Turnul roman fortificat de la „Grohaș” (jud. Alba)

Localitatea Almașu Mare este o comună din județul Alba (Transilvania), formată din satele Almașu de Mijloc, Almașu Mare (reședința), Brădet, Cheile Cibului, Cib, Glod și Nădăștia. De Almașu Mare aparține și cătunul Șesuri care este așezat la nouă kilometri de centrul comunei din Apusenii Zlatnei. Aici exista un mister încă nedezlegat: legendele locale vorbeau despre existența unor ruine romane. Locul a aprins imaginația localnicilor timp de secole.

Emilian Achim, inițiatorul unui muzeu țărănesc unic în Munții Apuseni, cunoaște aproape toate legendele: „Spre miazanoapte îmi arată o spinare bombată, înaltă și rotundă de munte, numită cum nu se poate mai potrivit: Mărul Roșu. Din cele mai vechi timpuri până astăzi, almășenii cred că muntele ăsta e pe dinăuntru gol. Și că în pântecul mărului acela gigantic de stâncă se află o întreagă cetate turcească plină de comori, între care și un vițel de aur, dar toate sunt închise în adâncuri cu mare blestem. Mulți căutători de aur au încercat să scormonească muntele ăsta, dar cu toții au fost loviți de tainica vrajă, fiind purtați de duhuri turbate prin râpi adânci, rătăciți prin pâraie, desișuri, sau pierzându-și mințile”.

În 2013 Adrian Puiuleț, membru al unei asociații din Zlatna, „A.T.E. Trascău Corp” și Dan Anghel, restaurator la Muzeul Național la Unirii din Alba Iulia, au vizitat situl de la „Cetatea Mărul Roșu”, concluzia lor fiind că la poalele muntelui Grohaș se află un turn de observație (un „burgus”) din epoca romană, datorită formei pătrate. În primăvara anului 2017, împreună cu Adrian Puiuleț, Alexandru Achim, referent la Casa de Cultură „Horia Popescu” din Zlatna și preotul din Trâmpoiele, s-a efectuat o mică cercetare de teren la Grohaș. S-a constatat existența unor gropi care interveneau pe fortificație, dar și în interior. Nu au fost observate urme de cărămizi și ceramică. Cu ochiul liber, se putea vedea că valul a fost amenajat din piatră și pământ. Datorită dimensiunilor valului, fortificația de la Grohaș este spectaculoasă, fiind poziționată pe un loc cu bună vizibilitate spre văile din jur. Intenția autorităților locale de a include acest obiectiv în circuitul turistic s-a lovit de problema datării lui. La solicitarea A.T.E. Trascău Corp din Zlatna, s-a cerut și obținut de la Ministerul Culturii și Identității Naționale autorizația de diagnostic arheologic pentru zona Grohaș.

Obiectivele cercetării au fost: (1) datarea fortificației; (2) tipul fortificației și elementele defensive; și (3) evaluarea potențialului arheologic al Muntelui Grohaș. A existat un parteneriat între Muzeul Național al Unirii, „ATE Trascău Corp” și Primăria Zlatna. Adrian Puiuleț este și cel care a reușit să mobilizeze voluntarii care au ajutat la săpături și a ajutat la dezlegarea enigmei ruinelor romane. O secțiune de 22/2 m a fost deschisă pe latura de SE a fortificației, fiind orientată NV-SE. Amplasarea secțiunii spre colțul de E a depins foarte mult de intervențiile ulterioare (gropi care perforează fortificația și interiorul ei). Secțiunea intersectează interiorul fortificației, valul și zona exterioară. Complexele identificate și fortificația au fost ridicate topografic în timpul campaniei arheologice. Fortificația constă dintr-un val amenajat cu piatră și pământ și un șanț săpat în exterior. Valul nu a fost secționat, iar în șanț nu s-a reușit să se ajungă la bază în această campanie. Față de nivelul de călcare din interior, valul are o înălțime de 1 m. În exterior, până la adâncimea la care a fost cercetat șanțul, a fost înregistrată o diferență de nivel de 2,60 m. Valul se păstrează pe o lățime de cel puțin opt metri în această parte a fortificației. Lățimea șanțului încă nu se cunoaște, multe din pietrele valului fiind colmatate în șanț.

Conform lui V. Wollmann, cele mai apropiate centre de exploatare romane de locul în care a fost cercetat turnul sunt minele Haneș, Larga, Breaza, Fața Băii, Fericel și Albini. În aceste turnuri se aflau mici detașamente militare care aveau rolul de protejare și apărare a centrelor de exploatare minieră și a căilor de acces. În lipsa unor date certe, nu putem stabili ce detașament era cantonat la Grohaș. În zona auriferă a Munților Metaliferi sunt menționate unități ale legiunii a XIII-a Gemina și un numerus Maurorum Hispanensium, care era staționat la Ampelum (Zlatna). O analogie pentru turnul de la Grohaș poate fi fortificația de la Abrud, construită din lemn și pământ, dar de două ori mai mare (50/40 m), din punct de vedere al dimensiunilor. Obiectivele viitoarelor cercetări se axează pe următoarele direcţii: (1) Continuarea cercetării secțiunii deschise pentru a stabili cu exactitate tehnica de construcție a valului și forma șanțului; (2) identificarea unor eventuale mine și zone de prelucrare a minereului aurifer pe și în jurul Muntelui Grohaș (surse: ziarullumina.ro; wikipedia.org; historia.ro; adevarul.ro; realitatea.net; cunoaștelumea.ro; sursă foto: Facebook și Adrian Puiuleț).

Prin aceste sondaje arheologice se întregește o imagine a fortificațiilor romane și dacice, de acum aproape 2000 de ani, ce împânzeau teritoriul României. Astfel putem face pași importanți către o istorie adevărată a acestor meleaguri. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*