Reprezentarea în marmură a lui Mithras Taurophorus, la Muzeul din Reșița

Relieful votiv de marmură fragmentar cu reprezentarea zeului Mithras Taurophorus face parte din colecția arheologică a Muzeului Banatului Montan din Reșița, având numărul de inventar 3496. El a fost descoperit în cadrul cercetării arheologice din luna aprilie 1976, în turnul din colțul de nord-est al castrului roman de la Pojejena (jud. Caraș – Severin). Fragmentul se încadrează în grupa monumentelor mithraice cu reprezentare dispusă pe mai multe registre și a fost realizat din marmură, în formă dreptunghiulară, cu dimensiunile păstrate de 20,2x 17,5×1,2 cm. Registrul principal este ocupat de imaginea lui Mithras, aflată în interiorul unei nișe cu partea superioară rotunjită, angajat în scena ritualică a înjunghierii taurului (posibil peștera zeului).

Din imaginea zeului se mai păstrează doar partea superioară, capul acoperit cu boneta frigiană (dacică) și brațul stâng, fața fiind îndreptată spre privitor, în timp ce în spatele lui flutură mantia. Cu mâna stângă zeul ridică botul taurului, din care mai este vizibilă doar o mică porțiune, în timp ce cu dreapta, care în prezent nu se mai păstrează, acesta se pregătește să îl înjunghie ritualic. În dreapta zeității se mai păstrează și partea superioară din imaginea lui Cautes (însoțitorul zeului), care ține în mâini o torță cu flacăra îndreptată în sus. În registrul superior, de la stânga spre dreapta, apare partea inferioară a bustului lui Sol (cel de al doilea însoțitor), după care este reprezentată o scenă de cult cu un personaj îngenunchiat în fața unui altar pe care este așezat capul de taur (ca simbol taurobolid, așa cum mai apare în frizele cu cranii de tauri-bouri cu ghirlande de flori în coarne), în timp ce un alt personaj, în picioare și așezat cu spatele la altar, privește către o persoană culcată pe un pat și rezemată în cotul stâng și care are fața întoarsă în direcția privitorului. În colțul drept, este redat bustul unei femeii, mai mult ca sigur Luna (așa cum apare o fecioară în icoana creștină cu Sf. Gheorghe ce se luptă cu balaurul). Deasupra nișei în care apare Mithras se află cinci pătrate (lumi închise?) flancate în stânga de un personaj călare (Cavalerul Danubian, Trac, sau Zamolxian), urmat de corb (cel negru), iar în partea dreaptă este redat bustul unui personaj masculin care ține dreapta ridicată, având fața îndreptată spre mijlocul nișei. Relieful votiv păstrează și o parte din inscripție, în partea superioară existând literele DEO INVICTO, iar în lateral…..AAPA EX (voto).

Pe suprafața piesei se mai pot observa urmele de pictură roșie (culoarea sacrificiului, a sângelui), datorate miniumului de plumb, păstrate mai ales în adâncimea literelor sau a chenarelor care despart registrele, precum și pe flăcăra torții ținută în mână de acolitul zeității. Cultul roman al zeului Mithras s-a format având la bază influențe elenistice și persane, fiind unul dintre cultele de misterii la care aveau acces doar inițiații de sex masculin, din toate categoriile sociale. Longevitatea și aria mare de răspândire, alături de caracterul sincretic, au făcut din Mithras un concurent serios al creștinismului, mai ales în secolele III- IV d.Hr.. În Dacia, acest cult s-a bucurat de un real succes, demonstrat prin numeroasele descoperiri de artefacte, între care se află și reliefurile votive de mici dimensiuni, de forma celui descoperit la Pojejena, prezența unor nume de adoratori, dar și prin existența unor sanctuare dedicate cultului. Mitul dezvoltat de acest cult, respectiv zeul Mithra este cel care sacrifică periodic taurul, și dacă Calea Lactee mai este numită și Calea Laptelui, Drumul Robilor, Calea Iezilor sau Calea Boilor, sacrificiul periodic cerut de acest zeu face ca viața să existe pe acestă planetă materială cu sincope (perioade de metamorfoză – schimbare planetară, apocalipsă). Deși piesa studiată se păstrează fragmentar, ea este unul dintre cele mai importante artefacte arheologice păstrate și protejate de către Muzeul Banatului Montan din Reșița, datorită prezenței imaginii zeului Mithras, un zeu al cărui cult a rivalizat cu creștinismul, dar și a existenței pe suprafața piesei a unor urme de pictură, fapt care ne demonstrează odată în plus că acum două mii de ani culoarea revigora ochiul privitorului. La fel de importante sunt și condițiile de descoperire ale piesei și anume unul dintre turnurile castrului roman de la Pojejena (CS-I-s-A-10866), sit arheologic aflat în județul Caraș- Severin, pe malul Dunării (surse: wikipedia.org; muzeulbanatuluimontan.ro). (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*