Cavoul Mauriciu Blank de la Băneasa

În apropierea Capitalei, la marginea Pădurii Băneasa, peste drum de Academia de Poliţie, ascunsă printre copaci se află o construcţie aparent ciudată. Doar pietonii o pot observa şi asta dacă se uită foarte atent spre pădure. La cincizeci de metri de asfaltul șoselei se ridică o clădire din cărămidă, cu o boltă înaltă, de până la zece metri deasupra solului. Dacă ne apropiem, vedem că nu există nici o inscripţie vizibilă, iar cele două rânduri de uşi sunt legate cu un lanţ gros. Ascuns într-un cuib de copaci, iederă şi liane, acest mausoleu aparţine moşiei „Asociaţia Blank”. Cavoul Mauriciu Blak din pădurea Băneasa avea rolul de a păstra în istorie numele Blank. A rămas, însă, în paragină după ce moştenitorii au părăsit România. Singurul descendent locuieşte la Paris, iar de mausoleu se ocupă acum administratorul cantonului silvic din zonă.

Arhitectul şi academicianul Duiliu Marcu, autor al unor clădiri precum Academia Militară din Bucureşti, Palatul Victoria sau Politehnica Timişoara, a construit capela într-o manieră simplă, fără ornamente, punând în evidenţă valoarea plastică deosebită a materialelor de construcţie. Clădirea a fost proiectată pentru a putea adăposti cinci locuri de morminte încastrate la parter şi alte cinci sarcofage din piatră, aşezate deasupra mormintelor. Astăzi, în interior, există trei astfel de sarcofage, amplasate central, dintre care cel din mijloc (al soţiei Bettina Blank) a fost cel mai deteriorat, piatra funerară fiind aproape distrusă. Contraforţii, în număr de 12, susţin calota sferică din piatră (cupola). Pereţii interiori au fost realizaţi din gresie calcaroasă extrasă de la cariera Baschioi (Nalbant, jud. Tulcea), iar podeaua din plăci de marmură. Faţadele au fost executate din cărămidă aparentă, aleasă special pentru acest monument. Din motive necunoscute, cele 12 medalioane circulare care trebuiau să întregească exteriorul capelei nu au mai fost montate, nici fabricate, astfel că lăcașele special concepute pentru acestea au rămas goale. Panoul de deasupra uşii, care conţinea o inscripţie, a fost şi el deteriorat de-a lungul vremii, astfel că acesta a rămas alb. Uşa a fost executată din fier forjat, amintind de arhitectura românească veche. Locurile sunt, însă, goale pentru că rămăşiţele familiei Blank au fost mutate încă din anii 60 în Cimitirul evreiesc.

Mauriciu Blank (1848-1929) a fost un bancher roman de origine evreiască, care împreună cu angajatorul sau, Jacob Marmorosch, a pus bazele Băncii Marmorosch – Blank, cu sediul în palatul omonim de pe strada Doamnei din Bucureşti (1923). Acesta se trăgea dintr-o familie de evrei sefarzi (de rit spaniol), emigrata în România în secolul XVIII, tatăl său fiind Lebu Blanco. Mauriciu Blank şi-a început activitatea de comerciant chiar pe străzile Băcani şi Blănari din centrul istoric (centrul vechi) al capitalei, ca zaraf şi cămătar, într-o casă din şirul de prăvălii al celor două străduţe. Mauriciu Blank s-a născut la 8/20 iulie 1848 în orașul Pitești, a făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare. Din anul 1874, Mauriciu Blank se ocupă numai de afacerile financiare ale băncii Banca Marmorosch, Blank & Co. Pentru că a finanţat Războiul de Independenţa din 1877, Mauriciu Blank a fost decorat de rege cu Ordinul Coroana României în grad de comandor în 1900. Până şi canalizarea oraşului Bucureşti, sau modernizarea portului Constanţa i se datorează în parte lui Mauriciu Blank. Acesta  a fost căsătorit cu Bettina şi a avut un fiu, Aristide, care i-a continuat opera financiară, dar şi filantropică şi care a fost căsătorit pentru câţiva ani cu Cella Delavrancea, fiica scriitorului Barbu Ştefănescu Delavrancea. Bancherul a încetat din viață în anul 1929 și a fost înmormântat cu funeralii naţionale. În 1930, o stradă din Bucureşti a primit numele lui. Sediul cel mai impunător al Băncii, construit la apogeu, în 1915-1923, atunci când a contribuit financiar la înfiinţarea Air France, există încă pe Strada Doamnei. Comunitatea evreiască din România i-a ridicat bancherului Mauriciu Blank, cofondator al Băncii Marmorosch Blank, un monument funerar în Cimitirul Filantropia din Bucureşti, în anul 2018.

Aristide Blank, fiul bancherului (1883 – 1960), a studiat dreptul şi filosofia la Bucureşti şi a activat ca director de bancă. A efectuat serviciul militar, avansând până la gradul de căpitan de cavalerie în rezervă (1919). A deţinut, pe rând, funcţiile de subdirector (din 1905), apoi director general (împreună cu Richard Soepkez, cu drepturi egale) şi administrator delegat al Băncii „Marmorosh, Blank & Co.”, în locul lui Mauriciu Blank, decedat. În perioada de maximă expansiune a băncii, a deschis sucursale la Paris (1920) şi în S.U.A., la New York (pe Broadway) şi în alte mari oraşe americane (1921). S-a remarcat şi prin acţiunile filantropice, numărându-se printre donatorii care au pus bazele Spitalului „Caritas” din Bucureşti, inaugurat în prezenţa regelui Carol al II-lea (iunie 1933) şi a făcut parte ca membru din consiliul de administraţie al Academiei Comerciale din Bucureşti (1929-1934; 1934-1939), dar şi din consiliul superior al penitenciarelor şi institutelor de prevenţie (1930-1935). Atras de aviaţie, a fost membru fondator al Ligii Naţionale Aeriene (1912), iar după primul război mondial a pus bazele unei societăţi de transport aerian româno-franceze, care avea să devină ulterior compania „Air France”.

În prezent, capela familiei Blank se afla pe terenul şi în administrarea Ocolului Silvic Bucureşti, aparţinător R.N.P. Romsilva. Uşa din fier forjat este ferecata cu două lacăte, dar interiorul poate fi admirat prin grilajul acesteia. Oricine poate vizita acum Cavoul Mauriciu Blank, dar cheia este la administratorul cantonului silvic din apropiere (surse: bucurestiulmeudrag.ro; adevarul.ro; corectnews.com; wikipedia.org).

Dacă acest mausoleu ar fi restaurant și consolidat, aici s-ar putea organiza un mic muzeu despre istoria acelor vremuri și implicarea acestei familii în marile proiecte de țară ce au ajutat România la vremea respectivă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*