Dacă direcțiile pe care călătoriți trec prin Moldova, iar orașul Săveni vă apare în „cătarea” dumneavoastră, nu ezitați să vizitați muzeul de aici. Muzeul de Arheologie din Săveni, ca secție a Muzeului Județean Botoșani, este un muzeu amplasat în B-dul Dr. M. Ciucă nr. 40. Localitatea Sǎveni este atestată ca sat, într-un document datând din 11 aprilie 1546 din vremea lui Petru Rareș. În anul 1818, prin hrisovul domnesc al lui Scarlat Callimachi, localitatea primește drept de târg, cu 12 iarmaroace anual. Târgul Sǎvenilor a fost centrul Plasei Bașeu, iar din 1950 devine comună centru de raion. În anul 1968 a fost declarat oraș. Muzeul de Arheologie Săveni este situat într-o clădire monument de arhitectură de la sfârșitul secolul al XVII-lea, acesta adăpostin un bogat material arheologic ce ilustrează istoria acestor locuri din cele mai vechi timpuri, respectiv din paleolitic și până în sec. IV d.Hr. Rețin atenția vizitatorului uneltele și armele din silex, vatra de foc cu oase de mamut carbonizate, bogat reprezentată fiind cultura neo-eneolitică Cucuteni cu splendida ceramică pictată ce încântă prin grația formelor, armonia motivelor și cromatica în două sau trei culori.
Epoca metalelor este reprezentată de numeroase unelte, arme și bijuterii: topoare cu gaură de înmănușare, cosoare din silex, greutăți din lut ars pentru plasa de pescuit, vase de ofrandă, mărgele din cornalină. În două din încăperile muzeului este expusă „Colecția Memorială „Mihai și Al. Ciucă”. Medicul malariolog Mihai Ciucă și fratele său, medicul veterinar Al. Ciucă, cu remarcabile realizări în domeniul științei și al învățământului superior universitar, sunt prezentați prin intermediul unor numeroase documente de stare civilă, fotografii, diplome și decorații, obiecte personale, lucrări științifice etc., care pun în valoare înalta lor ținută intelectuală și marele prestigiu de care s-au bucurat în epocă. Artefactele recoltate din stațiunile preistorice de la Ripiceni, Mitoc, Drăgușeni sau Coțușca, nu fac decât să ne uimească de perenitatea elementului uman pe aceste meleaguri. Astfel, la Mitoc (satul de reședință al comunei cu același nume din județul Botoșani), în punctul „Malu Galben” , s-au făcut săpături arheologice, descoperindu-se urme materiale și osteologice ale unor oameni care au vizitat locul timp de 10.000 de ani, în cadrul unei tabere de vânătoare periodice (32.000 î.Hr-23.000 î.Hr.). Codul sitului este RAN/ LMI: RAN: 38385.02; LMI: BT-I-s-A-01812. Perioada istorică: Paleolitic Superior (Aurignacian și Gravettian). Colectivul de cercetare implicat în studiul acestui sit a avut ca responsabil științific pe arheologul Vasile Chirica (Institutul de Arheologie din Iași). De-a lungul timpului din colectivul de cercetare au făcut parte specialiști din România, Europa și America: Marcel Otte, Pierre Noiret (Université de Liège), Paul Haesaerts (Institut Royal des Sciences Naturelles de Belgique, Bruxelles), Philip Nigst, Marjolein Nigst (University of Cambridge), Keneth Honea (Northern Illinois University), Diana-Măriuca Vornicu, George Bodi (Institutul de Arheologie, Iași) etc.
Toate acestea s-au întâmplat pentru că Mitoc – Malu Galben este unul dintre cele mai importante situri preistorice din Europa, esențial pentru înțelegerea Paleoliticului Superior din această parte a lumii. Pe o stratigrafie impresionantă, de peste 14 metri adâncime, au fost delimitate șapte consistente niveluri arheologice cu materiale specifice Aurignacianului și Gravettianului. Numeroasele datări radiocarbon obținute dovedesc faptul că locul a fost vizitat de comunitățile umane timp de aproape 10.000 de ani (32.000 î.Hr-23.000 î.Hr.). Situl a fost descoperit în anul 1885 de către geologul Gregoriu Ștefănescu care consemna în acele vremuri: „La Metoc, la mai bine de doi metri de la suprafață am găsit silexuri cioplite și prelucrate, indicele unei stațiuni preistorice”. Mitoc a fost astfel prima stațiune paleolitică descoperită pe teritoriul României. Primele cercetări stratigrafice au fost întreprinse în perioada 1956 și 1957 de către C. S. Nicolăescu-Plopșor și N. N. Zaharia. Săpăturile sistematice au început în 1978, sub conducerea lui V. Chirica și au continuat, cu unele întreruperi, până în 2015. Asemenea cercetări sistematice aveau să aducă la lumină și exponatele unice aflate în acest mic muzeu. Aici „se ascunde” cel mai mare fildeş de mamut din sud-estul Europei, descoperit acum peste 40 de ani în satul Ripiceni (în anul 1977). Atunci, arheologii au scos la lumină 10 astfel de fildeşi, dintre care a fost conservat în totalitate doar cel aflat acum la Săveni. Acesta are o lungime de peste doi metri și jumătate şi este vechi de peste 15.000 de ani. Arheologii botoşăneni spun cu certitudine că fosila preistorică adăpostită într-una dintre cele şase încăperi ale muzeului din Săveni este unică în sud-estul Europei. Pe lângă acest fildeș, în colecțiile muzeului mai sunt prezentate şi alte descoperiri paleolitice unicat, precum unelte şi rămăşite de mamut de acum 20.000 de ani găsite pe teritoriul Botoşaniului.
Alexandru Păunescu, cel care a cercetat atâţia ani stațiunea preistorică de la Ripiceni, a lăsat cu limbă de moarte familiei ca cenuşa, după incinerare, să îi fie aruncată pe situl cu mamuţi de la Ripiceni. Şi aşa s-a şi întâmplat“, spune Lucica Pârvan, fost director al Muzeului Judeţean din Botoşani. „Avem adevărate comori ale arheologiei. Cine a ajuns aici a rămas mut de uimire“, spune cu mândrie Emil Caranica, muzeograful de la Săveni. „Au venit doi profesori universitari evrei care au predat la Iaşi. Când au văzut rămăşiţele de mamut şi, în special, fildeşul uriaş, au rămas uimiţi. Au spus că ei au fost şi la celebrul Mamoth Cave din Statele Unite ale Americii, unde este un adevărat muzeu al mamutului, dar nu au văzut un asemenea fildeş acolo“. Șansa cea mare a acestor descoperiri a fost atunci când s-a organizat un şantier arheologic de salvare, înainte de a se începe construirea barajului Stânca-Costeşti de pe râul Prut. O bucată dintr-un alt fildeș uriaş descoperit atunci se află la Muzeul Judeţean Botoşani. Ceilalţi opt fildeși au fost împrăştiaţi și expuși prin judeţ, dar după 1989, în loc să fie duşi la Muzeul Judeţean, s-au distrus. Istoricii botoşăneni spun că la Ripiceni a fost un adevărat loc de întrunire a vânătorilor paleolitici de mamuţi, care veneau aici şi de la sute de kilometri. „A fost probabil un loc de întâlnire, un loc unde aveau loc schimburi economice de tip troc, poate exista şi un loc de veneraţie comun, închinat poate mamutului. S-au descoperit numeroşi fildeşi de mamut, resturi osteologice de la acest animal preistoric, unelte şi arme paleolitice, semn că era o comunitate paleolitică importantă care venea în zona Ripiceni la intervale regulate de timp“, spune arheologul Aurel Melniciuc.
După asemenea descoperiri, unice în sud-estul Europei, ar trebui creat aici un Muzeu al Mamutului, dar nu sunt fonduri. Abia au alocat fonduri și pentru reabilitarea clădirii muzeului. „Am vrut să facem un muzeu al mamutului, ar fi fost extraordinar. Dar nu sunt bani“, spune cu amărăciune Caranica. Cât despre cercetările arheologice și paleontologice de la Mitoc, Ripiceni, Drăguşeni sau Coţuşca, zone ce ascund comori paleolitice, nici nu poate fi vorba, tot din cauza bugetului. Alături de uriașul fildeș de mamut, într-o vitrină alăturată se află un alt exponat unicat pe teritoriul României. Este vorba de scheletul conservat „in situ” al unei tinere de 17 ani, înmormântată acum 2000 de ani în zona Hăneștiului (comuna Hănești, jud. Botoșani). Aparține culturii Sântana de Mureș Cerneahov și este considerată o adevărată strămoașă a moldovenilor din zona Botoșaniului. Pentru cei ce nu știu, Muzeul din Săveni a fost înfiinţat în anul 1964, fără ştirea conducerii centrale a Partidului Comunist Român, de către un profesor pasionat de arheologie, Aristotel Crâşmaru. Aici, în clădirea fostului han, transformat într-o adevărată expoziție de valori culturale, au fost aduse de-a lungul timpului, piesele arheologice și paleontologice descoperite în nordul Botoşaniului, fiind astfel conservate și expuse doritorilor (surse: wikipedia.org; arheo.ro; adevarul.ro; turism botosani.ro; muzeubtlife.ro; somatv.com; evenimentemuzeale.ro).
Ceea ce vedeți în vitrinele acestui muzeu, completat cu explicațiile ghidului, vă vor purta pe terenurile de vânătoare ale omului preistoric, în taberele în care acesta se aduna spre a vâna reni și mamuți, acum peste 30.000 de ani… (G.V.G.)
Lasă un răspuns