Turiștii și localnicii care ajung, luna aceasta, la muzeul din Deva, au prilejul să admire o piesă deosebită, descoperită în urmă cu mai bine de o sută de ani. Aceasta a fost expusă într-un spațiu special amenajat în holul Palatului Magna Curia din municipiu și poate fi văzută în cadrul tradiționalei acțiuni „Exponatul lunii” – luna iulie 2019. Este vorba despre un relief ajurat din marmură, ce datează din perioada romană, descoperit în zona centrală a sanctuarului dedicat zeului oriental Mithras, din capitala Daciei Romane, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, primul mithraeum identificat și săpat în Transilvania. Potrivit specialiștilor instituției culturale, excavarea acestuia a fost, la acea vreme, un real succes, conducând la identificarea câtorva sute de fragmente de reliefuri și statuete votive, pe lângă alte piese minore probabil necesare serviciului religios.
Piesa expusă la muzeu, a fost descoperită în anul 1882, în urma cercetărilor arheologice realizate de Societatea de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara, mai exact de o echipă condusă de Pál Király. Dr. Oana Cornelia Tutilă, arheolog la Secția de Arheologie din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane – MCDR Deva, spune că, artefactul, redă în partea centrală scena consacrată Mithras tauroctonus (zeul sacrificând taurul), având de-o parte şi de cealaltă pe cei doi acoliţi, Cautes și Cautopates, în câmpul compoziţional apărând şi Mithras petrogenitus (Mithas născându-se din stâncă) şi Mithras taurophorus (zeul ducând taurul în spate). Personajele sunt supuse stereotipiei atât în redarea trăsăturilor feţei, cât şi a manierei în care sunt îmbrăcate. Veşmintele fac falduri rigide, iar modelajul este relativ mediocru. Relieful a fost sculptat într-unul din atelierele care deserveau capitala și care utilizau marmură extrasă din cariera de la Bucova, aflată nu departe de Sarmizegetusa. Religia mithraică este cea care a acoperit peste 2000 de ani de istorie, iar această piesă, considerată ca bun cultural mobil clasat în Tezaurul Patrimoniului Cultural Naţional, nu a mai fost expusă în ultimele decenii în muzeul devean, putând fi admirată doar în expoziţii din ţară şi străinătate.
În acest cult zeul Mithras (de la „mitră”, ca acoperământ al capului de formă sferică sau conică, uneori bogat ornamentat, purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase; coroană purtată de regi, de împărați etc. (acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare orientale), dar și partea interioară a organelor genitale femeiești, în care se dezvoltă fătul; uter, matrice) se naște din piatră, precum Iisus se naște în staulul aflat într-o peșteră. Are doi acoliți, așa cum și Iisus apare încadrat de cei doi tâlhari răstigniți. Mithra este o divinitate de origine iraniana (asiatică), fiind zeul luminii și al adevărului. Soldații romani convertiți la cultul lui Mithra l-au răspândit în întregul Imperiu Roman. În 25 decembrie, care era și noaptea cea mai lungă din an, un taur era sacrificat în onoarea lui Mithra, iar acea sărbătoare purta numele de „Sol Invictus” („Soare neînvins”). Timp de mai multe secole, cultul lui Mithra a opus o rezistență puternică creștinismului în întreaga Europă, din Marea Britanie și până la gurile Dunării. Cu mult înainte de nașterea lui Hristos, romanii celebrau Saturnaliile din 17 până pe 24 decembrie. Saturnaliile erau sărbători care celebrau pe zeul Saturn, echivalentul roman al zeului grec Kronos. Înlănțuit de Zeus pentru că și-a devorat copiii, Kronos, eliberat, s-a refugiat în Italia, unde a adus prosperitate – „Epoca de aur”. Pentru toți romanii, el a devenit Saturn, zeul semănăturilor și al agriculturii. Saturnaliile au devenit sărbătoarea libertății redescoperite de către toți. În timpul Saturnaliilor, clivajele sociale dispăreau, iar rolurile puteau fi inversate. Sclavii luau locul stăpânilor pe care îi serveau. O amnistie judiciară era declarată pe toată durata sărbătorii, fapt ce dădea naștere unor excese de tot felul. Casele erau decorate cu frunze și ramuri, în onoarea zeului agriculturii. Biserica a combătut însă aceste sărbători și a sfârșit prin a le interzice la sfârșitul secolului al IV-lea. Epifania din zilele noastre este „moștenitoarea” străvechilor Saturnalii. (glasul-hd.ro; realitateadehunedoara.net; studiotvhd.ro; mc.dr.ro; stiritransilvania.ro; academia.edu; wikipedia.org) (G.V.G.)
Lasă un răspuns