Mai bine puneau direct stampila „Votați PSD!” pe toate taloanele de pensii… Și le dădeau așa, „din mână în mână”! Măcar nu mai aruncau atâția bani, nici pe editarea fițuicilor de preaslăvire a partidului și nici pe contractul de distribuire încheiat cu Poșta Română. Și ar fi fost taxați doar la nivelul Autorității Electorale, eventual cu o reducere a subvenției pentru următorul ciclu electoral. Poate!…
Dar așa, s-au complicat ca proștii! Au dat și bani pentru tipărirea unor fițuici la care oricum nu se uită nimeni, dar au mai plătit și Poșta pentru serviciile ei (plătită înainte, integral, ca la fete, că, deh’, e companie de stat, nu?!), iar acum riscă să stârnească un (val) vârtej privind încălcarea normelor GDRP privind datele personale. Or, măcar să fii fost nătângi doar pe jumătate!… Să fii achitat Poștei un contract dublu de distribuire, pentru ca mizeriile electorale să fie puse în fiecare căsuță poștală, pentru a nu mai rămâne spre studiul opoziției și al presei toate „amprentele” utilizării ilegale a unei baze de date (asupra căreia partidul nu avea absolut nici un drept, iar Poșta Română putea să o acceseze strict penru plata pensiilor).
Pesemne, cei de la partid s-au bucurat că plătesc printr-un contract și scapă de responsabilități. Iar Poșta, la rându-i, la fel de tâmpă, s-a huzurit la un teanc de bani pe care oricum nu o să-l împartă pe prime și sporuri la ăia care își rup tălpile cu distribuirea, ci tot la „șefime” și sinecuriștii aflați în grații. Pentru poștași (ăia mărunți care își dijmuiesc trecerea prin viață alergând de la o adresă la alta), sindicatul a venit cu explicații și asigurări „pe surse”, că, de fapt, adevăratul scop al contractului nu îl reprezintă restul de mămăligă pus la bătaie de partid, ci dorința de a se pune bine pe lângă fieful puterii, să le dea partidul de guvernământ noi și noi sporuri.
Numai că juriștii de partid sunt la fel de pricepuți ca ăia de la Poștă. Și invers… Pentru că un contract comercial și o prevedere cu aparențe juridice (invocarea așa-zisului „serviciu de distribuire neadresată”), nu-i acoperă nici pe unii, nici pe alții. Pentru că în momentul în care „expedițiile” electorale au fost date dimpreună cu taloanelor de pensii, practic s-a sifonat fățiș baza de date utilizată. Pe care, într-adevăr, Poșta a accesat-o și folosit-o în mod ilegal (prin utilizarea datelor de corespondență într-un alt scop), nu partidul de guvernământ. Dar asta nu înseamnă că PSD -ul este scos din culpă, acesta semnând un contract în care, chiar dacă este cea mai slabă soluție juridică „de acoperire”, există totuși o mențiune privind (și) responsabilitatea beneficiarului pentru conținutul mesajului.
Sigur, din punct de vedere al nomelor GDRP, Poșta Română este vinovată într-o măsură mai mare, prin utilizarea unei baze de date într-un alt scop, accesarea acesteia în afara normelor explicite de expediție permisă (trimiterea taloanelor), neaacoperirea mesajelor de pe fițuicile distribuite și neprotejarea dreptului destinatarului la secretul corespondenței, prin expunerea acelor obscenități politice ale PSD-ului la prezentarea alături de taloanele de pensii.
Într-un stat de drept, cu o anchetă pe măsura drepturilor încălcate, amenzile ar trebui să fie cu multe zerouri. Dar, probabil, șefii de la poștă s-au gândit și la varianta asta, pentru că, în fond, nu o să plătească ei, ci tot românul, tot din banii contribuabililor… Totuși, nici cei de la Poștă nu sunt niște căzuți în drum care să nu aibă habar de capcanele pliantelor electorale. Doar că foamea liderilor de sindicat e prea mare, iar responsabilitatea, cel puțin aparent, se împarte oricum pe cap de factor poștal, nu?…
Și am fi naivi să credem că nici trântorii politici ai PSD-ului nu și-au dat seama la ce se expun. Dimpotrivă, în cazul partidului acest „spam” electoral s-a voit a fi afișat chiar așa, ilegal, pentru a fi un mesaj de forță: „Noi putem!”. Nu i-a interesat nici conținutul fițuicilor, ci strict expunerea cât mai vizibilă, trufașă, ostentativ afișată ca fiind în afara legii pentru că, nu-i așa?!, de aia PSD este un partid cu apucături despotice, „pentru că poate”… Să arate, nu doar că își permite să fie în afara legii, ci să acționeze de dincolo de lege și împotriva ei. Și a furnizat un „spam” poștal de campanie din care știe că nu va pierde cel puțin pe câmpul tactic al propriului electorat. Și nici pe cel al pensionarilor, conservatori și cu frică de cei ce au o asemenea putere discreționară și ostentativ afișată.
Consecințele? Probabil se vor pierde în stufărișul unor sofisme juridice. În cel mai fericit caz, pentru drepturile contribuabililor, Autoritatea Electorală va refuza poate decontarea contractului PSD cu Poșta Română din banii alocați de la buget, dar, față de alte furturi și devalizări, va fi exact cât o pietricică sub talpa unui mamut
Cât despre Poșta Română, se știu de acum pionii de sacrificiu… Pot fi identificați „pe persoană fizică”, respectând și normele GDPR!, după afișarea primelor… Iar dacă va fi o amendă uriașă pentru încălcarea normelor GDPR, acel procent din cifra de afaceri, oricum nu va conta, va fi trecută la „pierderi” iar apoi ștearsă prin grija ministrului de finanțe.
P.S.:
Acuzațiile ar putea fi împinse, eventual!, într-o zonă ceva mai drastică: specularea acestui contract, dinspre partidul de guvernământ către o companie de stat, ca fiind un ajutor de stat mascat. Dar suma este insignifiantă pentru un asemenea demers, iar pe asta s-au bazat și cei ce l-au semnat…
Lasă un răspuns