Comuna Gruiu (în trecut, Lipia-Bojdani) are în componenţă patru sate: Gruiu (satul de reşedinţă), Lipia, Siliştea Snagovului şi Şanţu-Floreşti. Comuna se află în extremitatea nordică a județului, la limita cu cu judeţul Prahova, la vest cu comuna Ciolpani, la sud cu comuna Snagov şi comuna Moara Vlăsiei, la sud-est cu comuna Grădiştea, iar la est cu comuna Nuci. Comuna a aparţinut Sectorului Agricol Ilfov în perioada 23 ianuarie1985 şi 10 aprilie1997. Ea se află pe malul drept al Ialomiței și pe malurile de nord și est ale lacului Snagov. Prin comună trece autostrada București–Ploiești, de care însă nu este deservită prin nici o ieșire. Principala cale de comunicație a comunei este șoseaua județeană DJ101B, care duce la est către Nuci și mai departe în județul Ialomița la Rădulești, Maia și Adâncata; și spre vest la Snagov (unde se intersectează cu DN1), Periș și mai departe în județul Dâmbovița la Niculești și Butimanu (unde se termină în DN1A). În zona satelor Lipia și Gruiu, DJ101B se intersectează cu șoseaua județeană DJ101C, care duce spre sud la Moara Vlăsiei și la est către Ciolpani (unde se termină în DN1). Șoseaua județeană DJ101H se ramifică din aceasta din urmă pentru a deservi satul Siliștea-Snagovului.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Lipia-Bojdani, făcea parte din plasa Snagov a județului Ilfov și era formată din satele Bojdani, Bâra, Coadele, Dobrosești, Fundu, Ghermănești, Gruiu, Lipia, Șanțu și Turbați, având în total 5242 de locuitori (inclusiv călugării mănăstirii Căldărușani), care trăiau în 1211 case și 9 bordeie. În comună funcționau 8 biserici ortodoxe. În 1925, comuna făcea parte din plasa Buftea-Bucoveni a aceluiași județ și mai avea doar satele Bojdani, Dobroșești, Lipia, Gruiu și Vlăsia, alături de mănăstirea Căldărușani, populația totală fiind de 4736 de locuitori. Satele Bâra, Coadele, Fundul, Șanțu Florescu și Turbați s-au separat și au format comuna Turbați, arondată aceleiași plăși, și cu o populație de 3900 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în raionul Căciulați și apoi (după 1960) în raionul Răcari din regiunea București. În 1964, denumirile satului și comunei Turbați au fost schimbate în Siliștea Snagovului, iar satul Fundu a primit numele de Pescarii. În 1968, comuna Siliștea Snagovului a fost din nou desființată și a fost inclusă în comuna Gruiu (cu excepția satului Bâra, trecut la Comuna Balta Doamnei din județul Prahova), aceasta devenind parte a județului Ilfov; tot atunci, satul Pescarii a fost desființat și inclus în satul Siliștea Snagovului. În 1981, în urma unei mici reorganizări administrative, a trecut în Sectorul Agricol Ilfov aflat în subordinea municipiului București, sector devenit în 1998 județul Ilfov.
În comuna Gruiu se mai află și mănăstirea Căldărușani (pe malul lacului Căldărușani), monument istoric de arhitectură de interes național, datând din 1637–1638 și cuprinzând în ansamblul ei pinacoteca din secolul al XIX-lea și bisericile „Sfântul Dimitrie”, „Sfântul Ioan Evanghelistul” și Cocioc (ultima cu hramurile „Sfânta Varvara” și „Duminica Tuturor Sfinților”). În rest, în comună mai există opt alte obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local. Șase dintre ele sunt situri arheologice — trei la Lipia și trei la Siliștea Snagovului. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură — stăreția fostei mănăstiri Gruiu din satul Gruiu, astăzi grădiniță, datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea; și biserica „Sfinții Voievozi” din satul Lipia, datând din 1827.
Biserica din satul Gruiu (cu hramul Sfinților Mihail și Gavril), este una dintre cele mai vechi așezăminte creștine din sudul țării noastre și a împlinit de curând un veac de existență. Cu acest prilej, primăria din localitate a lansat o monografie a bisericii amintite în care sunt prezentate informații noi legate de geneza acesteia. Autorii monografiei, generalul de brigadă Florian Tucă – doctor în istorie, scriitor și membru al Academiei Oamenilor de Știință din România, profesorul Petre Teodor și preotul Vasile Nicolae au explicat că volumul are la bază o vastă ducumentare si se înscrie în categoria evocărilor istorice. Semnatarii volumului au acordat un spațiu amplu redării înfățișării bisericii de azi din localitatea Gruiu, care a fost restaurată în întregime. Lucrarea este însoțită de unele anexe, de o bogată ilustrație foto și repere bibliografice, care întregesc conținutul și valoarea științifică a operei. Autorii au realizat astfel, un manual al bunului creștin, care transmite nu doar informații, ci și sentimentele scriitorilor. În satul Gruiu mai este menționată o biserică având hramul „Sf. Gheorghe”.
O altă biserică este biserica „Nașterea Maicii Domnului” a fostului schit Turbați (în Siliștea Snagovului), cea care a fost construită între anii 1640-1660. Biserica, modestă ca dimensiuni, are formă de navă la exterior si cruce la interior, formă obținută prin crearea de abside în grosimea zidului. Este împărțită în două nivele, dintre care cel inferior este neobișnuit de scund și asimetric, din cauza scării de acces la nivelul superior. Acesta formează o încăpere modestă boltită, înscrisă în volumul bisericii, situată deasupra pronaosului. Aceasta a fost, se pare, o ascunzătoare pentru domnitori sau tezaur, deoarece accesul se face printr-o nișă bine camuflată și o scară ascunsă în grosimea zidului de nord. Această modalitate de construcție era abordată din necesitate, la fel cum aproape toate mănăstirile din Țara Românească erau construite cu ziduri de apărare, ca niște mici cetăți, spre a putea astfel contracara ordinal dat de la Istanbul de Imperiul Otoman de a nu construi cetăți sau zone fortificate. Pe când acestă biserică era schit, în această încăpere „secretă” locuia Maica Stareță. În prezent este amenajată ca muzeu de carte bisericească și icoane vechi. Tâmpla este originală, din lemn tencuit. A fost construită drept gropniță și se presupune că în această biserică au fost adăpostite rămășițele pământești ale lui Constantin Cantacuzino, mare postelnic omorât la Snagov de Grigorașcu Ghica. Denumirea schitului Turbați se datorează faptului că Maica Stareță de aici avea darul de a vindeca de turbare. Biserica păstrează pictura originală a unui pictor grec anonim, restaurată parțial la îndemnul lui Nicolae Iorga, de studenții de la belle arte.
Biserica din Siliștea Snagovului, cea care a avut hramul Sfântului Ierarh Nicolae, iar acum îl are și pe cel al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanu, este unul dintre lăcașele de cult din comuna Gruiu ce împletesc o minunată salbă de așezări sacre străvechi, în zona Ilfovului. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești (1708-1716), s-a născut în jurul anului 1650 și a suferit moarte martirică în anul 1716, în ultimele zile ale lunii septembrie. În anul 2016 s-au împlinit 300 de ani de la moartea acestui mare slujitor al Bisericii. A fost mai întâi stareț al Mănăstirii Snagov, în perioada 1694-1701. La scurt timp, a devenit și Mitropolitul Țării Românești. În tot acest timp, ierarhul a îmbogățit viața Bisericii Ortodoxe Române cu un adevărat tezaur cultural-religios. Traducerile cărților bisericești de cult și de cultură din limba greacă și tipărirea lor în limba română reprezintă doar o mică parte din vistieria darurilor pe care le-a moștenit Biserica noastră de la Sfântul Antim Ivireanul. Între cărțile tipărite se numără: „Antologhionul” (1697), „Liturghierul greco-arab” (1701), prima carte imprimată cu caractere arabe, „Ceaslovul greco-arab” (1702), „Noul Testament” (1703), „Psaltirea” (1694, 1710), „Evholohion” (1706), „Octoihul” (1712), „Liturghierul” (1713), „Catavasierul” (1715), „Ceaslovul” (1715). Termenii și formulele liturgice folosite de Sfântul Antim în „Liturghierul” din 1713 se păstrează și astăzi. Credincioșilor le-a zidit noi lăcașuri de cult, printer care și Mănăstirea Antim, din București, cu hramul „Tuturor Sfinților”, pe care a împodobit-o cu alese sculpturi și a înzestrat o cu o tipografie. Mai este de menționat și biserica „Sfântul Nicolae” din satul Lipia, ctitorită la anul 1925.
Un frumos Monument/Obelisc este ridicat în satul Gruiu, într-un scuar aflat la intersecția cu șos. Gruiu – Snagov. Autori sunt Grigore Minea și Ionel Istoc. Monumentul a fost ridicat cu ajutorul Academiei Române și a Fundației „M.H. Elias”. Monumentul este format dintr-o prismă cu baza pătrată intersectată în treimea de jos de o altă prismă de dimensiune mai mare. Pe latura dinspre intersecție se află înscris: „Recunoștință eternă eroilor satului Gruiu căzuți în primul și al doilea război mondial pentru gloria neamului rămas”. Pe laturile adiacente ale prismei mari se află două basoreliefuri turnate în bronz cu scene de luptă. Pe latura dinspre intersecție a prismei înalte se află însemnele armatei: Cununa de lauri și cascheta, iar pe laturile adiacente numele soldaților căzuți în luptă – în dreapta: Războiul din 1916-1919, în stânga 1941-1945. Pe spatele monumentului se continuă lista celor căzuți în al doilea război mondial și a unui erou de la Revoluția din anul 1989. Pe latura din spate a prismei mari se află atașată o placă cu inscripția: Monumentul a fost construit din inițiativa și cu sprijinul Academiei Române, fundația familiei M. H. Elias. Sculptor Grigore Minea și Ionel Istoc. Monumentul este placat cu marmură în totalitate, iar deasupra este poziționat un vultur turnat, cu aripile desfăcute. În jurul monumentului există un gard metalic, cu soclu din elemente prefabricate din beton mozaicat și patru stâlpi în colțuri din beton armat, mozaicat cu capac de marmură albă.
Alte monumente comemorative pe teritoriul comunei Gruiu avem, în curtea bisericii „Sf. Gheorghe” din satul Gruiu, în fața bisericii, lângă aleea principală, în stânga, o troiță din lemn. Troiţa din lemn este dedicată eroilor din cele două războaie mondiale. Este aşezată în faţa bisericii pe o platformă betonată. Partea inferioară din beton placat cu lemn, paralelipipedică. Pe latura de vest se află o placă de lemn ce comemorează eroi din cel de-al doilea război mondial, iar pe est, pe cei din primul război mondial. La partea superioară troiţa este compusă dintr-un ax de lemn de formă dreptunghiulară şi două ramuri laterale ce sprijină un element orizontal. Elementul central se desparte în două şi împreună cu cele laterale se continuă orizontal susţinând un antablament peste este care este acoperişul troiţei, de mari dimensiuni. Acoperişul este în două pante cu învelitoare de tablă cutată. Ca elemente decorative pe axul central se remarcă în cadrul unei cununi de lauri, însemnele armatei (caschetă, sabie, puşcă,etc.). Restul elementelor decorative sunt simboluri solare şi geometrice. În zona mediană se încheie în acoladă. Inscripţia este următoarea: „GLORIE ETERNĂ EROILOR”, urmată de numele eroilor căzuţi pe front. În satul Lipia se află o Cruce – Monument, în curtea bisericii „Sf. Nicolae”. Monumentul este amplasat în stânga bisericii Sf. Nicolae, în dreptul faţadei de sud a bisericii, pe un soclu în ouă trepte de beton, placat recent cu piatră spartă, peste care se află o altă treaptă din marmură ce poartă marca atelierului Malu Roşu, anul execuţiei 1924 şi meşterul. Peste soclu se ridică un trunchi de piramidă cu bază pătrată, trecerea de la soclu la piramidă făcându-se printr-o serie de profile. La partea sa superioară volumul creează, prin decoraţia aleasă, impresia unui sarcofag pe care este scris „Pe aici nu se trece”. Pe latura vestică a trunchiului de piramidă se află înscris numele eroilor căzuţi în Primul Război Mondial.
Volumul următor este format dintr-o bază pătrată pe care este aşezată o coloană cu baza un tor. În treimea inferioară a coloanei se află un brâu format din trei profile peste care este agăţată o coroană de lauri pe latura vest. Coloana se termină cu o serie de profile ca un capitel. Deasupra este aşezată o cruce metalică, de dată recentă. Pe baza coloanei este înscris: „Cu sângele lor au scris pe crestele Munţilor Moldovei: Pe aici nu se trece”. În treimea de jos a coloanei este înscris: „În amintirea eroilor din com. Lipia – Bojdani, morţi pentru întregirea neamului românesc în războiul 1916 – 1918”. În partea superioară a coloanei se află înscrise aşezările în care au avut loc bătăliile: Predeal, Sibiu, Dragoslave, Neajlov, Tabla-Buţi, Bucureşti, Turtucaia, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti.
Aici mai avem Grădinița nr. 1 de la Gruiu (gradiniță cu program prelungit), aflată pe strada Ungureni, la numărul 28, dar și Școlile Gimnaziale de la Gruiu (nr. 1), Siliștea Snagovului (nr. 3) și Lipia. Comuna Gruiu are nici mai mult, nici mai puțin decât 3 săli de sport, ridicate la școlile din Gruiu, Siliștea Snagovului și Lipia. Ultima a fost inaugurată în decembrie 2018. Este vorba despre Sala de sport din Lipia. Renumitul baschetbalist Costel Cernat a mărturisit că scopul principal pentru care a venit la inaugurarea sălii de sport din Lipia, la invitația directorului Școlii gimnaziale nr. 1 din Gruiu, prof. Mihaela Murărița, este acela de a atrage copii din comună să practice sportul care l-a făcut renumit – baschetul. „Sunt profesor de sport în comuna Ciolpani, locuiesc în Izvorani și am auzit de cele două săli care s-au construit și m-am gândit să facem o selecție pentru minibaschet cu copiii născuți în 2006-2007 și să începem o perioadă de pregătire cu ei. Vom face astfel o inițiere în baschet, vom forma un club și vom înscrie echipa în campionatele naționale de baschet. De la această vârstă se pleacă spre performanță și este foarte bine că există condiții aici. Vom avea două echipe, de fete și băieți. Același lucru intenționez să fac și la Ciolpani, îndată ce va fi construită sala de sport”, a mai spus Costel Cernat.
Deoarece sediul vechii primării devenise neîncăpător pentru nevoile cetățenilor din Gruiu și pentru că în vecinătatea vechii primării se află Casa de Cultură „Ștefan Iordache”, o clădire solidă și generoasă, primarul de aici a hotărât să amenajeze un sediu deasupra acesteia, extinzând construcția cu încă un etaj și o mansardă, creând astfel un spațiu corespunzător desfășurării activității administrației locale, cu cheltuieli minime.
În localitate tradiția folclorică este dusă pe mai departe prin „Ansamblul Gruianca”, ce funcționează în cadrul Casa de Cultură „Ștefan Iordache”, acesta fiind coordonat de către cunoscutul muzician și porfesor Vicențiu Enache.
Pe pitoreștile străzi ale comunei Gruiu se poate ajunge la „Casa memorială Ștefan Iordache”, ce are în vitrinele sale cărți și obiecte personale ale marelui actor ce a fost îndrăgostit de aceste meleaguri. Deasemenea, în apropiere se află și casa de vacanță a actorului Sebastian Papaiani, ce ultima perioadă a vieții sale și-a petrecut-o la Gruiu, într-o casă cu grădină, plină de pomi, flori și animale domestice, cumpărată în 2006, după ce fusese cucerit de proprietatea prietenului său de pe o stradă vecină, regretatul actor Ștefan Iordache. La Lipia are atelier și artistul plastic Cristina Mary Molnar, cea care a dat viață numeroaselor mozaicuri adunate în expoziția „Podoabe minerale”, inspirată fiind de capodoperele lui Gaudi. La Școala din Gruiu, unde este profesor de desen, a realizat, în urmă cu doi ani, un mozaic de șase metri pătrați. Dorința cea mai mare a artistei este să poată realiza în continuare lucrări de artă murală. „Ca orice artist, vreau să las și eu o urmă mai durabilă”, a mai spus Cristina Molnar.
Ca un pol nordic magnetic al județului Ilfov, comuna Gruiu atrage spirite de artiști ce vor să evadeze din capitală, dar și investiții și fonduri ce îi pot cosmetiza chipul său trecut prin vicisitudinile istoriei.
Lasă un răspuns