Dacă sunteți pe litoralul românesc, undeva în zona Mangaliei, să știți că la nici 15 kilometri distanță de ruinele bătrânei cetăți Callatis, dar în imediata apropiere a localității moderne Albești se află unul dintre cele mai frumoase situri arheologice din județ. Este vorba despre fortăreața elenistică a grecilor dorieni, o cetate amplasată strategic în buza unei văi abrupte. Mult mai războinici decât ionienii de la Tomis sau Histria, dorienii au întemeiat Callatisul, undeva în jurul veacului al IV-lea î.Hr. și tot din aceași perioadă datează și construirea cetății de la Albești. Descoperită din întâmplare în 1971 de un profesor din sat, cetatea este intens studiată de arheologii din Mangalia și Constanța, care au reușit să descopere vestigii extrem de importante, expuse acum în Muzeul Callatis, care astfel și-a îmbogățit colecțiile arheologice. În anul 1971, un profesor din comuna Albeşti, care se afla în excursie în zonă, descoperea din întâmplare o aşezare fortificată.
Profesorul a luat imediat legătura cu arheologul Nicolae Cheluţă Georgescu, care a început imediat prospectarea zonei. Amplasată la 13 km vest de Mangalia, pe drumul spre localitatea Negru Vodă, Cetatea de la Albeşti s-a remarcat prin aglomeraţia de materiale ceramice şi blocurile de piatră descoperite încă de la primele cercetări. Toate aceste vestigii s-au aflat în atenţia arheologilor Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, ani întregi. Câmpurile din zonă au fost verificate la pas prin periegheze, la fel şi fotografiile aeriene existente în acel moment. Astfel s-a observat clar conturul patrulater al fortificaţiei. În anul 1974, au început campaniile de cercetare arheologică sistematică, conduse de profesorul Adrian Rădulescu. În cele 12 ha, suprafaţa pe care se întinde locuirea de pe platou, s-au descoperit vestigii de o însemnătate deosebită, respective vase ceramice greceşti şi getice, amfore greceşti ştampilate, care oferă încadrări cronologice clare pentru existenţa fortificaţiei (amfore de Sinope, Rhodos, Thassos, Kos), statuete cu o înălţime de aproximativ 30 cm, sau medalioane ceramice, toate fiind expuse la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie din Constanţa sau la Muzeul Callatis din Mangalia. Printre acestea se află statueta din ceramică reprezentând-o pe Cybela, zeiţa fertilităţii pământului, sau pe Afrodita, zeița iubirii și a frumuseții, ceramică grecească fină, cupe şi platouri, boluri, monede, unelte agricole. Cetatea a funcţionat între secolele IV – III î.Hr., iar zidurile acesteia, cu o grosime cuprinsă între 1,20 şi 1,70 m şi o înălţime de 1 m., au atras atenţia specialiştilor.
Modul perfect de îmbinare al blocurilor de piatră, care nu au avut nici un fel de liant între ele, i-a surprins pe arheologi. Muzeograful Irina Nastasi, membru al echipei de cercetare de la Albeşti, spune că tehnica de construcţie a zidului de incintă este specifică tradiţiei greceşti. „Feţele, interioară şi exterioară, sunt lucrate din blocuri mari de piatră făţuită, între care se aşeza emplectonul, alcătuit din piatră informă amestecată cu pământ. Lăţimea zidului de incintă atinge aproximativ 1,30 m în prima etapă de funcţionare – 1,70 m în cea de-a doua. S-a păstrat pe o înălţime de până la 1 m (cam 0,60 – 0,80 m). Intrarea în fortificaţie era situată pe latura de sud. Fortificaţia a atins cea mai mare suprafaţă în urma extinderii din etapa a treia de evoluţie, atingând aproximativ 73 x 33 mp. Blocurile cu cele mai mari dimensiuni, aparţinând incintei a III-a, ating dimensiuni de până la 1,15 m lăţime şi 1,65 m lungime”, a declarat muzeograful. Mai mult, ne mai spune Irina Nastasi, interiorul fortificaţiei închidea complexe cu diferite utilităţi şi beneficia de străzi sau spaţii deschise pavate cu dale mari de piatră şi de un sistem de canale care conduceau apa pluvială în exteriorul zidului de incintă, spre vale. Concluzia este că aşezarea era un punct strategic pe drumul ce mergea de la Callatis spre Dunăre, dar de asemenea, era un important partener comercial pentru oraşele greceşti de la malul Mării Negre. Irina Nastasi spune că aşezarea face parte dintr-un sistem complex de aşezări, cum e cea de la Hagieni și cea de la Coroana, specifice modului de organizare a teritoriului rural al cetăţilor doriene. Chiar dacă este mai mică decât alte cetăţi antice din Dobrogea, aşezarea fortificată de la Albești este considerată un sit de o importanţă deosebită pentru ilustrarea contactului dintre populaţia locală şi grecii veniţi de peste mări, fiind singurul sit din această categorie cercetat sistematic în Dobrogea. Construcţia amplasată pe marginea unei văi a fascinat de-a lungul vremii. În rezervaţia arheologică nu s-a descoperit încă necropola. Există un număr de tumuli identificați la sud de fortificaţie, care nu au fost încă cercetaţi. Există un tezaur de monede otomane descoperit la Albești, ce dovedește o continuitate a acestei așezări, sau un loc de ascundere a tezaurului. Monedele descoperite au luat calea Bucureștilor, spre colecțiile Muzeului Național de Istorie a României. Așezarea fortificată de la Albești este situate în teritoriul callatian, pe limita lui vestică și pe linia unei artere de circulație ce asigură legătura dintre așezările din sud-estul Dobrogei, cu cele din zona Dunării. Aceasta se încadrează în categoria fortificațiilor cu caracter permanent, desemnate prin termenul de „frurion”, adică având rol în apărarea și exploatarea agricolă a zonei.
Localitatea Albești este o comună din județul Constanța, formată din satele Albești, Arsa, Coroana, Cotu Văii și Vârtop. Comuna se află în sud-estul județului, la est de orașul Mangalia, pe malurile râului Albești. Este traversată de șoseaua județeană DJ391, care o leagă spre est de Mangalia și spre vest de Negru Vodă (unde se intersectează cu DN39) și mai departe de Cerchezu și Independența. (surse: cugetliber.ro; wikipedia.org; pontuleuxin.ro; povestilemariinegre.ro; minac.ro; telegrafonline.ro; primaria-albesti.ro). În momentul de faţă, acest sit nu este inclus în circuitul turistic, din cauza lipsei infrastructurii. (G.V.G.)
Lasă un răspuns