A doua ediție a Galei Uniunii Internaționale a Oamenilor de Creație

Duminică, 5 martie 2019, a început la Chişinău, în sala Bibliotecii Transilvania, prima zi a Galei Premiilor  Uniunii Internaţionale a Oamenilor de Creație, sub bagheta marii poete Renata Verejanu secondată, ca de obicei, de către doctorandul în filologie Dan Verejanu.

Cei prezenţi, sosiţi din Republica Moldova, România, Bulgaria, Italia, Ucraina  și Austria, i-au salutat, aplaudat și omagiat pe: genialul compozitor Eugen Doga, Preşedinte de Onoare al UIOC, pe Academicianul Mihai Cimpoi, pe Președintele UIOC pentru România, poetul, scriitorul și jurnalistul Romeo Tarhon, pe Preşedinții filialelor UIOC,  pe artiștii, poeții și scriitorii invitați care au răspuns apelului eminentei poete basarabence, sufletul mereu arzând  al acestei uniuni, de a fi prezenţi la Decernarea Premiilor pentru anul  2018. Redau mai jos lista premianţilor, aşa cum apare pe site-ul UIOC:

„Decernarea Premiilor pentru operele şi activitatea prodigioasă a Anului 2018 a fost deschisă cu decernarea Premiului OPERA OMNIA marelui compozitor acad. Eugen Doga.

Decernarea premiilor a urmat cu: acad. Mihai Cimpoi, acad. Ioan Aurel Pop, Preşedintele Academiei Române, membru de onoare al UIOC și scriitorul Alex Ştefănescu, Preşedinte de onoare al Uniunii, care au lipsit motivat. În continuare, au fost înmânate premiile doamnelor și domnilor: Romeo Tarhon,  Premiul Opera Omnia „Pentru activitate prodigioasă în promovarea culturii neamului”, Tudor Palladi, Galina Codreanu, Serafima Prodan, Ioan Godja (Viena), Petru Crăciun, Alexandru Plăcintă, Liliana Liciu, Mihai Doloton, Ina Stana Rebigan, Victor Ciobanu, Nadejda Radeva, Adrian Beldiman,  Gabriel Tocari, Vera Crăciun, Geta Stan, Aura Dan, Daniel Verejanu, Gheorghe T. Solcan, Elena Dabija, Teodora Chiruc, Valeriu Mocanu, Ana Pagur, Petru Hasnaş, Parascovia Onciu.

După premii au fost anunţate numele altor membri activi ai Uniunii Internaţionale a Oamenilor de Creaţie, care, din anumite motive, nu au fost prezenţi la eveniment să-şi ridice premiile: Ion Druţă (Moscova), Vasile Tărâţeanu (Cernăuţi), Victor Sotski Voinicescu (Paris), Ioan Romeo Roşiianu (Baia Mare), Constanţa Abalaşei-Donosa (Brăila), Andreea Arseni (Danemarca), Cristina Maria Firoiu, Maria Călinescu, Cosmina Cozmean, Corin Culcea, Elena Volcinschi , Maria Udrea, Maria Filipoiu, Camelia Florescu (toţi de la Bucureşti), Traian Vasilcău, Ludmila Rotaru, Carolina Al, Anatol Gîrbu, Lidia Ciubuc, Petru Rotaru, Liliana Manole, Tatiana Badan şi Massimo Leurini (Italia), Daniel Ioniţă (Australia) şi Maria Tonu (Canada), ultimii premiaţi pentru cartea tradusă în limba engleză Basarabia Sufletului Meu.

Prezentă fiind din prima clipă la această manifestare, vă propun un altfel de Reportaj despre cele două zile petrecute la Chişinău. Un Reportaj… sentimental în care descriu cum a vibrat sufletul meu în cele două  zile de manifestări. De ce? Pentru că faptelor frumoase le este sporită valoarea prin bătăile inimii, prin lacrima care, de emoţie, alunecă încet și nevăzut pe obraz… Pentru că suntem oameni de creație şi trăim mai ales prin și pentru emoţii!

Am trecut Prutul pe la ora 14.00, într-o zi caldă şi luminoasă de primăvară. Apa era murdară şi tulbure, iar eu aveam în minte două momente istorice: „Ostaşi! Vă ordon! Treceţi Prutul !” şi.. Podul de Flori! Primul  gând a dispărut  rapid, aşa cum a apărut, în negura istoriei. Al doilea moment m-a însoţit încă o sută de kilometri. Cu ochii minţii vedeam podul, oamenii, florile… hora din apele tulburi, lacrimile, visul, visele, îmbrăţişările şi iar flori… şi iar… oameni… Am ridicat privirea şi mi-am închipuit că undeva,  acolo sus, Grigore Vieru, din Poarta Raiului, salută pe fiecare român care calcă prima dată pe pământul Moldovei! Mi-am plecat fruntea pentru a primi şi eu  Binecuvântarea Poetului  prin adiere de vănt…

– Bine te-am găsit, surioară Moldova! Mi-am desfăcut braţele a frăţească îmbrăţişare şi aşa am ajuns în Chişinău…

La intrare in Biblioteca Transilvaniei  este bustul lui Ion Brad. M-am înclinat  uşor în faţa pietrei reci, ca un omagiu adus faptelor acestui vizionar  şi mi-am purtat paşii spre sala principală. Din România eram 15-16 persoane… Au mai sosit… Uşor, sala devnise plină… În partea dreaptă, în fața bibliorafturilor cu cărți, era… „panoul de onoare” cu Laureații acestei Gale. Îl puteţi vedea în toate pozele ! Este minunat!  Este minunat pentru că acest tablou dă valoare  și unor oamneni anonimi care au privilegiul  de a fi îndrumaţi în ceea ce crează de nume mari ale culturii! Şi este… prima surpriză a organizatorilor!

Iar dacă am ajuns la organizatori, trebuie să-i scriu numele acestei neobosite Doamne, Renata Verejanu ! Această făclie vesnic aprinsă spre luminarea drumurilor literare  – şi nu numai – ale multor oameni creatori.

– Doamna Verejanu! V-a binecuvantat Dumnezeu cu puterea liderului! V-a dat simţul dreptăţii şi al onestităţii! V-a dat miracolul cuvăntului scris! Şi v-a dat  forţa de a duce această grea povară.Dar aţi transformat greutatea în bucurie  şi aţi dat  înapoi, oamenilor, înmiit, stropi de cultură, stopi de bună-cuviinţă, stropi de demniate ! Prin dăruirea către semeni a ceea ce aţi primit aţi dobândit  inteligenţa omului superior!

În aceeaşi sală a Bibliotecii Transilvania a mai intrat… un DIAMANT! Un Diamant  de modestie, un Diamant  de putere creatoare, un Diamant de omenie!  L-am numit pe Compozitorul Eugen Doga. Întreaga lui făptură…era… Muzică! Trăia Muzică! Visa Muzică! Transmitea Muzică! Aşa l-am văzut eu în acele clipe divine: Muzica Cerului coborâtă pe Pământ şi cuibărită în sufletul mintea si degetele  acest minunat om care-prin vorbe – mai şi vorbea!-ne dădea şi o uimitoare lectie de modestie umană!

Tabloul l-a întregit Domnul Academician Mihai Cimpoi , cel care ne-a facut dovada spiritului deschis si vesel al moldovenilor. Replicile vesele si bine potrivite au adus zâmbete…. şi bună dispoziţie. Îmi venea să strig: – Opreşte-te, clipă!

Priveam din locul meu  către feţele celor prezenţi. Bucuria şi emoţia scălda ochii tuturor.

S-au înmânat Diplome, s-au rostit nume, s-a mulţumit., ne-am îmbrăţişat, s-a cântat… Ne-a mângâiat sufletul vocea și chitara lui Vitalie, melodiile romanşti interpretate de Dl Valeriu Mocanu, de Dl Josan, de minunata  voce a Domnei Maria Mocanu… am ascultat muzică populară din Bulgaria… am aplaudat… am ascultat cuvintele celor  veniti de departe… Cuvinte, emoţie, vise, realizări… Prin aer plutea  parcă liber şi nestingherit cuvântul UNIRE !  Uneori se mai aşeza, pentru odihnă, pe buzele cuiva… alteori se lovea de gemuri, de cărţile de pe rafturi, în încercarea de a sparge ziduri, hotare, tratate… A rămas acolo, între ziduri, într-o horă a speranţelor… O altă generaţie îl va scoate, poate, odată… şi în  STRADĂ! Lângă un fotoliu, îmbrăcată cu  o rochiţă roz, vaporoasă, o feţiţă blondă – cam de vreo opt anişori – îşi frământa  mâinile  de emoţie… A fost anunţată ca fiind  câştigătoarea  unui   Concurs de Interpretare iar vocea ei minunată ne va încânta! Purtată de mânuţă de delicata ei profesoară, mica artistă a umplut sala cu vocea ei clară! Dar mie… mi-au plăcut și cuvintele cântecului! Erau despre… PRIETENIE!

– Ai un prieten?

– Da! Da!

– Eşti un prieten?

– Da! da!

Şi mă întrebam: când un copil cântă-şi cu o voce atat de frumoasă!-despre prietenie,…ce pot face adulţii? Ce pot face adulţii-mai mult decât să aplaude? Poate  se gândesc la toate clipele grele ale vieţii lor, când un prieten le-a uşurat suferinţa! Poate se gândesc la ceasurile de cumpănă în care umărul unui camarad a fost leagănul durerii! Poate se gândesc la câte lucruri frumoase au realizat ajutaţi-în diferite momente ale vieţii ! – de prietenul adevărat care a oferit, necondiţionat, timp, ajutor, sfat!

Când un copil cântă despre prietenie, inimile adulţilor tresar! Cand un copil cântă despre prietenie, gândurile adulţilor se înfrumuseţează! Cand un copil cântă despre prietenie, pe lume e loc doar pentru pace! Draga mea, mică zână! Nu am reuşit să îţi reţin numele! Aşa cum nu am reuşit să reţin numele atâtor noi colegi şi prieteni  în ale scrisului prezenţi la Gala de Premiere! Mă iartă, tu, mică prinţesă şi mă iertati, voi toţi ,cei al căror nume nu apare  în aceste rânduri!

Am donat cărţi pentru Bibliotecă! Am facut acest lucru-cu o dragoste şi bucurie nemărginită! atunci dar şi a doua zi, la Biblioteca ASEM! Fiecare dintre noi a pus în acest gest o parte din sufletul lui, ştiind, că pentru „surioara Moldova” acesta este darul minunat şi binecuvăntat!

*

Am lăsat la Biblioteci nu numai cuvinte frumos rânduite în rime… ci doruri, patimi, vise şi bucurie şi respect… Pe care le-am primit înapoi, înzecit, de la prietenii mai noi sau mai vechi adunaţi pentru două zile, sup aripa românismului, la Chişinău, Moldova! Daruri pe care noi românii de pretutindeni  ni le-am făcut unii altora! Şi avem datoria  şă ni le facem mereu ,oriunde am fi, pentru a ne dovedi forţa, bunul-simţ şi toate valorire morale pe care moşii noştri le-au sădit adânc în gena noastră!  Iar pe buzele tuturor flutura-rostit sau nu ! – cel mai românesc cuvânt posibil: DOR !

Am ieşit în stradă la braţ cu liniştea, cu împăcarea sufletească, cu bucuria misiunii împlinite! Pe umeri, pe fire de păr, alega cu noi, jucăuş un cuvânt… nerostit, dar… cântat ! Cântat de un copil, într-o zi luminoasă, printre oameni şi cărţi!

Caci despre Daruri Imateriale, despre valori morale , despre firea noastră ca naţie  a fost vorba la această Gală  a Premiilor  Uniunii Internaţionale a Oamenilor de Creaţie!

Iar aceste rânduri stau mărturie despre ce suntem, despre ce simţim, despre cine suntem ! Despre ce facem, despre cum ne cinstim noi, pe noi !Avem datoria să nu ne trădăm neamul prin uitare! Cea mai cruntă trădare de neam este… UITAREA! Uitarea  a  tot ceea ce am primit, am fost, suntem… și vom fi, sigur, prin copiii noştri…! Să nu uităm ! Să nu uităm! Să nu NE uităm…!

Am mai hoinărit puţin pe străzile „oraşului din piatră albă”, alături de Aura, Liliana şi Dan! Cine sunt ei ? Ei sunt… bagajul meu viu de suflet cu care am trecut, înapoi, spre casă, Prutul! Am mărturisit că nu-i avusesem la prima venire şi… i-am declarat la Vamă, în miez de noapte, cu glas puternic: Prietenii mei!

Aşa au fost cele două zile petrecute la Chişinău!

A consemnat Mirela Penu-Bucureşi, Membră a UIOC                

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*