Pentru vizitatorii Muzeului Judeţean din Buzău a fost expusă statueta antropomorfă de la Lipia ce posibil o reprezintă pe Zeița Mamă. Această importantă piesă arheologică, descoperită în vara anului 2018, oferă indicii preţioase despre răspândirea celei mai vechi culturi de pe continent. Este vorba despre o figurină veche de peste 6.000 de ani, din perioada pre-Cucuteni, descoperită printre artefacte specifice civilizaţiei Gumelniţa. Statueta a fost găsită în situl preistoric din localitatea Lipia, comuna Merei, în vecinătatea Drumului Naţional 1B, care leagă Buzăul de Ploieşti. La poalele Dealului Istrița, pe cursul apei Sărata, pe o străveche vatră de cultură și civilizație (Sărata-Monteoru), comuna Merei este una din cele mai importante din județ. Ea este compusă din 11 localități (sate): Ciobănoaia, Dealul Viei, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Lipia, Merei, Nenciulești, Ogrăzi, Sărata Monteoru și Valea Puțului. Se învecinează la est cu municipiul Buzău, în sud-est și sud cu comunele Stâlpu și respectiv Ulmeni, la vest cu comuna Pietroasele, iar la nord cu Tisău și Vernești.
Comuna Merei este situată la sud de Valea Nișcovului si la est de Dealul Istriței, două zone în care istoria a început atunci când primii oameni s-au adunat în așezări stabile. Prima atestare documentară a localității este de pe vremea domnitorului Mihnea Turcitul (1764 – 1601). Acesta spune într-un hrisov din anul 1583: „…de când s-a așezat Țara Românească, de la moșii și strămoșii lor și nu li s-a luat vinariciul de nici un domn al Țării Românești”, făcând referire la faptul că oamenii din Lipia sunt scutiți de vinarici. Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica din satul Ciobănoaia, construită din lemn la finele secolului al XVII-lea de către căpitanul Constantin Bencescu și soția sa Stana. Pe teritoriul satului Sărata Monteoru s-au identificat vestigii ale unei așezări neolitice, aparținând de Cultura Aldeni II Stoicani, la mică distanță față de urmele unei alte așezări de data aceasta din epoca bronzului. În același areal, urmele unei așezări fortificate și mai multe cimitire care conțineau obiecte arheologice specifice l-au făcut pe Ion Nestor să definească și să introducă în cercetarea arheologică, cultura de tip Monteoru, care durează de la sfârșitul perioadei timpurii și pâna în cea târzie a epocii bronzului.
În situl de la Lipia se derulează de câţiva ani un proiect de cercetare a unor aşezări ce datează, potrivit specialiştilor, de peste şase milenii. Pe durata săpăturilor din situl arheologic de la Lipia, arheologii au mai descoperit câteva artefacte, dar şi o locuinţă incendiată, plină cu vase ceramice. Semnalată de mai multe decenii, aşezarea de la Lipia a fost cercetată până în prezent doar prin investigaţii de suprafaţă, în urma cărora au fost recuperate numeroase fragmente ceramice, piese din piatră sau statuete antropomorfe, modelate în lut. Figurina feminină, din lut ars, se afla la mai puţin de un metru adâncime. De lângă obiectul de cult au mai fost scoase la lumină vase ceramice specifice culturilor pre-Cucuteni şi Gumelniţa. „Statueta a fost descoperită în anul 2018, la marginea satului Lipia, în punctul numit „Movila Drumul Oilor” şi aparţine culturii pre-Cucuteni. Reprezintă o figurină antropomorfă, un personaj feminin clasic pentru această cultură. A fost descoperită într-o locuinţă cercetată parţial. Noi sperăm ca în cercetările ulterioare să deschidem o suprafaţă mai mare pentru a cerceta întreaga locuinţă, o locuinţă incendiată”, spune arheologul Daniel Garvăn, de la Muzeul Judeţean Buzău. În situl de la Lipia s-au găsit dovezi materiale din ambele civilizaţii, pre-Cucuteni şi Gumelniţa, lucru nemaiîntâlnit până în urmă cu puţin timp. Toate descoperirile importante, atribuite uneia dintre cele mai vechi civilizaţii din Europa, cultura Cucuteni, au fost făcute în zona Moldovei. „Special la această cultură este că, până de curând, era cunoscută că era în Moldova, în spaţiul de la răsărit de Carpaţi. Astăzi o regăsim până spre Valea Buzăului. Acum doi ani am mai făcut o descoperire asemănătoare la Gherăseni. Se pare că arealul de extindere a acestei culturi a fost mult mai mare”, spune Daniel Garvăn. Descoperirea statuetei confirmă teoriile istorice referitoare la răspândirea celor două culturi, Cucuteni şi Gumelniţa, mai precis la întrepătrunderea lor în apropierea curburii Carpaţilor. Populaţia aparţinând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuinţe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupaţie vânătoarea, agricultura şi meşteşuguri casnice, cum ar fi: ţesut, olărit, confecţionare de unelte. În locuinţele ce fac parte din cultura Cucuteni au fost întâlnite câteva cazuri unde, în podeaua locuinţelor, au fost descoperite oase umane, o posibilă mărturie a faptului că oamenii se îngropau la temelia caselor, în mod ritualic.
Acest lucru pare să fie susţinut şi de lipsa necropolelor. Specialiştii vorbesc despre un cult al zeiţei-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite în aproape toate siturile. „În perioada preistorică, peste 95 la sută (dintre statuete – n.a.), dacă nu mai mult, sunt personaje feminine. Se leagă probabil de un cult al fertilităţii. Personajele masculine sunt foarte rare şi mult mai schematic reprezentate. Provine dintr-o locuinţă incendiată, pe platforma acesteia. Situl este unul pluristratificat, în care am descoperit urme din Neoliticul timpuriu, cultura Starcevo – Criş, asta însemnând mileniul al şaselea. Este urmat de un nivel pre-Cucuteni şi Gumelniţa”, spune Daniel Garvăn. Teoria conform căreia culturile Gumelniţa şi Cucuteni s-au întrepătruns a fost confirmată şi de seria descoperirilor de la Coţatcu, comuna buzoiană Podgoria. În profilul telului (movilă de pământ) Cetăţuia, a fost descoperită o locuinţă de peste 10 metri întindere, caracteristică aspectului Stoican-Aldeni, o cultură mixtă veche de peste 6.000 de ani, formată prin întrepătrunderea marilor arii culturale: Gumelniţa, pentru partea de sud, şi Cucuteni, pentru partea de est a României. Pe teritoriul României cultura Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei şi Basarabia şi se caracteriza printr-o ceramică de foarte bună calitate, bogat şi variat pictată. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în Europa, găsindu-se unele asemănări, destul de pregnante, doar între ceramica Cucuteni şi o ceramică dintr-o cultură neolitică din China. Însă între cele două culturi este o distanţă de timp foarte mare, cea din China apărând după circa un mileniu faţă de cea de la Cucuteni. Alături de complexul Ariuşd – Cucuteni – Tripolie, cultura Gumelnita este considerată ca fiind una dintre cele mai strălucite civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V î.Hr.. Culturii Gumelniţa i s-a atribuit acest nume de la tell-ul, movila de pământ, de lângă Gumelniţa, situat în Muntenia, în apropierea malului stâng al Dunarii, la cinci kilometri de Olteniţa, pe o terasă a Dunării. (surse: wikipedia.org; adevarul.ro; ziare.com).
Prin această descoperire se dovedește „întâlnirea” și „colaborarea” dintre aceste două mari grupuri umane (mari culturi), ce ocupau mare parte din arealul țării noastre și nu numai, acum peste 6000 de ani. (G.V.G.)
Lasă un răspuns