Biserica din Acâș (jud. Satu Mare) – reabilitare după 800 de ani de existență și legende

O veche construcție ce atrage prin simplitate și masivitate este și Biserica Reformată din Acâș (jud. Satu Mare), un monument istoric și de arhitectură din prima jumătate a secolului al XIII-lea, unul din monumentele reprezentative pentru stilul romanic timpuriu din Transilvania. Biserica este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Satu Mare, cu codul SM-II-m-A-05253. Comuna Acâș este așezată în partea de sud a județului Satu-Mare, la o distanță de 38 km. de municipiul Satu-Mare, și la 65 km. de municipiul Carei. Fiind centru de comună are în componență următoarele sate: Acâș, Ganaș, Mihăieni și Unimăt. Cea mai veche descoperire arheologică care a atras atenția cercetătorilor a fost aceea din anul 1855, când în albia Crasnei a fost găsită o brățară de aur masiv (bară) cu câte două spirale la capete. Corpul brățării are dungi reliefate și este ornamentată cu crestături. În literatura veche, fără a se face precizarea locului de descoperire, dar undeva în preajma comunei, este menționată o așezare din epoca bronzului.

Pe malul râului Crasna, lângă moara comunei, în anul 1970 s-a găsit un fragment de ceramică ornamentat cu buton, înconjurat de caneluri în formă de semicerc. Urme slabe de locuire au fost găsite în grădinile ultimei străzi din comună, care ajungeau la albia veche a râului, în zona morii, aici fiind descoperită o așezare din epoca bronzului mijlociu, cu materiale ceramice specifice pentru culturile Otomani și Wietenberg. Denumirea localității avariat în timp, astfel: 1402-Akus, 1715-Akoss, 1850-Akis și 1854-Arkos (Akos). Biserica Reformată-Calvină din Acâș este declarată ca fiind printre cele mai vechi din Transilvania, fiind ridicată undeva în perioada secolelor XII-XIII. Ea a aparținut inițial unei mănăstiri benedictine. Cu aspect auster, săracă în profile, este construită în întregime din cărămidă. Structura bisericii este de tip bazilical (modelată după stilul bisericii abațiale de la Cluny din Franța), cu trei nave tăvănite (inspirate posibil de șantierele benedictine ale Abației din Pannonhalma, asemeni celor din Lébény, Herina), despărțite prin stâlpi dreptunghiulari; pe latura de est are o singură absidă precedată de un cor scurt, dreptunghiular, iar pe latura de vest este prevăzută cu două turnuri, între care se află o tribună. În exterior, sub cornișa de la absidă și sub cea a navei centrale de la turnuri, are ca elemente de decor frize de arcuri semicirculare. Și cum stă bine unei asemenea clădiri, monument istoric, de acesta se leagă existența unor legende și miracole. Unele legende locale spun că biserica nu poate fi tencuită pentru că este blestemată de călugării benedictini cărora le-a fost luată cu forţa. Mulţi preoţi au încercat să tencuiască lăcaşul de cult. Îl tencuiau meşterii, îl finisau, dar când să declare lucrarea terminată, cădea tot. Mortarul nu se prindea în nici un fel de pereţi. Conform unei inscripţii aflate în biserică și dezvelite în anul 1975, cu prilejul împlinirii a 800 de ani de existenţă, s-a dovedit că aceasta datează încă din anul 1175. Potrivit scriitorului Felician Pop, prima legendă care se leagă de acest lăcaş de cult este aceea legată chiar de construirea bisericii. Aceasta ar fi fost construită de banul Akos care făcea parte din neamul Akoşilor din Panonia, venind din Sciţia în frunte cu cei şapte conducători ai sciţilor. Neamul Akoşilor, cel care a construit biserica şi a dat numele aşezării, s-a stins în secolul XVI. Felician Pop mai spune că există o teorie conform căreia biserica nu a fost tencuită tocmai pentru că respecta regulile romanice ale timpului.

Unii localnici susţin însă că pereţii exteriori ai bisericii au fost tencuiţi, numai că în decursul anilor, datorită multiplelor renovări, tencuiala ar fi fost îndepărtată. „Cea mai seducătoare poveste este aceea că biserica a rămas netencuită deoarece toate încercările de a aplica un strat de tencuială au fost zadarnice întrucât tencuiala nu se prindea de pereţi”, explică Felician Pop. Scriitorul evidenţiază faptul că, la începutul evului mediu, construirea unei astfel de clădiri era extrem de costisitoare şi de dificilă. Putem ţine cont și de faptul că, în aceeași perioadă a avut loc și construirea catedralei Notre Dame din Paris, cu care biserica din Acâş are o oarecare asemănare (vezi cele două turnuri). Anii tulburi ai evului mediu au pus la grea încercare acest edificiu. Felician Pop povesteşte în volumul său „Istoria Secretă a Sătmarului” că deja la jumătatea secolului XVI, frumoasa biserică a încăput printre primele în mâinile reformaţilor, iar călugării aflați aici au fost siliţi să ia drumul bejeniei, deoarece biserica reformată nu avea mănăstiri. În anul 1642 biserica a ars în urma unui incendiu şi parcă nu ar fi fost destul, imediat după aceea turcii i-au dat foc din nou. O altă legendă este legată de existenţa în vârful unuia dintre turnurile bisericii, a semilunii islamice. Tot legenda mai spune că aceasta a fost ridicată  în turn deoarece se credea că turcii nu atacă lăcaşurile care au acest semn mahomedan. „Probabil că această idee le-or fi venit sătenilor după ce invadatorii au distrus biserica proaspăt renovată, în 1642”, mai scrie Felician Pop. În 1834, un cutremur cu epicentrul în zona orașului Carei a distrus mai multe biserici importante din zonă, iar singura care a rămas în picioare a fost Biserica din Acâş. Într-o noapte furtunoasă, un trăsnet a lovit din plin lăcaşul de cult, dar degeaba, biserica a rămas în picioare, chiar dacă localitatea a fost incendiată. „Focul a ţinut trei zile şi a ars jumătate de sat”, mai spune Felician Pop. Înveşmântată în aura atâtor legende, biserica din Acâş este una dintre splendorile artei romanice europene ale evului mediu timpuriu, aparţinând ca structură arhitectonică stilului iniţial al Abaţiei din Cluny, localitate din provincia Burgundia, din Franţa.

În prezent biserica se află „în șantier” (în curs de reabilitare), prin intermediul unui proiect finanțat din fonduri europene. Proiectul derulat printr-un parteneriat între Consiliul Județean Satu Mare și Parohia Reformată Acâș, are o valoare totală de 2.287.225,63 lei, contribuția Uniunii Europene fiind de 1.937.285,54 lei. Proiectul este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională, prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Lucrările de reabilitare a bisericii au început în luna aprilie 2018 și au termen de finalizare luna noiembrie 2019. Înainte de începerea lucrărilor de amenajare a interiorului bisericii, a fost necesară cercetarea arheologică pentru a putea fi evaluat situl. Arheologii de la Muzeul Județean Satu Mare, implicați în aceste săpături, au descoperit până acum câteva morminte, podoabe, monede, podele din perioada medievală și fragmente de frescă. Totodată, specialiștii au descoperit și fundații care atestă anumite etape ale refacerii biserici de-a lungul timpului. Pentru a nu întârzia prea mult etapele prevăzute în contract, lucrările de reabilitare a bisericii se efectuează în paralel cu săpăturile arheologice, lucrându-se la restaurarea părții exterioare a clădirii. Cercetările vor continua și în perioada următoare, specialiștii apreciind că până la sfârşitul lunii august se va finaliza şi această etapă a descărcării arheologice. O parte dintre obiectele care au fost salvate în urma săpăturilor au fost duse pentru recondiționare și conservare în laboratorul Muzeului Județean Satu Mare. După ce șantierul arheologic va fi închis, vor începe și lucrările de reabilitare a interiorului bisericii. Obiectele medievale descoperite vor fi expuse în cadrul muzeului sus amintit. Biserica Reformată din Acâș este una dintre cele mai mari și mai vechi biserici romanice cu structură bazilicală, și probabil cea mai bine păstrată din Bazinul Carpatic. Biserica reformată de astăzi a fost ridicată în a doua jumătate a secolului al XII-lea ca biserică a „mănăstirii neamului Ákos”. Între anii 1896 și 1902, biserica a trecut prin reparații și transformări semnificative. După ce lucrările de reabilitare, desfășurate în această perioadă, vor fi încheiate, Biserica Reformată din Acâș va reintra în circuitul bisericilor medievale din județele Szabolcs – Szatmár – Breg și Satu Mare, impunătoarea biserică fiind unul dintre cele mai vizitate monumente medievale din Transilvania (surse: wikipedia.org; jurnaluldesatumare.ro; destepti.ro; actualitateasm.ro; digi24.ro; satmareanul.net; informatii-romania.ro; cjsm.ro).

Dacă drumurile „vă trag” către acestă zonă de Românie, vizitați cu drag o biserică ce a avut parte de atâtea minuni și legende, în cei peste 800 de ani de existență. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*