În 1989, „Tribunalul Poporului de la Malta” a condamnat România la moarte

Vi se pare o afirmaţie  hazardată? Ei, bine, nu este. Realitatea o dovedeşte. De aproape treizeci de ani trăim ca figuranţi într-un derutant spectacol de teatru absurd, într-un import forţat de „democraţie” corporatistă impus de diabolica versiune actualizată a infamului Pact Ribbentriop-Molotov din 1939 (în august se vor împlini 80 de ani de la semnare). Trăim zi de zi şi consecinţele pactului încheiat la capătul Primului Războiului Rece, în decembrie 1989, între Vest şi Est cu efect de tip „Terminator” asupra României (în decembrie 2019 se vor împlini 30 de ani de la începutul masacrului). Între timp, neoficial, pe tăcute, Al Doilea Război Rece este în plină desfăşurare „hibridă”, iar pierderile României sunt catastrofale. Cea de ordin uman este cât 20 de „Stalingraduri”, iar cea economică, ceva între catastrofă, nenorocire şi dispariţie ca Ţară şi Neam. Până azi, România nu a găsit avocaţi patrioţi ai apărării Patriei pentru contracararea argumentelor acuzării acestei versiuni reîncarnate în „Tribunalul Poporului de la  Malta” – 1989. Ca şi în 1946, în instanţele de asemenea factură dictatorială tronează nu Forţa Legii, ci legea Forţei.

La aproape treizeci de ani de la mascarada finalului de an 1989 şi de secol, constat că eu, cetăţean român am fost prins fără scăpare în capcana-menghină a dictaturii agresive a globalismului „democraţiei” forţate, în fapt, un capitalism de junglă, feroce şi lipsit de scrupule, instalat confortabil cu sprijinul nemijlocit al nemernicilor politruci autohtoni în ţara mea. De aproape treizeci de ani românii trăiesc într-un  război al U.D.M.R.-ului împotriva românilor şi al românilor împotriva românilor. Manipularea, disperarea și lupta pentru supraviețuire au declanşat paranoia galopantă în Piaţa Victoriei, pe străzi, pe internet, în ziare şi în studiourile de televiziune, unde protagoniştii cântă, țipă sau jelesc după improvizații inspirate din „clasici în viaţă” sau după propriile partituri. Atunci, în ’89, noi nu am ştiut, apoi am uitat că „Tribunalul Poporului de la Malta” din 1989 ne-a legat lanţul de gât şi ne-a pus în jug. Când am început să ne dezmeticim, nu am mai avut puterea să aruncăm lanţul, nu am mai avut puterea să ne revoltăm împotriva dictaturii F.M.I., care „taie şi spânzură în România”, nu am mai avut puterea să ne revoltăm împotriva „iluminaţilor” care doresc instaurarea cu forţa a Noii Ordini Mondiale (conform cu originalul, New World Order), pe întreaga planetă şi instituirea unui stat poliţienesc total cu control absolut asupra individului. Este „ordinea” lor, nu a noastră, dar aici, în România, au instalat-o cu sprijinul slugarnic al trădătorilor de ţară al celor trei „escu” peste care rânjeşte tâmp „annis”-ul, inamic al Neamului Românilor. Oricine se opune, ori moare „accidental”, ori ajunge chiriaş al statului, la Rahova, Jilava sau alte beciuri din România capitalistă, mai sălbatică decât „dictatura ceauşistă”.

Recent am asistat neputincioşi la încarcerarea unui „obstacol”, la reînscăunarea ambasadorului permanent (sluga fidelă a „bilderbergilor” – matusalemicul guvernator de la B.R.D.) şi la cocoţarea pe tronul P.S.D. a unei „blonde” umblătoare cu cioara vopsită, care nu are nimic în comun nici cu interesele României, nici cu cele ale firmei sub care se află şi nici măcar cu ale ei însăşi. „Blonda” în cauză s-a dovedit a fi nedotată cu „sinapse inteligente”, dovadă de necontestat fiind şi „pactul cu diavolul” parafat recent. La aşa spectacol, bolnav şi plin de păcate, primului bulibaşă al F.S.N.-P.D.S.R.-P.S.D. priveşte disperat, nevenindu-i să creadă în ce hazna a ajuns formaţiunea plămădită printre gloanţele, intoxicările, concursul trădătorilor de ţară, eforturile şi agresiunii inter-multi-naţionale anti-România şi doar de ochii lumii, anti-Ceauşescu, din  decembrie 1989.

În ultimele zile aţi mai auzit de vreun protest antiguvernamental al #rezist? După protestele repetate vreme de vreo doi ani – cele mai multe neautorizate, deci nelegale – cei auto-declaraţi #rezist s-au dovedit a fi mercenari ai corporaţiilor multinaţionale. Asmuţiţi permanent de anti-românul în bluză roşie, instalat cu contract de închiriere pe termen limitat  la Cotroceni şi doritor interesat al prelungirii acestuia, #rezist au boicotat Referendumul pentru Familia Tradiţională, dar n-au crâcnit împotriva nemerniciilor udemeriste din ultima perioadă, n-au participat la protestul românilor pentru limba oficială a ţării… Ce treabă are #rezist  cu asta şi cu integritatea teritorială a României? Ei ascultă doar comenzi în altă limbă oficială decât cea română. Oare – nu ca cetăţeni, ci ca simţire – sunt români? Dacă la finalul lui 2019 anti-românul în bluză roşie va ieşi iar „Chef des Stammes” în ţara fără români, Ţuţea cu cei „13 ani şi poporul de idioţi” nu va mai putea fi contrazis.

Intors cu instrucţiuni proaspete de la recenta întâlnire a „Grupului Bilderberg”, matusalemicul guvernator (numit se pare, pe viaţă, poate chiar şi în cea de apoi), a dorit să-i aburească din nou pe proştii de români: „Au fost nelalocul lor toate sugestiile cu care societatea românească a fost intoxicată […]. Este absolut normală decizia pe care am luat-o acum 10-12 ani, să lăsăm aurul acolo (acolo, unde, domnule Guvernator? – n.a.), ca activ de ultimă instanţă […] (nu spune explicit pentru ce – n.a.) […] ne va costa 15-20 de milioane şi îl aducem aici, să se lămurească lumea că există, să se liniştească opinia publică”, după care să fie dus tot „acolo”, că în România nu-i prieşte. În grabă, a  omis să ne spună şi costurile pentru expatrierea aurului românesc… acum 10-12 ani… „acolo”. Oricum, tot „Turcu’ plăteşte !”

Realitatea demonstrează că Imperiul Uniunii Europene este mult mai criminal decât cel al lui Stalin. Stalin vroia doar lichidarea propriilor adversari, pe când Imperiul Uniunii Europene vrea sucombarea naţiunilor. România s-a dorit a fi prima schimbare cu sânge vărsat, prima ţară în care un nemernic a introdus experimental – pentru prima dată în lume – otrăvitorul „Codex alimentarius”. Este ţara cu cel mai mare deficit demografic pe timp de pace din istoria planetei, situaţie la care şi-au adus contribuţia cei trei „escu” şi jalnicul „annis”, trădători de ţară nepedepsiţi. Poporul român vrea, „România first !”, dar nu în dauna altora, ci pentru propria-i supravieţuire.

În anul 2018, fără niciun sprijin din partea oficialilor din grădinile Parlamentului, Preşedinţiei şi Guvernului României, Naţia a vrut şi a făcut ce-a putut şi i s-a permis pentru a aniversa/omagia Anul Centenarului României Mari. Mult, puţin, atât a putut. În anul 2020, „ţara vecină şi prietenă” de dincolo de graniţa de Vest a ţării va comemora trecerea a 80 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon. Şi nu oricum. În tainiţele clădirii pe care în 1919 „a fluturat” opinca românească se cloceşte de ani buni tentativa de anulare a acestui act de dreptate. Coloana a V-a a cancelariei budapestane, U.D.M.R., ataca pas cu pas, în forţă, tot ceea ce este românesc: limba română, simbolurile naţionale, teritorile localităţilor şi ale judeţelor României, cimitirele de pe teritoriul României, acţiuni antiromâneşti anticonstituţionale împotriva cărora Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul României nu doar tac, ci încurajează ofensiva neo-horthystă a U.D.M.R. Pentru comparaţie, statul român nu a reclamat niciodată pierderea teritoriilor româneşti pentru recuperarea cărora şi-au dat viaţa sub Tricolor sute de mii de români şi nici a Pactului Ribbentrop-Molotov (încă oficial valabil, dar nul, ab initio). Şi totuşi, n-au murit toţi românii. Este cazul rarisim al Primarului Municipiului Baia Mare care, la 8 iulie 2019, de Ziua Jandarmeriei ardelene a spus lucrurilor pe nume,: „[…] bocancul altor state este pus pe gâtul românilor!”

Instanţa specială a cărei înfiinţare neoficială dar acceptată contravine prevederilor Constituţiei României şi legilor internaţionale vrea să aplice „pedeapsa” cu moartea pentru România şi să continue jefuirea totală a bogăţiilor ei. Sentinţa se vrea definitivă şi actualele autorităţi iohanno-dăncilene nu au de gând să se împotrivească îndeplinirii ei. Pentru că efortul de gândire este fără finalizare, actualul Parlament, Preşedintele şi Guvernul României copiază la indigo intervenţiile lui Lucreţiu Pătrăşcanu – ministrul Justiţiei al României din 1946 -, care a pus la punct procedurile necesare pentru asasinarea Marelui patriot român, Mareşalul Ion Antonescu şi a trei dintre colaboratorii săi. Cu toţii ştim că Dumnezeu nu bate cu parul, iar pentru că îşi merită soarta – ierte-mă Domnul -, acestor Trădători de Ţară le doresc acelaşi sfârşit pe care l-a avut Lucreţiu Pătrăşcanu. Să piară ei, nu Ţara!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*