Din cele câteva sute de zile ale unui an, una v-am dedicat-o vouă, Eroi ai neamului românesc! E puţin, e prea puţin, ca să vă putem pomeni după cuviinţă. Câteva manifestări omagiale, câteva discursuri, dintre care unele de circumstanţă, câteva articole în presă înghesuite lângă altele cu conţinut sportiv, politic sau economic, câteva imagini de arhivă la televizor şi gata, socotim că ne-am împlinit datoria faţă de voi. În ultimii ani se comandă oficial slujbe în biserici, parastase şi pomeniri, se bat clopotele etc.
Şi, totuşi, de fiecare dată mi-a rămas gustul amar al neîmplinirii după astfel de zile. Prea puţini sunt cei care observă trecerea unei astfel de zile, prea puţini cei care participă efectiv la împodobirea ei, la comemorarea voastră. Nimeni nu v-a numărat vreodată. Nici nu ar putea să vă numere pe voi, puzderie de boabe semănate sub brazdele ţării de-a lungul a mii şi mii de ani. Voi, eroii neamului meu, sunteţi ca frunzele şi ca iarba, sunteţi cântec şi lacrimă, sunteţi binecuvântare şi blestem. Numai Dumnezeu va citi din Cartea Veşniciei numele vostru, al tuturor celor ce v-aţi poticnit loviţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi-n închisori pentru apărarea ţării, pentru apărarea credinţei strămoşeşti, pentru libertatea şi demnitatea noastră.
În această zi, voi, eroi ai neamului meu, ştiuţi şi neştiuţi, strămoşi, părinţi şi fraţi, veniţi din zările nevăzute ale tărâmului de dincolo şi vă aliniaţi, în coloane nesfârşite, aşteptând să primiţi omagiul şi recunoştinţa noastră sinceră şi curată. Poate noi cei vârstnici avem sufletele pângărite de păcate, de griji meschine şi efemere, dar adevărata mângâiere v-o aduc pruncii aceştia nevinovaţi. Ei cântă imnuri de slavă şi de aducere aminte, ei spun poezii înflăcărate, ei aşează cu mânuţele lor delicate florile pe mormintele şi la monumentele voastre. Poate numai pentru sufletul lor sincer şi curat ar trebui să vă simţiţi răsplătiţi pentru tot şi pentru toate. Poate că zâmbetul lor 1 – aţi visat prin ceaţa vremii, când moartea şi-a pus zăbranicul peste ochiul vostru. Mă închin memoriei voastre, scumpi Eroi ai neamului, ştiuţi şi neştiuţi, care n-aţi pregetat să plătiţi cu viaţa, cu sănătatea, cu libertatea, cu gândul şi cu slova voastră speranţa de mai bine. În lupta voastră aţi apărat pământul acesta, ce ni 1-a dăruit Părintele Luminilor şi al Veşniciilor, ca să nu fie strivit de cizmele uriaşilor vrăjmaşi. Aţi apărat cu piepturile, cu braţul şi cu mintea voastră pământurile, altarele şi fecioarele, aţi apărat mormintele şi sfintele locuri de aducere aminte. V-aţi rezemat de Carpaţi şi aţi secerat liftele păgâne şi lacome, lăcustele, şi zmeii, şi lupii, şi ciuma , şi holera. Aţi fost prometei înlănţuiţi, sisifi ai unei zodii greu de purtat prin veacuri. V-au încoronat cu spini adesea, v-au umilit şi v-au îngenuncheat, v-au răstignit de nenumărate ori pe crucea istoriei, dar nu v-au înfrânt. Nu v-au înfrânt nici oamenii, dar nici vremurile.
Voi aţi supravieţuit prin veacuri în fiecare vorbă românească, în fiecare închinăciune creştinească, în fiecare piatră de hotar, în fiecare slovă dăltuită pe hârtie, în metale sau în piatră, în fiecare suflet românesc. Prigonitorii s-au dus ca vântul şi ca apa, voi aţi rămas ca pietrele de granit şi supravieţuiţi prin fiecare fibră a fiinţei noastre de români, prin fiecare speranţă, prin fiecare vis de mai bine, prin tot ceea ce suntem şi prin tot ceea ce am vrea să fim. Vă sărut memoria şi mă rog la Dumnezeu să vă aşeze acolo, în locurile drepţilor, ale apărătorilor binelui şi dreptăţii, Amin.
*
Redăm mai jos și o poezie superbă închinată de poetul Iuliu Roșca Dormidont eroilor neamului:
„Presărați pe-a lor morminte
Ale laurilor foi,
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiților eroi.
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.
Pe copii la sânul vostru
Alinați-i cu-acest cânt,
Povestindu-le cu fală
Al eroilor avânt.
Dezveliți tot adevărul
Și le spuneți tuturor
Cum muriră frații noștri
Pentru neam și țara lor.
Și pe sacrele morminte
Puneți lacrime și flori,
Spre a fi mai dulce somnul
Miilor de luptători.
Ridicați pe piramida
Nemuririi faima lor,
Scriți în cărțile de aur
Cântecul nemuritor.”
Lasă un răspuns