Tezaurul de monede dacice de tip Inoteşti-Răcoasa descoperit la Răcoasa (jud. Vrancea) este exponatul lunii noimbrie 2016 la Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi. Acest bun muzeistic cu valoare deosebită din patrimoniul instituţiei a fost descoperit întâmplător în cursul anului 1961, în grădina locuitorului Benciu Ştefan din comuna Răcoasa, judeţul Vrancea. El este cel mai mare tezaur cu monede dacice de tip Inoteşti-Răcoasa. Iniţial, tezaurul cuprindea un număr aproximativ de 170 tetradrahme dacice şi două lingouri de argint. Muzeul de Istorie Galaţi a achiziţionat la acea dată, 105 monede, iar zece exemplare au fost preluate de Muzeul de Istorie din Bacău. Tezaurul a fost cercetat și publicat de către Constantin Preda şi Ion T. Dragomir şi este reprezentativ pentru tipul monetar Inoteşti-Răcoasa. Pentru explicitare, localitatea Inotești (sensul numelui localității poate fi „Înot–ești”, pentru că se află în zona care va fi inundată în caz de potop planetar; ca dealtfel și orașul Ploiești (cu sens „te afli sub ploi”, afectat de potop; aceste localități se află în afara Valului Troian, ca baliză semn până unde se vor ridica apele în potop) este un sat din comuna Colceag din județul Prahova.
Pe raza acestei localități a fost descoperit un tezaur monetar dacic care astăzi se găsește la Muzeul de Istorie a României din București și care a fost primul din această „tipologie” monetară. Satul este situat la o distanță de 61 km nord de București, la 25 km est de Ploiești, 140 km vest de Galați si la 96 de kilometri sud-est de Brașov. Răcoasa este o comună din județul Vrancea, formată din satele Gogoiu, Mărăști, Răcoasa (reședința), Varnița și Verdea. Comuna se află în nordul județului, la limita cu județul Bacău (de la „bacauca”, cu sens „căucă”=„năucă” („zănatică”, Timp al beției, al nebuniei ce va veni), în valea râului Șușița (cu sens de „S – Ușița”, ca loc de salvare în caz de cataclysm cosmic; ca și sens al denumirii de „Sarmis – e – get – ușa”, loc pe unde mai poate trece Zeița Sarmis – Leoaica – Forța Vieții), care pe teritoriul comunei strânge apele afluenților Alba, Giurgea, Pârâul lui Găman („Găman”, cu sens de „G cel Mare” mâncăciosul, lacomul, cel care „halește tot” (Hala cea mare, Groaza cea mare), nesătulul ce va veni, cel care a ținut post până acum – apostolii), Rânghioaia, Verdea, Freasca, Repejioara, Chinu, Pârâul Văii, Punga, Varnița, Drăcea Mică și Drăcea Mare (precum Gaya și Puia Gaya), Lacul cu Șerpi și Aluna. În comuna Răcoasa se află Mausoleul Eroilor din Primul Război Mondial din satul Mărăști, ridicat în 1928 în memoria victimelor bătăliei de la Mărăști. Mausoleul este clasificat ca monument memorial de interes național. În rest, patru alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea ca monumente de interes local.
Biserica de lemn „Sfinții Voievozi”, aflată la 500 m nord de satul Răcoasa, este clasificată ca monument de arhitectură. Două monumente sunt considerate monumente de for public — bustul generalului Alexandru Averescu aflat în incinta mausoleului, și monumentul frăției de arme româno-franceze aflat în incinta școlii generale din Varnița, ridicat în 1930. Un al patrulea monument este clasificat ca monument memorial sau funerar. Este vorba despre Monumentul Eroilor Regimentului 2 Grăniceri ce a luptat în războiul de independență a României, monument aflat în incinta căminului cultural din Răcoasa. Denumirea de „Răcoasa” poate veni de la „răcoare”, dar și de la „Ra – Coasa”, sau „Coasa lui RA”, cea care va aduce moartea – cataclismul (Vechea Biserică Valaho – Egipteană), sau „Răcoasa”, ca „femeie” a racului, cea care va da înapoi Lumea (o va întoarce la origini). Monedele din tezaurul de la Răcoasa fac parte din rândul emisiunilor dacice târzii, de tip Inotești. Ele se caracterizează printr-o stilizare accentuată atât a reprezentării de pe avers, cât și a celei de pe revers. Totul apare pe monedă redat prin combinații simple de linii, puncte și ovale (ca o pictură abstractă actuală). Aceste monede au fost bătute undeva în secolele II – I î.Hr., în sudul Moldovei. Fiind un tip reprezentativ, acestea imită şi simplifică mult tetradrahmele („tetra=patru”, ca symbol al Pământului, cu cele patru colțuri ale sale; „dra – (H) – mă” (unde „H” este mut), ca dramă a cataclismului de care suntem legați prin nașterea noastră în materie) regelui Filip al II-lea al Macedoniei, care purtau pe o faţă chipul lui Zeus, cu barbă şi încununat cu lauri, iar pe cealaltă faţă un călăreţ şi legenda Filippou, cu litere greceşti. Filip al II-lea a domit între anii 359 şi 336 î.Hr., fiind tatăl lui Alexandru al III-lea cel Mare (Alexandru Macedon). Totuși, putem să „traducem” într-un alt fel mesajul încriptat pe aceste monede: partea (sau Timpul prezent) lui Zeus (Zeul cel Mare, Învingătorul, Tatăl tuturora) și partea (sau Timpul viitor) în care va veni Fiul („Fili” – fiul, al lui „P” (Gravida Cerului), OU) și atunci „se va schimba foaia” (Lumea cea Nouă, Nașterea din Nou). Mesajul apare abstractizat, pentru că exista o teamă de a „a spune lucrurilor pe nume” (exista „ochiul care vede tot”), iar Taina trebuia păstrată cumva.
Deşi se poate spune că tipul monetar dacic Inoteşti-Răcoasa redă lacunar originalul macedonean, totuşi simplificarea dacică denotă o creativitate aparte şi o putere de abstractizare spectaculoasă în felul ei pentru acea perioadă. Monedele macedonene au fost folosite pe scară largă în Iliria, Dacia, Tracia, precum şi în Asia Mică, fiind imitate nu numai de daci, ci şi de alte popoare (fiind de fapt un mesaj ancestral al Geților de Aur primordiali din Vechea Vatră a Europei – Vechea Biserică Valaho – Egipteană). (G.V.G.)
Lasă un răspuns