Referendumul – „autobuzul electoral” așteptat de o țară…

‘Geaba se mai agită acum! Nu mai au cum să oprească „bulgărele”! Îl mai pot plesni din lateral, îl mai pot fărâmița, pe la „colțurile” care oricum nu contează, dar este mult prea târziu să-l mai oprească! Poate doar cu o lege de restricționare a accesului electoratului la vot, dar nu cu încercarea de a limita manifestările președintelui țării în fruntea aparatului de promovare a referendumului.

PSD poate da, dacă vrea să mai aibă o șansă!, o ordonanță de urgență pentru ca la referendum să nu voteze Diaspora. Poate așa să le mai iasă social-democraților un colț de mandat!… Căci, nefiind în țară, nemâncând, nu-i așa?!, din salamul cu sosul de (in)justiție de aici, Diaspora nu ar trebui să voteze pentru „afacerile” politice interne. Și ar mai fi o variantă pentru succesul partidului roșu! Să se voteze, în țară, doar în baza talonului de pensie și a carnetului de partid! Dar și atunci s-ar putea ca pesediștii să aibă probleme! Pentru că, până și ai lor au început să se sature de ei! Eventual, guvernanții ar mai putea decide ca votul la referendum să fie exercitat strict în secția de aparținere, nu oriunde, prin gări, la munte și la mare…

A încerca însă să-l împiedici pe președintele țării să(-și) promoveze referendumul pentru Justiție este o lovitură pe care PSD-ul și-o dă singur. Pentru că, dacă românii, dezgustați de politică, ar mai merge la urne, ar fi, nu pentru tribuna politică peste care să izbească stampila europarlamentarelor (în acest caz, într-o lume politică a trădării și compromisurilor, ștampila nemaifiind o adevărată sabie a lui Damocles), ci pentru alegerea socială și mai ales sentimentul de utilitate în Agora, dat tocmai de prezența la acest „plebiscit”. Un sentiment de care românii au fost privați, cel puțin la ultimele cicluri electorale.

În acest moment, alegerile politice nu mai reprezintă nimic pentru oameni. În schimb, referendumul este văzut ca o întoarcere la dreptul „Cetății” de a lua decizii în propriul interes. Este adevărat, juridic și imediat, referendumul nu va schimba nimic. Este prea întortocheat și implică, în cazul unei răspuns pozitiv, revizuirea legii supreme dar și organizarea unui al doilea sufragiu pentru aceasta. În schimb, el se poate transforma, nu într-o „momeală”, pentru că nu mai suntem în anii ’90, pentru a crede că electoratul (cel puțin cel tânăr și cel de vârstă medie) poate fi păcălit cu astfel de manevre, ci într-un „autobuz electoral” spre secțiile de vot. Iar asta o știe și PSD-ul. Și așa cum, mai agârț, social-democrații puteau pune pe buletinul de vot „și o maimuță”, că oricum ar fi fost votată cu trandafiri cu tot (ceea ce s-a și întâmplat!), așa și acum, Klaus Iohannis ar fi putut pune pe buletinul scrutinului și un simplu semn de punctuație. Pentru că nu „tiparul” de pe buletin contează, nici măcar ștampilele puse, ci venirea oamenilor pentru a-și exercita dreptul de decidenți ai Agorei (europarlamentare).

De aceea, încercarea guvernanților de a modica prin OUG, datele de validare ale referendumului sunt inutile. Pentru că ei nu de așa ceva au nevoie, ci de o restricționare a prezenței la votul pentru europarlamentare.

Și ar putea încerca prin alte căi. Pentru că, singura șansă a PSD-ului de a opri „bulgărele” ar fi aceea de a demonstra că referendumul nu vizează un scop de asanare al societății, ci tot binele clasei politice, putând „pedala” pe o marotă pentru a produce necesara dezgustare a electoratului. Dar este aproape imposibil. Mai ales după ce premierul a ieșit să ne spună că vrea să meargă la referendum, dar dacă partidul îi va cere altceva, se va supune, devoalând astfel miza reală a acțiunilor social-democraților.

Partidul unic ar mai putea încerca însă la ușa CCR!… Cu un Iordache care să latre că referendumul este de factură strict politic electorală, prin asocierea cu europarlamentarele, iar implicarea președintelui, fie și doar în „latura” de referendum, nu poate fi desprinsă de votul la europarlamentare. „Iar pe cale de consecință” nu poate fi considerată de factură apolitică.

Oricum, chiar dacă vor reuși să limiteze dreptul de exprimare al președintelui, tot nu va mai conta. Pentru că șeful statului nici nu mai trebuie, de fapt, să se pronunțe pe tema referendumului. A făcut-o deja, s-a consemnat ca mesaj și nici o lege nu poate împiedica utilizarea acelui îndemn de-a lungul campaniei. Pentru că este de dinaintea eventualei adoptări a OUG -ului, fiind un manifest „de arhivă”!

Din păcate, este de așteptat ca social-nondemocrația infracțională politică a PSD-ului să nu se oprească aici. Iar semnalele care vin dinspre anumite sfere, privind identificarea unor posibile căi de „influențare” a alegerilor (a nu se citi însă ca „influențarea deciziei electoratului”, ci a rezultatului de la urne) pot fi mesajele privind iminenta implicare a „omuleților verzi” în atacuri cibernetice pe rezultatul votului. Pentru că alte mijloace PSD nu mai are. Doar să apeleze la trolii informatici pe care să-i plătească prin criptomonedele emise sub acoperirea aurului adus de la Londra…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*