Doamne, cât suntem de răi!
Iisuse Doamne, cum de ai putut,
Să-i ierți ușor pe cei ce Ți-au greșit…?!
Sunt oameni, care pentru o zgârietură,
Omoară Sfinte Doamne… sau înjură!
Piroane-n mâini și în picioare Ţi-au bătut,
Pe cruce, când Te-au răstignit,
Tu, Doamne, stăpânindu-ţi lacrima,
Le-ai dăruit pe veci iertarea Ta!
Ei Te-au legat și Te-au scuipat,
Cu spinii Te-au încoronat,
Oțet Ți-au dat Doamne să bei,
Dar Tu… Te-ai îndurat de ei!
Te-ai dat pe Tine către moarte,
Să poţi ierta a muritorilor păcate…
Și atât de mult Tu, Doamne ne-ai iubit,
Că pentru noi, Te-ai răstignit!
Dar Doamne cât suntem de răi!
Deși suntem copii Tăi.
Și Tu ne ierți și ne suporți
Și mă-ntreb Doamne… Cât mai poţi?!
De-a lungul vieții săvârșim păcate,
Convinși fiind că Dumnezeu ne iartă…!
Nu mai avem in suflet fărâma de căldură,
Când mintea și orgoliul se-mbolnăvesc de ură!
În fiecare zi, știu Doamne că greșesc
Și prin nesăbuința mea, Te răstignesc…
Iisuse Doamne, însă, de nu îți cer prea mult,
Ajută-mă, Te rog, porunca să-ți ascult!
Și-atunci când spiritul îți va renaște,
Ca să ne miluiești in Sfânta zi de Paște…
Să ne-nchinăm la tine și să ne smerim,
Ajută-ne să ne iertăm, să fim mai buni, să ne iubim…!
Sunt lucruri pe care însă nu le înțeleg…
De pildă: Știu că oamenii în Tine cred …
Și atunci de ce ne lași ca să Te răstignim pe rând…
Si ce poate avea războiul, ca să fie sfânt?!
În al Tău nume, făptuim fărădelegi,
Tu încă ai puterea să ne ierți…
Dar fă Isuse Doamne, cu harul Tău cel Sfânt,
Să fie o singură credință, pururi pe pământ!
Pentru că eu sunt Doamne, nevrednic păcătos,
Dar Tu nu esti catolic, nici musulman, nici ortodox…
Cum Tu ești unic Doamne și pentru a Ta slăvire,
Fă lumea să trăiască în pace si iubire!
Că nu este posibil (știi bine, Doamne Sfânt )
Ca să te naști odată și-apoi să mori pe rând!
Să ne-nchinăm la tine, Tu unic împărat…
Să spunem toți o dată: Hristos a înviat !
Mă-ntorc acas’ în zi de Paște
Am strâns și am risipit minute,
Și-am așteptat cu nerăbdare…
Timpul s-a transformat în clipe.
Mă întorc de prin străini, în țară!
Ascund sub geană o lăcrimioară
La gândul care-n mine naște,
Și inima mi se înfioară
Mă întorc acas’ în zi de Paște!
Un amalgam de sentimente,
De bucurie și durere,
Îmi fac prin creier piruiete,
Inima-mi bate cu putere!
Știu că nu mă așteaptă mama
Cu cozonacii calzi pe vatră
Și știu că nu mai este tata,
Să mă aștepte lângă poartă!
Nici surioara nu m-așteaptă,
(S-a dus de mult lângă părinți)
Nici tatăl socru, mama soacră…
S-au dus cu toții printre sfinți!
Atâtea suflete iubite:
prieteni buni, cumnați și rude,
Nu mai am lacrimi, nici cuvinte
Dau glas, în piept, durerii mute!
Dar dacă-s vii în gând la mine,
Le voi purta sub cruci, lumină
Voi trece mâine sau poimâine,
Chiar dacă acum sunt doar țărână!
Prietenilor mei
De la suflet, către suflet, numai pod de flori aş face,
Unde-am fost cu drag primită, tot cu drag, mă voi întoarce…
Pentru fiecare suflet, ce l-am întâlnit cândva,
Nu dispun de daruri multe… Doar recunoştința mea !
Pentru cine m-a înțeles, susținut şi ajutat…
Nu îmi va ajunge viața să-i arăt cu-adevărat,
Cât respect îi port şi stimă și iubire creştinească…
Şi-i doresc numai de bine, Dumnezeu să-l ocrotească!
De la suflet către suflet, muritor de rând ce sunt,
Nu s-a inventat cuvântul, încă pe acest pământ…
Să exprime tot ce simt…! Nu ştiți cât VĂ PREȚUIESC !
Pentru fiecare clipă ce mi-ați dat, VĂ MULȚUMESC !
Lasă un răspuns