Cetatea și Muzeul Carsium din Hârșova (jud. Constanța)

Aflate într-o locație spectaculoasă, ruinele Cetății Carsium atrage privirea celui ce scrutează împrejurimile orașului Hârșova, ridicat pe malul fluviului Dunărea. Cetatea romană şi romano-bizantină „Carsium” s-a construit, probabil, peste o altă fortificaţie getică, încă din a doua jumătate a secolului I d. Hr.. La începutul secolului al II-lea d. Hr.., în timpul războaielor dacice, în anul 103 d. Hr., împăratul Traian întăreşte fortificaţia cu ziduri din piatră. „În timpul împăratului Nerva Traianus Augustus, învingător al germanilor şi al dacilor, pontif suprem, investit cu puterea tribuniciară a şaptea oară, salutat imperator pentru a patra oară, consul pentru a cincea oară, părinte al patriei, sub Q. FabiusPostuminus, legat imperial de rang pretorian, ala a II Hispanorum (a construit acest castru)”, sună inscripția descoperită aici. În reconstituirea inscripţiei, arheologul Vasile Pârvan trece Ala II Hispanorum (cohorta) pentru că numele acesteia apărea pe o bornă militară din anul 200 descoperită la Hârşova. Cel mai probabil, unitatea militară pentru care s-a construit fortificaţia a fost Ala (Gallorum) Flaviana, atestată prin descoperiri recente chiar la sfârșitul secolului I şi începutul sec. II d. Hr.. Cetatea a fost apărată în antichitate şi de militarii Legiunii I Italica, de corăbierii din Classis Flavia Moesica, de „milites scythicii”, sau de soldaţii Legiunii I „Iovia Scythica”. Misiunea lor a fost să apere vadul de trecere a Dunării din apropiere, unul din cele mai importante de pe acest segment al limesului. Cetatea este menţionată frecvent în toate documentele antichităţii începând din secolul al II-lea d.Hr., până în secolul al VII-lea ( Ptolemeu, Tabula Peutingeriana, Itinerarium Antonini, Notitia Dignitatum, Hierocles, Procopius, Geograful din Ravenna) cu numele de Carsum, Carsio, Carso, Carsos. Cel mai probabil, toponimul are origine tracică (getică) şi este legat de aspectul stâncos al locului.

Nu se cunoaşte, nici la această dată, conturul adevărat al fortificaţiei antice. Deşi s-a presupus că zidurile de pe platoul Cetăţii, vizibile în apropierea Dunării, sunt de origine romană, cercetări recente au infirmat acest punct de vedere. Construcţiile de aici sunt de origine medievală, cu toate că nu este exclus ca unele să fi fost ridicate la sfârşitul antichităţii şi apoi, înglobate în fortificaţia târzie. În campania arheologică din anul 2009, pe strada Unirii, a fost scoasă la lumină, la cca 250 m de Dunăre, poarta de nord a cetăţii romano-bizantine. Descoperirea are o importanţă majoră deoarece, pentru prima dată, este atestată, cu certitudine, limita de nord a fortificaţiei, de la sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al IV-lea. Această poartă a fost străjuită de două turnuri monumentale în forma literei „U”, cu orientarea spre N-NV, adică pe direcţia vadului de trecere a Dunării şi a bălţii ce străjuia partea de miazănoapte a teritoriului pe care-l apăra. Sursele istorice indică distrugerea repetată a cetăţii şi refacerea ei în timpul împăraţilor Constantin cel Mare şi Justinian. Cercetări mai vechi, dar şi cele recente, au descoperit materiale arheologice de mare valoare ştiinţifică şi muzeografică atât în fortificaţie cât mai ales în necropolele acesteia. La Hârşova se cunoaşte cel mai mare număr de stâlpi miliari (borne de drum roman) din Dobrogea: zece până în prezent. Acest fapt demonstrează că autorităţile au reparat şi întreţinut, în antichitate, în condiţii optime, permanent, drumurile care-i asigurau legătura fie de-a lungul limesului dunărean, fie în interiorul provinciei cu celelalte aşezări. De aici rezultă şi importanţa localităţii antice ca zonă comercială şi de tranzit, cum demonstrează descoperirile de excepţie făcute de-a lungul timpului. Atât din săpături sistematice, cât şi întâmplător, au fost scoase la lumină materiale arheologice care dovedesc nu numai legăturile comerciale cu cele mai mari centre din Imperiul Roman, dar şi o activitate de producţie proprie. Mărimea şi importanţa localităţii antice ne sugerează că aici existau ateliere ceramice, cariere pentru extracţia calcarului, ateliere pentru cioplitul acestuia, pentru producerea vaselor din sticlă, ateliere metalurgice, de prelucrare a lemnului, a pieilor etc. Toate demonstrează că paleta meşteşugurilor atestate la Carsium este diversă şi variată. Ascest fapt ne indică o aşezare înfloritoare apărată de ziduri puternice din piatră, cu port la Dunăre, cu edificii impunătoare din marmură sau calcar. Câteva construcţii au fost puse în evidenţă. Între acestea se remarcă o bazilică creştină, termele, anumite elemente specifice arhitecturii de fortificaţie.

Descoperirile arheologice ilustrează, pregnant, existenţa unei puternice vieţi spirituale. Cu siguranţă, multe dintre aceste descoperiri provin din templele construite aici, dedicate unor zeităţi din lumea romană a timpului. Altele au aparţinut mormintelor cercetate în necropolele antice. Una din cele mai importante dimensiuni a civilizaţiei de la Carsium este cea creştină. Cercetările noi au identificat în cetate, o construcţie absidată, cel mai probabil o bazilică creştină. Din săpăturile arheologice mai vechi provin vase cu simboluri creştine (peşti, cruci) și opaiţe cu toartă în formă de cruce. În morminte au fost identificate o serie de elemente de ritual creştin. Toate acestea sunt explicabile dacă ţinem seama de faptul că în secolul al V-lea, Carsium figura între cele 14 oraşe, reşedinţe episcopale din Scythia. Nu ştim nici când şi nici cum se sfârşeşte istoria anticului Carsium.

În cazul altor situri mai bine cunoscute s-a demonstrat că atacurile avaro-slave din a doua jumătate a secolului al VI-lea şi trecerea slavilor în peninsula Balcanică în secolul următor, până la venirea bulgarilor, nu au întrerupt contactul cu Bizanţul. Este posibil ca şi aici legăturile cu romanitatea răsăriteană să se menţină până la 678. După încheierea vieţii romano-bizantine la Dunărea de Jos începe istoria cetăţii medievale de la Hârşova. În secolul al X-lea aceasta este reconstruită de bizantini şi mai târziu de genovezi. Între secolul al XV-lea şi prima parte a secolului al XIX-lea este stăpânită de turci. Potrivit cronicarului Evlia Celebi, localitatea a figurat în documentele otmane cu numele de Harisova. Cetatea medievală este mai bine cunoscută pentru această perioadă datorită documentelor istorice şi faptului că urmele zidului de incintă care apăra oraşul, pe o suprafaţă de cca 24 ha, se văd în mai multe locuri astăzi. În ultima perioadă a vieţii sale, cetatea este teatrul unor sângeroase confruntări între Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist, suferind numeroase distrugeri. Prin pacea de la Adrianopol, Poarta este obligată să dărâme fortificaţiile de pe malul drept al Dunării, iar cetatea este aruncată în aer. Pe locul ei se clădeşte Hârşova modernă. Din ruinele cetăţii de altă dată, astăzi, se mai văd câteva ziduri impunătoare. Unul este „Turnul comandantului”, pe latura de nord a incintei mici, care se păstrează pe înălţimea de peste 9 m. Tot astfel, la Dunăre se află un zid monumental, lung de circa 40 m, ce marchează zona în care a activat portul din antichitate, până la distrugerea cetăţii, vreme de 17-18 secole. Oraşul de astăzi se ridică peste urmele cetății romane, romano-bizantine, medieval, dar și a necropolelor acestora. Alături de cetate se găseşte o aşezare neolitică cu o vechime de şapte milenii. Evoluţia acestor așezări preantice, antice și medievale, este oglindită în exponatele aflate în vitrinele „Muzeului Carsium”. Muzeul de aici ilustrează, cu cele mai reprezentative descoperiri de la Hârşova şi împrejurimi, dezvoltarea civilizaţiei materiale şi spirituale din spaţiul dunărean, începând din neolitic şi până la începutul epocii moderne. Sunt expuse piese cu valoare deosebită, unele prezentate în expoziţii internaţionale sau naţionale, tipice culturilor neolitice (Hamangia, Gumelnita), culturii epocii metalelor, civilizaţiei romane, romano-bizantine şi medievale la Dunărea de Jos. Muzeul Carsium din Hârșova ființează ca secţie a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (surse: wikipedia.org; cotidianul.ro; minac.ro; stirileprotv.ro; dragosschiopul.ro; info-sud-est.ro; telegrafonline.ro).

Prin marea sa zestre istorică de peste 7000 de ani, orașul Hârşova are o semnificaţie cu totul specială. Aici este locul unde poţi învăţa să conviețuieşti cu propria ta istorie, privind către viitor. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*