În județul Buzău, printre alte vechi așezări omenești, avem și așezarea de la Aldeni. Așezarea de la Aldeni (Gurguiul Balaurului; Dealul Balaur), apărută începând cu mileniul al IV-lea î.Hr., ce cuprinde mai multe niveluri de locuire, este una importantă pentru preistoria regiunii, deoarece descoperirile din nivelul eneolitic sunt ilustrative pentru definirea unui aspect cultural care îmbină trăsături specifice culturilor Cucuteni și Gumelnița (aspectul cultural Stoicani-Aldeni; zona de curbură a Carpaților și de întâlnire a culturilor zonale). Cercetată în perioada anilor ’40-’50 de către arheologii Gheorghe Ștefan și Eugen Comșa, această așezare se remarcă prin pachetul consistent de informații obținut pe baza vestigiilor dezvelite, ce constau în locuințe, anexe și gropi care au conținut un bogat inventar arheologic. Aldeni II (denumit si Aldeni-Stoicani), este un aspect cultural neolitic (sfârșitul mileniului 4 î.Hr.), denumit astfel după cel de-al doilea strat de cultură descoperit în așezarea de lângă satul Aldeni. Rezultat al împletirii elementelor de origine sudică, proprii ariei culturale din faza de tranziție la cultura Gumelnița, cu cele de provenienta nordică, din aria culturală caracteristică începutului culturii Cucuteni, aspectul cultural „Aldeni II” a avut o arie de largă răspândire. Lunga sa evoluție, pe parcursul a două faze, dintre care ultima puternic influențată de cultura Gumelnița, s-a încheiat în timpul fazei „Cucuteni A3”. Așezările Aldeni II, cu locuințe de suprafață, unele cu podea platformă erau plasat pe prelungiri de terasă sau pe înălțimi în zonele deluroase și împrejmuite cu șanțuri. Inventarul locuințelor demonstrează începutul trecerii la faza sedentară a comunităților omenești, cultura plantelor alături de creșterea vitelor constituind ocupațiile de bază.
În așezările din preajma Siretului și Prutului inferior, un mijloc important de procurare a hranei era pescuitul. Uneltele (lame, răzuitoare, segmente de lame pentru seceri, vârfuri triunghiulare de suliță, etc.) erau lucrate din silexul adus din sudul Dunării. Osul și cornul de cerb continuă să servească ca materie primă pentru confecționarea săpăligilor necesare cultivării pământului, a harpoanelor pentru pescuit, etc. Ceramica Aldeni II se compune în principal din două categorii de vase: prima de uz comun, cu vase mai adânci, de tip borcan, ornamentate cu diferite proeminențe sau cu barbotină, a doua, cu vase ale căror decor se realizează prin linii incizate, pictură geometrică cu grafit și culoare alba, sau prin caneluri largi. Plastica este bogat reprezentată în toate așezările Aldeni II. Figurile de lut ars redau mai ales persoane feminine, în picioare, în poziție de orantă (rugăciune, implorare). Pe figurine este redată câteodată îmbrăcămintea femeilor din perioada respectivă, compusă dintr-o fotă înfășurată în jurul corpului și o a doua piesă, care acoperă partea de sus a corpului. Necropole de tip „Aldeni II” nu au fost încă depistate.
Dintre artefactele de acum peste 6500 de ani putem menționa câteva, aflate în prezent în colecțiile Muzeului de Istorie Buzău: statueta antropomorfă feminină din lut ars (nr. 1), o pintaderă din lut și o altă statuetă antropomorfă feminină, sculptată în os (nr. 2). Statueta nr.1 este o statuetă antropomorfă feminină din eneolitic (jumătatea mileniului V î.Hr. – începutul mileniului IV î.Hr.), aparținătoare de Cultura Gumelnița. Statueta a fost creată din lut ars, modelat cu mâna și prelucrat prin incizie și perforare. Corp este modelat realist; sâni reliefați, șolduri late, cap în formă conică, triunghiul sexual și linia despărțitoare a picioarelor sunt redate prin canelură; dosul este proeminent; prezintă două perforații în zona de îmbinare a mâinilor cu corpul. Culoarea este maro-roșcat. Cel de al doilea artifact este o „pintaderă” eneolitică („pistornicul” de acum 6500 de ani). Realizată din lut, dintr-o pastă de calitate bună, fină și omogenă, piesa are diametrul de 47 mm și înălțimea de 20 mm. Baza are formă circulară, iar apucătoarea este trapezoidală, cu capătul rotunjit și cu o perforație prin care era petrecut probabil un șnur. Pe disc a fost realizată prin incizie o spirală concentrică cu patru spire, răsucită spre stânga (posibil așa cum cele patru colțuri ale pământului se vor răsuci în timpul cataclismului cosmic ce vine periodic; mișcare spre stânga Tatălui – statuile de daci de la Roma au brațul stâng prins în eșarfă și suspendată de gât (neacceptând acestă schimbare, ca ba-sarabi). Această spirală poate fi întâlnită și pe ceramica acelui timp istoric (ex.: precucuteni, cucuteni). În colecțiile Muzeului Județean Buzău se mai află și Statueta nr. 2, aceasta fiind o statuetă antropomorfă feminină din eneolitic (jumătatea mileniului V î.Hr. – începutul mileniului IV î.Hr.), aparținătoare de Cultura Gumelnița. Statueta a fost creată din os, prin cioplire, perforare și lustruire. Prezintă șolduri late, sâni proeminenți lobați lateral, cap rotund perforat. Probabil era folosită ca pandantiv, de culoare galben-maronie (surse: wikipedia.org; muzeubuzau.ro; academia.edu; cimec.ro; ziare.com; cernatesti.ro, patromoniu.ro; muzeuteleorman.ro).
Așezările suprapuse descoperite la Aldeni – Dealul Balaurului (com. Cernătești; jud. Buzău), existente din cele mai vechi timpuri, dovedesc o perenitate a acestei populații sedentare, posesoare a unei culturi deosebite. (G.V.G.)
Lasă un răspuns