Se cunoaște faptul că există o mulțime de reprezentări ale acestui zeu – cavaler antic. Posibil să fi existat o castă a unor cavaleri antici geto-daco-traci, numiți Cavaleri Daci, Danubieni, Zamolxieni sau Traci, care aveau o doctrină, o misiune spirituală, dar și războinică. Reprezentarea aflată în studiul nostru are în prim plan „cavalerului dac” (o variantă a „cavalerului trac”, zeu sau erou mitic), cu o sabie la brâu și o suliță sau un stindard de luptă în mâna dreaptă. Imaginea apare pe un fragment de kantharos ceramic de culoare roșie, vas cunoscut ca fiind folosit pentru libații (act ritual ce însemna turnarea vinului – sau a unui alt lichid – pe pământ, în onoarea zeilor, eroilor, strămoșilor etc. Ritualul s-a păstrat și în creștinism, fiind vizibil și astăzi, când se toarnă vin pe morminte).
Pe vasul respectiv fragmentar mai apar cel puțin alte două figuri, una masculină și alta feminină. Obiectul este datat în sec. I d.Hr. și a fost descoperit în anul 1971 în cetatea dacică de la Pâncești, punct „Cetățuie”, com. Pâncești, jud. Bacău – (antica cetate Tamasidava) (cunoscută în literatura de specialitate ca Răcătău). Reprezentarea „cavalerului” are o îndelungată istorie. Unii dintre istorici spun că imaginea „cavalerului trac” a fost influențată de modele din lumea romană. Mai târziu, această imagine a fost preluată de creștinism, deoarece Sf. Gheorghe și Sf. Dimitrie (sfinții militari) sunt reprezentați într-un mod similar (călare și înarmați). „Cavalerul trac” este un zeu sau un erou venerat într-un areal larg, aflat la nord și la sud de Dunărea Inferioară.
Cultul său se crede că este un produs al sincretismului religios dintre credințele tracice și religia greacă, apoi cea romană, asta fără a se lua în considerare vechile percepte ale Geților de Aur primordiali (cavalerul ca salvator al lumii, ca purtător al unui mesaj; prin viteza ce o avea putea efectua mult mai repede misiuni de salvare, sau intervenții necesare, pe o mare suprafață de teren; de aceea mai apoi harnașamantele cailor au fost împodobite cu diferite simboluri, ca și armurile cavalerilor, ce au devenit astfel niște adevărate „altare” aflate în mișcare). Cavalerul e reprezentat de obicei în ipostaze cinegetice (ce țin de vânătoare, spun istoricii), uneori fiind însoțit de un câine (de pază; symbol al presentimentului, al simțurilor ascuțite) și având lancea îndreptată spre pradă (un mistreț, de obicei; symbol al forței brute a naturii imprevizibile și schimbătoare). Au fost descoperite peste 3000 de astfel de reprezentări (o mare parte pe monumente funerare), cele mai multe fiind datate în secolele I-III d.Hr.. Marea majoritate a reprezentărilor de acest tip provine din sudul Dunării (geții sudici). În unele dintre reprezentări, „Cavalerul trac” apare cu atributele sau în ipostaze tipice altor divinități, ca efect al sincretismului. În altele, după cum poate fi vorba și în cazul de față, el este înfățișat alături de alte personaje (un al doilea călăreț; ca imagine, cei doi cavaleri aflați pe un singur cal este un symbol preluat pe sigiliul Cavalerilor Templieri), zei, zeițe etc.; (sursa informațiilor: Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău). Având în vedere valoarea deosebită a acestei descoperiri, reprezentatea Cavalerului Dac a fost „Exponatul săptămânii 9-15 iulie 2018” în cadrul muzeului sus amintit.
Pentru cei interesați, piesa analizată se află în expoziția permanentă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” Bacău, în incinta Muzeului de Istorie și Arheologie. (Bibliografie: 1) Căpitanu, Viorel – „Obiecte cu semnificație cultuală descoperite în dava de la Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău”, apărut în „Carpica”, vol. XVIII-XIX, 1986-1987, p. 71-101; 2) Covacef, Zaharia – „Aspect inedit de manifestare a cultului Cavalerului trac”, apărut în „Pontica”, XI, 1978, 119-125; 3) Nemeti, Sorin – „Cavalerul trac cu lira în Dacia Romană”, apărut în „Acta Musei Porolissensis”, XXIII/I, 2002, p. 327-336). (G.V.G.)
Lasă un răspuns