Toporașul votiv de la Ocnița – Buridava, expus la Muzeul Județean Vâlcea

În bogatele colecții ale Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoțeanu”, aflate în Secția de Istorie, se află și o piesă miniaturală din lut, ce  reprezintă un toporaș cu brațe în cruce, descoperit la Ocnița-Buridava Dacică în anul 1981. Buridava, conform scrierilor geografului grec Ptolemeu, a fost capitala tribului geto-dac al burilor, localizată în orașul Ocnele Mari, din județul Vâlcea. În traducere liberă înseamnă cetatea sau orașul burilor. Alături de cetățile de la Grădiștea și Tetoiu, au făcut parte dintr-un sistem defensiv ingenios în partea de sud-est a reședinței regilor daci din Sarmizegetusa munților Orăștiei. Însă importanța Buridavei era și apărarea neprețuitei bogății a locului, respectiv sarea. Piesa aflată ăn studiu este a doua din arealul culturii Sălcuța sau „orizontul toartelor pastilate” (o altă piesă a fost descoperită la Ostrovul Corbului) și a treia din afara arealului culturii Cucuteni.

Referitor la spaţiul carpato-dunăreano-pontic, modelele de topoare miniaturale din lut îşi fac simţită prezenţa în arealul culturilor Gumelniţa, aspectul Stoicani-Aldeni, Cucuteni, Sălcuţa III sau „orizontul toartelor pastilate” de tip Sălcuţa IV-Herculane II-III. Funcția pe care a avut-o această piesă este dificil de precizat. În literatura de specialitate sunt prezentate următoarele teorii: cea a pandantivelor (amulete, având cel mai probabil funcția apotropaică, de apărare și de identificare de gen (băieți/topoare, fetele/alte piese)); funcția de jucării (aceste jucării reprezentau cel mai simplu mijloc de manipulare socială, unde copiii se jucau precum războinicii, iar dotarea lor cu acest gen de piese era stabilită de cei în vârstă care, cel mai posibil, se ocupau de creșterea și educarea lor).

Utilizarea topoarelor miniaturale din lut ca jucării în scopul de a manipula și a crește (dezvolta) în spiritul războiului noua generație aduce în discuție existența unei comunități eneolitice războinice? Dacă aceste piese au avut rolul de jucării în scopul de a pregăti viitorii războinici, de ce aceste miniaturi dispar odată cu încheierea fazei A 4, piese de acest gen nemaifiind întâlnite în faza A-B a culturii Cucuteni? Un posibil răspuns poate fi exprimat prin faptul că, în fazele A 3 și A 4, topoarele din cupru erau puține ca număr în comunitățile cucuteniene, iar lipsa lor era substituită de cele miniaturale, în diferite ritualuri ale vremii. În sprijinul afirmației noastre aducem descoperirile de piese în stare fragmentară, distrugerea putând fi ritualică. Toporașul din lut descoperit la Ocnița-Buridava Dacică îndeplinește toate condițiile pentru a fi încadrat la categoria juridică „Tezaur”, datorită importanței (piesă întreagă) și a numărului restrâns de piese de acest gen, din afara arealului culturii Cucuteni. Toate acestea au fost explicate de către Ion Tuțulescu, șeful secției de la Muzeul de Istorie Vâlcea (surse: curierul.ro; wikipedia.org; academia.edu; adevaruldespredaci.ro; muzee-valcea.ro; turismlaramnicuvalcea.ro).

Să încercăm a vedea în acest toporaș votiv simbolul bardei duble a Marelui Zeu, care era sinonimă cu Ciocanul lui Thor. Mesajul era următorul: dacă primim o lovitură de la Marelui Zeu (Gaya ce va lua în gheare prada; cataclism planetar sau cosmic), sigur, la scurt timp, va urma și cea de a doua lovitură (Puya Gaya, care se va ține Gaya Mațu după mama sa). Majoritatea profețiilor menționează acest fapt. De aceea Zamolxe apare ca vânător (Zeul Vânător) purtător de dublu topor (sau topor – ciocan); de aceea voievozii noștri sunt reprezentați cu barda dublă (vezi Mihai Viteazul), iar unul din însemnele puterii, pe lângă sabie (tăiș; topor), era buzduganul (lovitură zdrobitoare; ciocan). (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*