„Aprozoromatele” cartelei roșii de partid…

Păi’ nu fac ei țara la „loc”?! Treaba e că pot, pot orice! Pot chiar reînființa sinistrele „aprozare” de o să se înghesuie electoratul la kilul de cartofi ca la pomana electorală… Ba, pot și mai mult de atât: niște „cap”-uri dar, mai ales, pot reintroduce și cotele individuale pe gospodărie. Pentru că nu o să ajungă pentru toată lumea, așa că pot reface și „cartelele”. Pentru că marfa la preț redus va trebui distribuită după alte criterii, că ălea ale cererii și ofertei vor fi înfierate, negate și poate chiar interzise de economiștii de discotecă.

Pot transforma „Aprozarul” și într-o casă de comenzi de partid! Sau magazine de desfacere pentru membri gospodăriei politice a PSD. Iar pentru talpa țării, că aia va rămâne tot acolo (ba, se va reinstaura în miezul ei, exemplar, și fosta clasă mijlocie, ce atâta snobism de capitaliști, nu?!) vom retranspune, mai repede de un cincinal electoral, „Gostaturile” și „Magazinele Gospodina”? Pe ălea să nu le uitați care cumva, tovarăși, că fără ele nu se poate desăvârși restaurația!

Dar ce nu pot face ei dacă vrea „jupânul”?! Mare lucru să mai dea un OUG anticapitalist, și zece de e nevoie, și teze întregi de OUG uri, doar să repună statul centralizat în drepturile lui!

Și da! Or să aibă și bani pentru „Aprozarul” lui Liviu kim Dragnea. Că o să ia de acolo, de la fondul suveran, că doar totul se face pentru dezvoltarea României, nu?! De acolo o să se să bată în scândura de copârșeu a economiei de piață orice proiect dacă ține loc de cui. Iar Aprozarul-PSD (ce atâtea s.r.l.-uri, s.n.c.-uri, s.a.-uri?!) o să aibă și rețea națională. Păi’ ce, au modificat ei întâmplător legea ca statul să poată deveni acționar în firmele private prin conversia datoriilor acestora la buget?…

Și dacă tot facem aprozare și reinstaurăm nostalgia cenușie ca proiect de țară, nu redenumim noi și țara? Nu-i mai spunem „populară” sau „socialistă”, că sunt titluri (de stat!) fumate, îi spunem România Social Democrată.

Facem și un minister al centralizării dacă este nevoie! Că „osatura” există. S-a tot umflat ca un vierme la sânul partidelor din întâiul partid spre cel din urmă și glorios unic. Că altceva mai centralizat decât directiva de partid (social, socialist, cvasi- ori neo-socialist) nu există. Acolo s-a perpetuat „centralizarea”, chiar și prin partidele de dreapta (cu numele), pentru că oricum doar voința, ordinul și directiva politică au contat vreme de trei decenii.

Refacem țara, tovarăși! O reparăm că ne-au stricat-o morții de la Revoluție! Ba, poate îi scoatem și pe ăia de sub lespezi pentru crimă împotriva orânduirii socialiste și îi dezonorăm că nu trebuie să le mai spunem „eroi”, eroi sunt cei ce vor reface țara!

Refacem și piața „caer”! A, nu avem ce exporta? Nu-i nimic, important e să importăm de la alți (foști) tovarăși! Poate facem și o bancă a internaționalei nostalgicilor, neotovarășilor de azi, și participăm și noi cu aurul ținut de meschinii aia de capitaliști prin țările lor!

Stăm bine și la norma de cadre! Deja rotite mai exemplar decât în cincinalele mobilizatoare și oricum mai facem și o structură națională de resurse umane, trecute prin școala politică unică. Așa ne vom îndrepta erorile celor trei decenii de dezmăț.

Voință să fie, că putință impunem!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*