„Viața pentru mine este o pasiune!”

Născută și crescută în pitoreasca localitate Gruiu (jud.Ilfov), aflată în vecinătatea Snagovului și mărginită de Codrii Vlăsiei, scriitoarea Nicoleta Tudor s-a bucurat de o copilărie frumoasă și armonioasă. Peisajele și locurile cu un farmec aparte au dezvoltat firea poetică și visătoare a adolescentei din Gruiu, ce avea să dea naștere multor volume căutate în prezent de către cititori. În familia cu trei fete în care a crescut s-a bucurat de libertate și un mod de educație ce i-a asigurat mediul propice creativ de care avea nevoie. A început cu poeziile, iar caietul său în care adunase cele mai iubite versuri a ajuns în mâna poetului Adrian Păunescu, care și-a dorit să o cunoască. Nu a dat curs acestui demers de emoție și de teama de a nu ști cesă răspunde marelui poet. Dar a continuat să scrie…

Acum este economist și lucrează la Liceul Teoretic „Mihai Kogălniceanu” din Snagov, unde ocupă postul de contabil șef, liceu unde a fost timp de opt ani și profesor de tehnologie. Într-un interviu acordat siteului „literaturapetocuri.ro” mărturisea de unde a apărut acestă dorință de a scrie: „Unul din visele mele a fost să scriu. Ce m-a inspirit să o fac? Visele repetitive care îmi scoteau la suprafață șatra de țigani pe care am cunoscut-o foarte bine în copilărie. Bucuria și felul lor liber de a trăi, m-au urmărit de-a lungul multor ani, iar faptul că îi visam periodic, – și încă îi mai visez – m-a inspirit pentru primul volum din seria „Cercurile Mistice”.Una din marile mele inspirații, pentru cel de al doilea volum din seria „Cercurile Mistice”, „Orașul de deasupra”, a fost fiica mea. Cât despre „Toria”, al treilea volum din serie, acesta este încununarea trilogiei.” Întrebată cu care din personajele ei se identifică, scriitoareaNicoleta Tudor a răspuns: „Maria este personajul meu de suflet, în ea ampus felul meu de a fi, trăirile mele, visurile și visele mele…”. Ca și mod de inspirație, de colaborare cu muzele din Muntele Parnas, autoarea declara: „…pot scrie jumătate de carte în două săptămâni, așa cum s-a întâmplat cu „Orașul de deasupra”, iar restul cărții… într-un an. Depinde de stare.” Mediul creativ necesar nu se află undeva într-o insulă exotica, sau pe unvârf de munte izolat de restul lumii, ci acasă, cu familia. „Am o fiică cu care pot spune că am crescut împreună. Aveam 19 ani când a apărut în viața mea și a fost bucuria și împlinirea de care aveam nevoie. (…) Am alături de mine omul care mă iubește, mă respectă și mă susține în tot ceea ce intenționeaz să fac.” Ce alte pasiuni are scriitoarea ilfoveană Nicoleta Tudor? „Îmi place foarte mult să pictez. Îmi place să gătesc, îmi place să îmi îngrijesc florile din frumoasa mea grădină. Îmi plac câinii, am o armată în curte, și o bijuterie de Bichonica în casă. Viața pentru mine este o pasiune. Tot ce fac, fac cu pasiune.”

Ultima cartea scriitoarei Nicoleta Tudor, „Triunghiul de foc”, a apărut în anul 2018. Acțiunea sa este la fel de palpitantă, ca și a volumelor anterioare. O familie de vrăjitori din România descoperă că, fără să știe și fără să vrea, se află în mijlocul acțiunii de căutare și ascundere a celor douăsprezece discuri solare și a pumnalului de lumină, lăsate de Zamolxe poporului dac. Secretele familiei ies la lumină unul după altul, devoalând crimele care au încărcat conștiința a câtorva generații. O poveste fascinantă, alertă, plină de suspans, condimentată cu intrigi si seducție, cu iubire și trădare, cu ritualuri, vrăji și multă fantezie! „Încă o dată, autoarea Nicoleta Tudor reușește să ajungă la sufletul cititorilor, purtându-i într-o lume fantastică a magiei, a vrăjilor și a ritualurilor. Vei întâlni personaje extraordinare care te vor purta printr-o poveste fascinantă, o poveste care te va face să treci prin toate stările posibile, astfel încât atunci când o vei termina vei fi tentat să o iei de la capăt.” (în „Delicatese Literare”). Volumul „Dincolo de nori” este un volum de versuri. A fi sensibil este unul dintre cele mai nobile lucruri care ne poate încadra transcendenţa efemeră. De asemenea a ne păstra sensibilitatea pe tot parcursul unduitor al existenţei noastre umane reprezintă testul suprem al vieţii. Cine ajunge să conştientizeze acest fapt, conştientizează, de fapt, că viaţa este mult prea scurtă şi preţioasă pentru a putea fi trăită altfel. Prima idee care reiese din acest volum de versuri, cu care consider ca fiecare cititor va fi de acord, este legat de faptul că autoarea pune accentul pe sentimentul cel mai profund care a dus la evoluţia spirituală a tot ceea ce însemnă omenire şi aici mă refer la iubire, sub toate formele pe care noi le cunoştem în ziua de astăzi. De aici rezultă ceea ce am năzuit a cugeta mai sus – sensibilitatea.Un alt lucru care se regăseşte în această scriere este legat de profunzime. Totul este scris sub imboldul profunzimii care vine ca o undă ce învăluie într-o aură celestă fiecare poezie în parte. Viața ca o călătorie inițatică este unul dintre standardele care însoţeşte această scriere. Poeziile începând a fi scrise încă din fragedă copilărie şi continuând până în ziua de astăzi, primesc odată cu trecerea timpului din înțelepciunea acumulată în viață de omul Nicoleta Tudor. Unele versuri sunt adevărate pilde, pentru noi cititorii. Cum era de aşteptat, orice scriitor profund şi sensibil, presară în propria-i creaţie şi întrebări existenţiale. În unele versuri cititorul o să aibă bucuria de a descoperi întrebări care se referă strict la partea spirituală, la evoluţia omului, la rolul lui în lume, la ce reprezintă viaţa etc… Peste toate aceste lucruri, ceea ce face cinste autoarei este faptul că opera sa nu a fost scrisă sub imboldul grabei, perenitatea lucrurilor materiale fiind lăsate deoparte, totul fiind translatat în plan metafizic, ceea ce spune multe despre viziunea asupra vieţii pe care o are domnia sa. Voi lăsa acum câteva versuri ale autoarei să ne „vorbească”:

„Pe aripi de speranță/ Tu sufletu-mi înalți/ Azi mi-l ridici în ceruri/ Mâine în ape îl scalzi.// Azi mă faci fericită/ Mâine mă-nduioșezi/ Și preț de o clipită/ Pe-un piedestal m-așezi.”

Trilogia „Cercurile Mistice”a adunat trei cărți valoroase, cu o poveste deosebită. Prima carte din serie („Cercurile mistice”) are în centru povestea unei tinere a cărei străbunică, Elvira, în urma cu mai bine de o sută de ani s-a îndrăgostit de ţiganul Iani dintr-o șatră de la marginea unui sat din Ardeal. Mama Elvirei era o vrăjitoare practicantă a magiei negre, care a aruncat un crunt blestem asupra șatrei, și a transformat-o în umbre. Blestemul putea fi ridicat până la a treia generaţie de către urmașii Elvirei și ai lui Iani. Urmașii acestora, Maria, protagonista romanului și Matei, un alt urmaș de care Maria se îndrăgostește, au moștenit diverse haruri de la înaintașii lor, haruri care i-au aruncat în vâltoarea aventurii de a-și salva străbunii. Asemeni himerelor lui Paciurea, elementele de real și fantastic se războiesc pe fondul de real și fantastic se războiesc pe fondul personajelor principale, doi liceeni cu strămoși de basm.Volumul „Orașul de deasupra”, cea de a doua carte din seria „Cercurile Mistice”, dezvăluie pendularea tinerei Mădălina, fiica Mariei si a lui Matei, între două mari iubiri. O iubire pământeană poate oare străbate timpul și spațiul?Două universuri paralele sunt unite prin dragostea Mădălinei.

„Toria” este al treilea volum al seriei „Cercurile mistice”, scrisă de Nicoleta Tudor. După doisprezece ani, Mădălina ajunge la o stabilitate emoțională alături de Sorin. A terminat facultatea de medicină și lucrează ca medic pediatru la spitalul unde au lucrat părinții și mătușa ei. Sorin, și el tot acolo, tot medic, doar că ortoped. O viață liniștită, frumoasă, exact ce-și dorise Mădălina atunci când a acceptat inelul de logodnă dăruit de Sorin. Dar se pare că universul are alte planuri cu ei, căci viața Mădălinei este dată peste cap atunci când află că Sorin o înșeală de vreo trei ani cu Angela, o asistentă de la spitalul unde lucreazăamândoi. Și ca viața să devină și mai complicată, în cale îi iese Naum, care a părăsit Toria pentru a nu fi ucis de străbuni. Naum apare la spital cu Amalia, o fetiță drăgălașă cu ochi violet, care are nevoie de consultație pentru că și-a luxat mânuța. Astfel viața Mădălinei intră într-o vâltoare deîntâmplări, aventuri și incursiuni în trecut, unde o întâlnește pe Căzuta alături de șatra de țigani, de încercări disperate pentru a salva Toria de străbuni. Și toate acestea, în timp ce Sorin pleacăpentru nouă luni în Germania la o specializare.Va reuși Mădălina să salveze Toria alături de Naum și va reuși să-și salveze căsnicia cu Sorin? Grea alegere…. Cine nu a citit încă „Cercurile mistice” nu ar mai trebui să stea pe gânduri.