O așa numită tăbliță de blestem (tabellae defixiones) din plumb, descoperită într-o necropolă romană din zona Municipiului Alba Iulia, în anticul Apulum, este în prezent una dintre cele mai valoroase piese aflate în patrimoniul Muzeului Național al Unirii. Aceasta a fost descoperită în timpul descărcării de sarcina arheologică a unui teren în vederea construirii unei locuințe. Arheologii au găsit atunci 29 de morminte, dintre care 27 de epocă romană, din secolele II-III. Piesa este o foaie de plumb, de 11 centimetri lungime și șase centimetri lățime, fiind inscripționată în latina cursivă, pe ambele fețe, pe 22 de rânduri. Inițial, din cauza stării precare în care se afla tăblița, ea fiind găsită rulată și oxidată, cele scrise pe piesă nu au putut fi citite.
În urma procesului de restaurare, după ce aceasta a fost curățată și stabilizată chimic, arheologii au realizat că au descoperit o piesă deosebită și extrem de rară. În vara anului 2008, atunci când au anunțat descoperirea, ce doi arheologi care au găsit artefactul, George Bounegru și Ilie Lascu, nu au prezentat și textul plăcuței. Practic, pe cele două fețe ale plăcuței sunt inscripționate numele mai multor persoane, la genitiv, toate femei, asupra cărora era aruncat blestemul. Mistici fiind, atunci când voiau să blesteme pe cineva, romanii scriau acele „cuvinte grele” pe tăblițe de plumb, pe care după ce le rulau, le strecurau într-un mormânt, convinși că mortul va duce mesajul pe lumea cealaltă, spre disperarea celor blestemați. „Potrivit credinței romane, odată cu trecerea în Lumea de Dincolo, fiecare defunct intra în categoria Zeilor Mari, devenind protector al familiei rămase în lumea celor vii. Probabil că blestemându-i-se numele cuiva, acea persoana nu mai putea fi individualizată”, a menționat George Bounegru. El a precizat că această tăbliță a fost ascunsă sub veșmintele celui decedat. „Tabellae defixiones” era, în general, de plumb, material pe care romanii îl considerau un metal cu proprietăți malefice (dedicat lui Hades?).
Pe tăblițe erau inscripționate mesaje adresate unor divinități sau spirite infernale, pentru ca acestea să exercite o influență negativă asupra existenței, a bunurilor sau rudelor persoanei vizate în imprecație. Tăblițele erau depuse în locuințe, temple, mlaștini și, mai ales, în morminte. Mesajul artefactului a fost descifrat după cinci ani de la descoperire de către reputatul specialist Gh. Nemeth de la Budapesta și publicat împreună cu arheologul George Bounegru într-una dintre cele mai bune reviste științifice de profil din Germania. „Structura piesei noastre conține 22 de linii, lipsindu-i atât începutul, cât și partea sa finală. Probabil că începutul piesei conținea formula: „defigo” sau „depono”, care înseamna „a prinde”, sau „a înfige“, spune arheologul George Bounegru. Autorul blestemului nu este cunoscut (nefiind semnat „documentul”), dar nici motivul (neexistând o „incriminare” a celor menționați ca fiind blestemați). Așa că este deschisă calea speculațiilor între istoricii care studiază perioada romană. „Nu cunoaștem motivul blestemului, asta dacă el a fost cumva menționat pe tăbliță! „Termenul „nomen“ este echivalent în unele înscrieri similare cu părți ale corpului (cap, inima, limba), iar în alte cazuri, probabil și la tăblița de plumb de la Apulum, este identificat cu numele persoanei blestemate“, este de părere George Bounegru, cel care a descoperit piesa în echipă cu arheologul Ilie Lascu, ambii de la Muzeul Național al Unirii.
Cel mai probabil textul din vechime, de acum 1700 de ani, folosit în antichitate pentru a exercita asupra unor persoane, efecte magice ca „legare”, „blestemare”, începea cu formula: „Șterge-s-ar numele lui“. Din partea păstrată a tăbliței se pot citi numele în forma genitivă (-es) a șapte femei: „Clianes, Iulies, Valeries, Flavies Iulies, Aurelies, Iulies, Valeries“. Foarte cunoscute în lumea romană, dar extrem de rar descoperite în Provincia Dacia, tăblițele de blestem sunt piese arheologice care ilustrează o parte a credințelor magico-religioase din acea epocă. Aceasta a fost cea de a doua descoperire de acest gen din țara noastră, după cea de la Orșova, din orașul antic Dierna. „Mesajul –Blestem” de la Dierna era însă scris pe o foaie de aur, având următorul text: „Demonul spurcăciunii să te tulbure, Aeli Firme. Să stea deasupra capului Iuliei Surilla” (surse: romanialibera.ro; financiarul.ro; adevaruldespredaci.ro; adevarul.ro; historia.ro; antena3.ro). Tăblița de plumb de la Alba Iulia a fost găsită în anul 2007 sub un schelet dintr-un mormânt de epocă romană din necropola de pe „Dealul Furcilor” din Alba Iulia. (G.V.G.)
Lasă un răspuns