Conacul Oteteleșanu din Măgurele a fost restaurat

În apropierea Capitalei, în județul Ilfov, istoria trăiește și respiră printre noi, fără ca să percepem acest lucru cu celeritate. Astfel nouă obiective din orașul Măgurele (jud. Ilfov) sunt incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov, ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice (situate „calendaristic” din timpul Civilizației Gumelnițiene și Epoca Bronzului, până în întunecatul Ev Mediu), între acestea numărându-se și ruinele fostei și uitatei mănăstiri Grindure. Celelalte sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Dintre acestea din urmă, cel mai important este Complexul Oteteleșanu, monument din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ce cuprinde conacul propriu-zis (denumit „Blocul M”), parcul Oteteleșanu și biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Alte două monumente de arhitectură se află în satul Vârteju (ce aparține de orașul Măgurele), respectiv biserica „Sfânta Treime” – Gherman (datând din 1797) și biserica „Sfinții Ioachim și Ana” (datând din 1818). Din punct de vedere arhitectural, Conacul Oteteleșanu face parte dintr-o serie de reședințe aristocratice pe cale de dispariție în România, înconjurate de parcuri în stil romantico-simbolic.

Din însemnările lui Slavici aflăm cum a ajuns moșia Măgurele în stăpânirea familiei Oteteleșanu. Domnița Ilinca, fiica lui Nicolae Pătrașcu Voievod, s-a măritat cu fiul lui Stroe Leurdeanu. Soțul ei a fost ucis în 1658 de Mihnea al III-lea și după decesul Ilincăi, în 1668, Leon Voda i-a luat moșiile și le-a dat Elenei Cantacuzino. Cu timpul Cantacuzinii au împărțit moșia, o parte din aceasta devenind a boierului Ioan Oteteleșanu. Ioan Oteteleșanu, noul proprietar, a fost ministru de finanțe al României în anul 1866. Prin testamentul său din 1876, Ioan Oteteleșanu lasă „toată averea sa, pentru ca să servească la facerea unui institut de fete românce cărora li se va da o creștere și educație de bune nume de familie, fără pretenție sau lux“ (din „Cartea de danie a Domnului Ioan Kalinderu către Academia Română” – din 1893). După încetarea din viață a soției sale, Elena Oteteleșanu, la 4 decembrie 1888, a fost pus în posesiune domnul Ioan Kalinderu, administratorul averii Oteteleșanu și membru al Academiei Române. Acesta, încă înainte de a dona Academiei Române (1893) toată averea familiei Oteteleșanu, inclusiv moșia Măgurele cu castelul, parcul, dependințele etc., terminase restaurarea castelului, programul de studii și planul de organizare al institutului. Acesta a fost inaugurat în anul școlar 1894 – 1895 cu prima serie de 15 eleve, a clasei I, directorul de studii al institutului fiind scriitorul Ioan Slavici. În anul 1895, a fost primită a doua serie de 15 eleve. Deoarece în planul de organizare erau prevăzute 5 clase, iar în castel erau încăperi numai pentru 3, s-au ridicat alături alte două construcții (1898). Elevele primeau aici pe lângă cultura normală și cuvenită, pregătire teoretică spre a putea înțelege îndrumările ce li se dau pentru „chivernisirea” casnică și pentru creșterea copiilor. Ele studiau botanica, zoologia, chimia, filozofia, igiena, psihologia și estetica. Pentru deprinderile practice, elevele lucrau pe rând, săptămânal, la bucătărie, sufragerie, atelier (confecții, țesut), dormitor, gospodărie (îngrijirea păsărilor, porcilor, vacilor, albinelor, peștilor, grădinii de legume, pomilor și viei). Edificat în a doua jumătate a sec. XIX, conacul face parte din ansamblul fostului conac Oteteleșanu, împreună cu biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” aflată în apropiere, pe strada Milcov la nr. 2. Ctitoria făcătorilor de bine și în veci pomeniți, Ioan și Elena Oteteleșanu, s-a zidit în anii 1851-1853, pictura în ulei cu tablouri în stilul renașterii datează din anul 1853, fiind a marelui pictor Gh. Tatarăscu. Aceasta a fost înzestrată de ctitori cu toate obiectele și odoarele necesare cultului divin. Biserica, cu planul trilobat având absidele laterale poligonale și cea a altarului semicirculară, se remarcă prin îmbinarea armonioasă a volumelor.

Precum Palatul Ghica de la Căciulați, Conacul Oteteleșanu are arhitectură neoclasică, specifică secolului al XVIII-lea, dar are ca particularitate constructivă grosimea mare a pereților parterului și a subsolului, arce de mari dimensiuni și boltirea cu arce dublou. Odată ce conacul a devenit proprietatea lui Ioan Oteteleşanu, el este modificat de către acesta între 1840-1845, prin transformarea siluetei şi partiului conacului (raportul proporțiilor), prin amplificarea lui ca nouă reşedinţă nobiliară, dar tot în spiritul arhitecturii neo-clasice. Între 1855-1868, Ioan Oteteleşanu modernizează reşedinţa de la Măgurele, transformând-o dintr-un „castel” sau „villa”, într-un edificiu de vilegiatură, cu posibilităţi de tratament balnear, apele termale fiind aici prezente şi sesizate de specialişti străini. A treia fază, de reconfigurare a conacului are loc între 1868-1894. Castelul, în urma testamentului lui Oteteleşanu, îşi schimbă iar funcţiunea, în aceea de cazare şi învăţământ teoretic şi aplicativ, ca pension de fete. Alte intervenţii apar între anii 1894-1960, când conacul suferă o altă serie de modificări, conjugate cu fenomenele naturale (în primul rând cutremurele), toate acestea conducând la starea de colaps-ruină. Complexul Oteteleșanu mai cuprinde și un parc, care în perioada de dinainte de primul război mondial servea drept parc de relaxare și promenade pentru bucureșteni. Acesta a fost amenajat în stil romantico-simbolic, de Karl Meyer, mare arhitect peisagist, în anul 1845. Parcul, aflat imediat la sud de conac, se remarcă prin gradul impresionant de împădurire şi prin monumente istorice – altarul („Chioșcul lui Eminescu”), lacul „Lacul lui Eminescu” (transformat în piscină după 1945) şi bustul lui Mihai Eminescu, sculptat de Mihai Onofrei în anii ’50 (posesor al Premiului de stat în 1952). Bustul a fost executat, folosindu-se fotografia lui Eminescu din februarie 1878 făcută de pictorul și fotograful ceh Franz Duschek. Acesta mai făcuse fotografii în parcul Oteteleșeanu în perioada 1863 – 1868, fotografii ce ilustrează aspectul inițial al conacului, parcului și bisericii. Statuia se găsește în parc, unde se presupune că poposeau Mihai Eminescu cu Ioan Slavici în plimbarile lor, la sfârșit de săptămână, „…întru-cât la vremea aceea cea mai apropiată din grădinile de la Filaret și totodată și mai vestită dintre aceste grădini boierești era cea de la Măgurele a lui Otetelișanu, care era deschisă pentru bucureșteni” („Jurnalul intim al lui Ioan Slavici”, 1909). Tot din însemnările lui Ioan Slavici descoperim vizitele lui Eminescu în parc: „…mă duceam acolo de cele mai multe ori cu Eminescu, mai ales după amiaza și stăteam până spre miezul nopții, căci plină era grădina, mai ales serile, când luna-și revărsa lumina peste lac și peste luminișuri, încât parcă te aflai pe celălalt tărâm, între smei, zâne și feți frumoși. Aici stă castelul singuratic oglindindu-se în lacuri, aici e terasa cu liane, aici erau somnoroasele păsărele care la cuiburi se adună, aici luna iese ‘ntreagă și se’nalță așa bălaie, dar tot aici era și teatrul de păpuși și zvonul de vorbe omenești”. Slavici indică prin citatele sale, sursa de inspirație a marelui nostru poet, Mihai Eminescu. Într-o epistolă a sa, prozatorul se referă și la un eveniment istoric petrecut prin apropierea Măgurelelor: „Măgurelele au fost moșie de zestre a Stănchii Doamnei și se întindea din Dâmbovița până-n Argeș. Mihai-Vodă Viteazul avea aici loc de ședere, unde a ținut în ajunul bătăliei de la Călugăreni consiliul de război, iar bătrânii arată și azi unde se afla cula lui, din care n-a mai rămas decât o pivniță”.

În prezent Conacul Oteteleșanu se află în incinta Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Materialelor – INCDFM, fostul Institut de Fizică Atomică (IFA) de la Măgurele. Acestă instituție de cercetare prestigioasă în domeniul laserelor, unică în Europa, a început demersurile restaurării și consolidării Conacului Oteteleşeanu, în primăvara anului 2010. Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Ilfov a fost alături de INCDFM şi echipa de proiectare încă de la începutul procesului de restaurare. În 15 iunie 2011, la sediul INCDFM din Măgurele a avut loc primul Simpozion privind stagiul de realizare a lucrărilor de restaurare. Cu această ocazie, DJCPN a înmânat din partea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional o serie de Diplome de Excelenţă membrilor echipei de restaurare, instituţiilor şi ministerelor de resort, ca o manifestare a sprijinului şi recunoaşterii eforturilor pentru salvarea Conacului Oteteleşanu din Măgurele. O serie de artişti plastici din România şi din Europa, ca gest de recunoaştere a contribuţiei familiei Oteteleşanu la dezvoltarea culturii din România în veacurile XIX-XX, a lansat o colecţie de artă cu titlul „Artă pentru Conacul Oteteleşanu”, printr-o expoziţie cu vernisajul în 26 ianuarie 2011. Actual, colecţia se află la Măgurele, sub îngrijirea Fundaţiei „Cultura şi Fizica la Măgurele” şi urmează să primească noi piese în următorii ani. Ea se constitutie într-un fond de patrimoniu prin care Fundaţia vine în sprijinul INCDFM pentru realizarea proiectului de amenajare interioară a clădirii, după darea ei în folosinţă. Noua destinaţie a clădirii îmbracă toate temele de funcţiuni istorice ale imobilului; va găzdui sub acelaşi acoperiş, departamentele de fizică teoretică ale INCDFM, un muzeu-atelier de fizică pentru educarea tinerilor în ştiinţă, sedii de fundaţii de profil, sediul catedrei UNESCO pentru România, centru mass-media şi pinacotecă / colecţie muzeală, dar va oferi şi adăpost pentru invitaţi din ţară şi din afară, cât şi pentru tineri angajaţi ai institutului sau doctoranzi (surse: primariamagurele.ro; monumenteuitate.org; societatesicultura.ro; amfostacolo.ro; simpara.ro; jurnalul.antena3.ro).

Cu o nouă prezentare estetică, Conacul Oteteleșanu,  acum restaurat, ne apare cu o nouă anvergură și noi valențe, ce redau viață monumentului istoric și arhitectural de secol XIX. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*