Să vină oamenii ăia la tine în țară și tu să vorbești despre șmecheriile și trucurile ce se puteau face, la o adică, pentru marmota politică de vitrină, a fost de-a dreptul grotesc. Mai ales că „sugestia” unei soluții la mica înțelegere nu venea dinspre vreun adulator al duduii premier, nici dinspre vreun politruc pesedist, nici dinspre „jurnaliștii” de cas(t)ă roșie, ci chiar dinspre un fost președinte de stat. E drept, gazdă de atâtea ori a unor evenimente europene pentru a putea spune, de fapt, că știa poate cel mai bine pe unde și cum se poate intra, dincolo de invitațiile oficiale, la astfel de întruniri, cu o vorbă, un troc ori un „truc”, nu?!…
Și chiar dacă intuim că, oricât de europeni și europeniști ar fi liderii Europei, oricât de bățoși, țâfnoși și intransigenți s-ar arată prin pozele oficiale, mai mult sau mai puțin și „de grup”, și ei, în spatele ușilor închise, sunt la fel de „paviani”, de neciopliți și de grăbiți să-și vadă propriile figuri în obiectivele camerelor, totuși, astfel de „sugestii” nu se azvârlă așa, în public. Evident, dacă nu ai cumva un scop de denigrare sau desconsiderare, ori poate o frustrare (că unde încăpea un premier de pluș, se putea găsi loc și pentru un fost președinte atotștiutor)…
Și nu faptul că Traian Băsescu s-a grăbit să ofere o soluție pentru ca duduia „Veorica” să vadă și ea spectacolul european de la Sibiu, din primul rând, a surprins (deh!, cu marinarii poți avea oricând parte de bizarerii), ci felul de a fanda de la duritatea de acuzator și miștocăreala de port la (în)lăcrimarea pentru sufletul celei mai puțin dăruită de soartă cu necesara charismă politică.
De aceea, mai bine țopârlan „iohannist”, asumându-ți public expedierea duduii tupeiste la rând la „autografe” în Piața Mare, să vadă de acolo, alături de ceilalți cetățeni, „spectacolul”, decât să fii același veșnic șmecheraș descurcă-tot-politic. Pentru că nu avea nimeni nevoie de o „soluție” pentru prezența țoapei lângă liderii Europei. Și nu că s-ar fi săturat ăia să o vadă toată ziua pe la Bruxelles (din partea noastră să o ia cu inventar cu tot, una bucată telefon, câteva țoale și genți, dar mai ales, un lider de partid!), dar nu avea ce să caute acolo. (Eventual să fii adus cafeaua la masa marilor bărbați politici; nu era însă cazul, nu pentru că nu ar fi putut ține și ea o tavă, dar Europa nu se mai poate lăuda cu bărbați politici, poate doar cu niște bărbați-bărbate și câteva „gendere” politice!)…
Or, dacă normele de funcționare ale instituțiilor europene spun că duduia nu avea ce să caute lângă singurul reprezentat de drept al României la acel summit, de ce să vii, și de la nivelul Opoziției, să propui o soluție de compromis?… Compromis pentru cine? Pentru electoratul PSD intrat cumva în suferință că nu putea merge duduia în calitate oficială la Sibiu? Sau poate că Traian Băsescu a vrut să-i dea o mână de „ajutor” tănticii? Pentru a merge acolo să se mai facă de câteva ori de râs? Dar nu era nevoie, că o știe deja toată Europa.
Dar fie și așa, cu un Traian Băsescu vrând să pună un „tuș” personal la imaginea de pavian rătăcit al duduii, parcă a riscat prea mult. Pentru că a veni să vorbești despre trucuri ce puteau fi antamate cu liderii Europei, care să marșeze în acest joc și să o invite pe tăntica, nu „de complezență”, pentru că plângea țața pe la uși, ci să prezinte cele înfăptuite de România în fruntea președinției Consiliului UE, nu vorbește despre eventual grad de permisivitate al liderilor europeni pentru astfel de aranjamente (în fond, nu trebuie să stai toată ziua detașat la Bruxelles pentru a avea certitudinea existenței a fel și fel de compromisuri), ci despre „disponibilitățile” din trecutul fostului președinte.
Faptul că Traian Băsescu a putut veni public, cu atâta lejeritate, cu o „soluție” pe care ar fi trebuit să o țină bine ferecată în mintea lui, denotă că, la câte compromisuri, aranjamente, trocuri și trucuri s-a dedat, nici nu mai relizează nocivitatea afișării publice fie și cu intenții aparent binevoitoare.
Oricum, să inviți liderii europeni, cât or fi unii de buboși, de luați de valurile populismului și aburii, nu neapărat tot ai populismului, să se dedea la „trucuri” este mizerabil. Dar poate așa a „funcționat” fostul președinte pe lângă „înaltele porți”, a mers cu trucuri pe la mesele liderilor europeni… Doar că unde a fost un „truc”, în mod cert s-a săvârșit și un troc…
Lasă un răspuns