Obiecte dacice din fier descoperite la Breaza de Năsăud)

Ziua de 4.11.2017 a început pentru tânărul detectorist Georgiu Daniel ca o ultimă zi de toamnă veritabilă. Așa că s-a hotărât să pornească la drum… cu detectorul. Ajuns în localitatea Breaza (jud. Bistrița-Năsăud) împreună cu Vásárhely Gabor, coleg de detecție și asociație și cu marele vânător al zonei, domnul Grigore Costin, fiu al satului Breaza și pasionat de istoria locului, au început să vorbească despre povestea unităților maghiare care s-au retras din localitate în toamna anului 1944. Între timp, verificau zona, pentru a fi siguri că legislația le permite să detecteze aici.

Povestea lui Georgiu Daniel continuă astfel: „Apoi ajungem lângă un drum unde în copaci este agățată o cruce mare de lemn și o iconiță, reamintindu-ne curățenia spirituală a oamenilor din această zonă. La primul obiect scos (printre zecile de conserve), am rămas uimit, întrucât nu eram sigur că acel topor cu înmănușare, tip bardă, poate fi foarte vechi, însă mi-a confirmat Gabor că, în mod sigur, ar putea fi  un obiect foarte vechi. Am renunțat să mai sap în acea zonă, dar am detectat în continuare, căutând eventuale semnale, însă detectorul nu le-a mai recepționat. Am ajuns ceva mai departe și după alte conserve și capace de bere, am scos o „minunăție” de coasă. De data aceasta  mi s-a confirmat că zona are potențial arheologic, astfel că am sistat detecția în toată zona  Am notat datele și poziția obiectelor găsite, adâncimea, punctele de reper, etc. și am hotărât să lăsăm prima și a doua groapă destupată, pentru a ajuta arheologii în cercetările lor ulterioare. Conștient de faptul că cercetarea arheologică va dura, întrucât necesită resurse financiare, fizice, restaurare etc., motiv pentru care am hotărât să nu public descoperirea până la momentul în care vom avea toată povestea obiectelor. Chiar dacă bănuiam, nu visam ca aceste două obiecte să fie din cultura La Téne, adică perioada geto-dacică.” Epoca „La Tene” cuprinde o perioadă târzie a epocii fierului, respectiv perioada aproximativă dintre anul 500 î.Hr. și cucerirea romană din secolul I î.Hr.

Obiectele au fost predate conform legii și donate Complexului Muzeal Bistrița-Năsău. Domnul cercetător științific Radu Zăgreanu a confirmat importanța obiectelor descoperite: „Prima piesă este un topor, tip bardă, întreg, are înălțimea de zece centimetri, tăișul lat, fiind mai înalt decât acesta, lama are 6,5 cm, prezintă un toc longitudinal de 2,5 x 3,5 cm unde era fixată coada, prezintă o secțiune patrulateră. Era oxidat puternic în momentul descoperirii. După restaurarea s-a putut constata faptul că este o piesă de bună calitate, cu urme puternice de folosire, se observă lama tocită în două puncte. A doua piesă este o coasă de fier. Acesteia îi lipsește puțin din vârf, lama de 48 x 5 x 0,10 cm, prezintă o curbură puțin accentuată, în partea dinspre toporișcă aceasta se îndreaptă, secțiune triunghiulară, puternic oxidată. Lama se îngustează spre vârf, având în zona de început 4,5 cm, iar spre vârf ajungând la 2,3 cm. Prezintă un peduncul de prins în mâner care se mai păstrează având înălțimea de 2,5 cm.

În urma descoperirii, zona a fost cercetată arheologic. Concluziile după verificarea arheologică comunicată de domnul arheolog Radu Zagrean au fost următoarele: „Descoperirile arheologice de pe teritoriul localității Breaza cunoscute în bibliografie sunt extrem de puține. Avem menționată descoperirea unui topor de piatră , a unui celt de bronz cu „plisc” şi corp datat pe o perioadă lungă de timp de la sfărşitul epocii bronzului şi până în Hallstatt-ul timpuriu (Ha A-B), iar în zonă cercetătorul clujean Șt. Ferenczi vorbește de posibila existență a unui turn roman… În urma diagnosticului intruziv a mai fost recuperată o piesă de fier a cărei context arheologic este clar. Faptul că acesta a fost descoperit în același loc cu coasa respectivă arată că cele două obiecte de fier au fost depuse împreună în sol. În stratigrafia secțiunii nu s-a putut observa nici o urmă a vreunei gropi de intervenție, piesele fiind se pare depuse direct pe sol. Alte elemente arheologice, ceramică sau resturi de cărbune nu au fost identificate. Credem că aceste piese au fost pierdute accidental, ele ne fiind depuse în mod intenționat. Puse împreună aceste descoperiri ne oferă câteva informații importante privind locația geografică a punctului respectiv și importanța acestuia în epoca antică și nu numai. Pe baza unor analize aplicate de tip CVA (Cummulative Viewshed Analysis), LOS (Line of Sight) analysis respectiv LCP (Least Cost Path) am constatat faptul că zona respectivă oferea una dintre cele mai bune și accesibile rute spre Țara Lăpușului… Astfel că aceste descoperiri par a sublinia existența unei importante rute dinspre zona Maramureșului și Valea Mare, ocolind înălțimea impunătoare a Culmei Breaza. Pornind de la premisa că aceste descoperiri pot fi încluse cronologic în cadrul epocii La Téne atunci ele par a oferi ideea unui vechi drum de culme ce făcea legătură între valea Mare și zona Maramureșului. Ele ne oferă astfel o concepție nouă de a gândi evoluția ulterioară istorică a zonei, odată cu apariția limes-ului roman.”.

Breaza este un sat din comuna Negrilești a județului Bistrița-Năsăud, din Transilvania. Comuna este formată din satele Breaza, Negrilești (reședința) și Purcărete. Satul Breaza este situat la interferența județelor Cluj, Maramureș si Bistrița-Năsăud. În apropiere se află ruinele Cetății Ciceului, veche fortăreață medievală (secolele XV – XVI). Aceasta, după ce în anul 1473 era Domeniu Regal al Ungariei, ajunge în posesia domnitorului Moldovei, Ștefan cel Mare în perioada 1486 – 1490, dar și al urmașilor acestuia, printre care Petru Rareș (la anul 1538). Ultimul domnitor al Moldovei, cunoscut ca stăpânitor al cetății este Alexandru Lăpușneanu. Devenită un risc pentru Ardeal în condițiile reorientării politicii moldovene, aceasta este demantelată din ordinul lui Gheorghe Martinuzzi în 1544. Datorită stării destul de precare a ruinelor, cetatea nu oferă șanse prea mari de a fi restaurată (surse: ziardebistrita.ro; timponline.ro; mesagerul.ro; bistriteanul.ro). Această descoperire vine în completarea dovezilor ce confirmă faptul că aceste meleaguri au fost populate încă din cele mai vechi timpuri. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*