Topiți aurul țării! Nu să ne facem noi topoare, furci, țepușe și dreptate, ci ei, guvernanții, lingouri pentru prăduirea „suverană”…

Vai, ce neobrăzare, tupeu și nerușinare suverană! Vor să includă Loteria și Imprimeria Națională în marele încă inexistent Fond Suveran… O pușculița de guvernare care va fi „suverană” doar într-un singur sens: acela al „administrării”, al devalizării ei de către guvernanți. Și ar trebui, nu-i așa?!, măcar să sărim cu gura pe ei, că furcile, topoarele, țepușele nici măcar pe rețelele sociale nu le mai vânturăm…

Dar nu anunțul includerii celor două entități în acest nenăscut fond trebuie să ne pună în gardă… Pentru că nu acolo este miezul furăciunii ce se tocmește acum la cancelaria hoților. Nu cele două entități contează, chiar dacă sună impresionant, două sinecuri „pompoase” dintr-o lovitură, Loteria și Imprimeria, la ce valoare de „pușculiță” au cele două acum, fiind oricum străvezii ca „participare” și valoare. Guvernanții au nevoie de lucruri concrete, palpabile, cu valoare și valori (!) de tezaur. Pentru că o pușculiță, fie ea și cu nume de contributori frumos aliniate, nu folosește la nimic dacă printre cei deciși de guvernanți să-i asigure consistența nu există și entități puternice.

Suntem, de fapt, într-un joc dublu al guvernanților. Pentru distragerea atenției, pe e o parte, dar și pentru finalizarea unei noi etape în construirea unei noi structuri prăduitoare. Iar proiectul Guvernului de a include Loteria și Imprimeria în fondul suveran și-a atins scopul primar pe piață, pentru media și public, acela de a scoate în evidență grosolănia guvernului (unii o să-i spună „curaj haiducesc”!) de a înfășca cele două structuri. Dar este doar o acțiune de azvârlirea a unui cauciuc stafidit după care să alerge câinii de pază ai societății. Miza adevărată se găsește spre sfârșitul proiectului de ordonanță, unde, parcă „la și altele”, se strecoară precizarea că, până la înființarea Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții, calitatea de acționar la companiile incluse (!) în acesta să fie exercitată de către Ministerul de finanțe.

Sigur, nu ar conta prea mult dacă această calitate nu ar trece, așa cum ar fi firesc pentru un fond național de dezvoltare, în frâiele Ministerului Economiei. Dar ar complica lucrurile din perspectiva gestionării și relocării banilor ce vor intra. Așa, prăduirea rămâne în coordonarea celui mai docil lacheu al grupului infracțional organizat politic, simplificându-se și intervenția ordonatorilor de și pentru „plăți”!

Și totuși, proiectul de ordonanță vizând constituirea fondului nu și-ar avea rostul fără lucruri mult mai concrete. Pentru că la „pușculiță” trebuie aliniată o structură care are într-adevăr „greutate”: Banca Națională. Și poate că se putea ataca direct BNR -ul, încercându-se deciderea prin ordonanță de urgență a unui alt cadru al nivelului de independență a acesteia în gestiunea și guvernarea la nivelul politicii monetare. Dar guvernanții trebuie să se asigure mai întâi că pot pune mâna pe rezervele externe…

Așa se explică gestul lătrăilor de serviciu ai guvernării de a împroșca piața cu scenarii și scenarite vizând rezervele noastre externe, așa-zisul „blat”, dacă nu chiar hoția la care s-ar deda Banca Națională ținând cu atâta încrâncenare rezervele noastre de aur afară, și promovarea soluției social-populiste de rezolvare „haiducească” a situației: aducerea acasă a aurului.

Evident, nu poți să-i crezi pe lătrăii din linia întâi a ciumei roșii atât de ignoranți încât să nu aibă habar ce înseamnă rezerva externă a unei țări. Și de ce mare parte din aurul unei țări se ține afară, cât mai departe de eventualii guvernanți cu apucături de lotri. Știu bine aceste lucruri. Doar că ne cred pe noi suficienți de idioți pentru a nu înțelege unde vor să ajungă. Pe noi, care oricum nu contăm ca putere de influență, dar mai rău și pe aceia care privesc de afară, analizează și cuantifică seriozitatea și soliditatea unei țări. De altfel, în timp ce pentru țară pregătesc gogomănii populiste, guvernanții cerșesc instituțiilor de rating amânarea prognozelor de țară. Care dacă sunt nefavorabile pot bloca perspectivele de împrumut…

Desigur, instituțiile de rating nu trebuie să aștepte acțiunile concrete ale guvernanților. Pot declasifica România fie doar și pentru anunțul camarilei de lângă sinecura de guvernare de a aduce aurul României la București. Și au acest drept, pentru că retragerea rezervelor țării înseamnă pierderea credibilității pe piețele financiare, bancare și monetare. Și nu am suferi doar la nivelul posibilităților de a mai accesa împrumuturi externe, ci ar suferi fiecare cetățean, putându-ne trezi că nu mai avem acoperirea necesară, de exemplu, pentru a folosi cardurile când mergem prin lume.

Acestea sunt cele două piese de dominou pe care guvernanții le vor mutate acum pentru a destabiliza structura, deja în ruină, a credibilității noastre economice, financiare, investiționale și a ne transforma într-o biată ruptură de puzzle pe care să o folosească în alt scop „geo-strategic”.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*