Simboluri vechi pe pietrele din Muzeul Megaliților de la poalele Munților Căliman

Munţii Călimani (munții uriași) ascund secrete vechi de mii de ani, depănând în vârfurile lor ridicare în nori legende din vremea dacilor şi de pe vremea lui Pintea Haiducul. Călimán (călimani) este un nume dat de localnici și unui popor de uriași ce s-ar fi refugiat în peșterile munților, ascunzându-se sub pământ. „Din când în când, călimanii deschid câte o „poartă”, reprezentată dintr-o lespede de piatră ce apare pe vreo pajiște alpină sau într-un perete stâncos și duc oameni și animale pe lumea cealaltă.”, ne explică T. Ivanciuc în cartea sa. „Căliman”, sauCaliman” este și un nume de familie întâlnit prin Maramureș.

Munții Căliman sunt consideraţi cei mai masivi munţi vulcanici din România și constituie bariera de stâncă dintre Ardeal și Moldova. Este simbolul de piatră care unește patru județe – Harghita, Suceava, Mureș și Bistrița. Atlasele geografice spun că este cel mai înalt și cel mai spectaculos munte din Carpații Orientali. În anii ’80, la porunca Elenei Ceaușescu, aici, la 2.000 de metri altitudine, trebuia să se extragă sulf pentru fabricile de acid sulfuric. De abia acum câțiva ani a primit, prin lege, titlul de „parc national”. Călimanii ascund însă, dincolo de flora și fauna lor, unice în România, câteva mistere greu de explicat: „megaliții”, dar și o scriere și simboluri ciudate săpate în stâncă. Cei care se încumetă să străbată Călimanii, de la Vatra Dornei la Toplița, își dau seama de frumusețea pură a acestui munte. Ochiul îți este atras de rododendronul ce înroșește la început de vară pajiștile alpine, sau de „Iezerul fără fund”, lacul apărut în mod miraculos la 2.000 de metri altitudine, de „Sfinxul Călimanilor”, sau de stâncile vulcanice erodate care întrupează imaginea celor Doisprezece Apostoli.

S-a mai menționat în literatura de specialitate despre virtuțile energetice ale acestui munte, asemănătoare întru-câtva cu cele ale Bucegilor sau Ceahlăului, și despre misterele preistorice pe care le ascund aceste piscuri îndrăznețe. Și dacă tot am deschis acest subiect, turiștii care au ajuns într-un sat de la poalele muntelui, respectiv la Gura Haitii, vor afla aici, în curtea unui muntean bătrân și gospodar, adăpostite într-un șopron improvizat trei bucăți de stâncă aduse de pe munte. Pe o bucată de scândură proprietarul a scris cu vopsea „Muzeul Megaliților”. Nea Vasile  – acest muzeograf „sui generis” – a fost timp de vreo douăzeci de ani șofer la exploatarea de sulf din Călimani. Știe toate tainele muntelui, îi cunoaște dărnicia și furia. Îi place să colinde printre jnepenii pitici, pe acolo pe unde cerul pare să se împreuneze cu pământul. Așa și-a învățat și copiii. Să respecte muntele cu măreția și greutățile lui. Vasile Pata ne-a povestit că în ziua de 4 iunie a anului 1987, după o zi ploioasă, cum sunt multe pe aici pe la munte, mergea împreună cu nevasta și cu fiul lui, către megaliții „12 Apostoli”.

Claudiu Pata, băiatul, care era pe atunci în clasa a XII-a la un liceu din Vatra Dornei, a descoperit în șanțul adânc de oi metri, săpat de viitură, o piatră pe care erau gravate însemne ciudate, printre care și simbolul soarelui. „Fiul meu ne-a spus, cu răsuflarea tăiată, că a descoperit o stâncă ciudată. O stâncă cu niște înscrisuri tainice și câteva desene greu de deslușit”, povestea bătrânul. „A venit și geologul șantierului de la mină să vadă minunea, împreună cu un profesor. Ei au anunțat Institutul de Științe de la București. Apoi, s-au mai găsit încă trei pietre gravate. A aflat și profesorul Traian Naum, cel care era cu adevărat interesat de munții Călimani și cu care ne cunoșteam de câțiva ani. El a venit împreună cu un arheolog, cu Marin Cârciumaru. Când profesorul Naum a văzut pietrele, a îngenuncheat și avea lacrimi în ochi”, a mai adaugat Vasile Pata. Ajutat de câțiva localnici, Vasile Pata a dus pietrele acasă. Specialiștii de la București au luat în serios descoperirea lui nea Vasile. Așa a ieșit la iveală originea stâncilor, care se pare că au fost inscripționate pe la mijlocul mileniului IV î.Hr.. Semnele de pe ele sunt identice cu literele alfabetelor getice. Sunt însemne bizare, scrijelite în piatră, câteva simboluri solare, asemănătoare celor din vechile culturi antice, egiptene sau aztece. Un desen pare să simbolizeze Soarele și alte câteva planetele unui sistem solar. Altul pare un simbol precreștin. Un altul seamănă izbitor cu un OZN. În legătură cu primul megalit descoperit de familia Pata, autorii lucrării „Muntii Călimani”, Traian Naum și Emil Butnaru, au făcut următoarele observații: „Totalitatea gravurilor de pe latura principală a megalitului sunt subordonate, prin modul în care au fost efectuate, cultului soarelui, marele cerc cu raze «în turbină» reprezentând probabil discul solar întâlnit uneori în gravurile din Franța, Portugalia, Italia etc.” Nea Vasile spune că „am hotărât împreună cu profesorul Traian Naum să ducem cele patru pietre la Muzeul din Vatra Dornei. Dar am văzut că sunt lăsate să zacă ascunse și se umpleau de praf. Ba una dintre pietre a și disparut. A fost băgată în temelia unei clădiri! Nu am mai putut să o recuperez. Am decis să le aduc acasă pe celelalte. Le-am expus în curtea mea, în «Muzeul Megaliților»”. Cu tristețe în glas, Vasile Pata ne spune că nu se acordă importanță megalitilor din ograda lui. „Din păcate, știința la noi e la pământ. Doar străinii se interesează și vin în expediții ca să le vadă”.

Aici, în Călimani, a avut loc exploatarea sulfului vulcanic. Totul a început în anul 1970, la îndemnul familiei Ceaușescu, care dorea cu orice preț independența economică a țării, inclusiv în ceea ce privește materia prima pentru industrie. S-a lucrat aici, la exploatarea sulfului, peste 25 de ani. A fost efectiv decapitat un munte. Se văd acum, aici,  toate măruntaiele pământului; straturile geologice așezate temeinic în timp, unul câte unul. Mina de sulf nu a fost rentabilă niciodată. Acoperea doar cinci la sutî din necesarul industriei din acea perioadă. După ce a fost închisă în 1997, exploatarea minieră a lăsat în urmă un adevărat dezastru ecologic. Un munte complet distrus, un alt munte, la fel de înalt de steril de mină, izvoare și pâraie otrăvite, faună și floră distruse… În prezent se derulează un proiect de reconstrucție ecologică a fostei exploatări miniere de sulf Călimani, finanțat de Guvernul României (surse: cultural.bzi.ro; jurnalspiritual.eu; wikipedia.org; descopera.ro; gardianul.ro; antena3.ro; wikipedia.org).

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*