La tine nu renunț!
Mi-ai viscolit în suflet viață precum o iarnă mânioasă.
Și m-ai trântit și m-ai rănit din ce în ce mai furioasă.
Abia mă ridicam să merg și iar primeam o lovitură!
Și nu ți-aș fi cerut prea mult, doar o fărâmă de căldură!
Știai că te iubesc enorm dar nu te-ai îndurat!
Nici când de disperare am plâns! Eu totuși am luptat
Să-ți intru-n grații, să mă simt iubită…
Dar tu precum furtuna… treceai dezlănțuită!
Ai măturat în grabă tot ceea ce-am iubit!
Te-ai bucurat de lacrimi, de cât am suferit…
Mi-ai mai lăsat adesea (Mulțam’ pentru îndurare!)
Pe cerul plin de nori, un răsărit de soare!
Când mă credeam iubită – mi-ai dat dezamăgiri.
Pe când credeam în vise – mi-ai dat neîmpliniri.
Pe când eram convinsă că știu câte-un răspuns,
Tu, ca o profesoară, veneai cu alt enunț!
Dar Dumnezeu mi-a dat putere și speranță
Și-o dragoste imensă chiar pentru tine Viață!
Și dacă pân’ acum m-ai pus la încercare,
De-acum încolo cred că-mi ești cumva datoare!
Să nu-ți treacă prin minte acum să mă trădezi
Și pe nepusă masă să mă părăsești!
Oricât ai fi de crudă eu țin să te anunț
Că te iubesc Viață! La tine nu renunț!
Îndemn!
Azi scriu îndemnul meu pentru îndrăgostiți:
Să nu-ncetaţi nicicând să vă iubiți!
Să căutați mereu în celălalt,
O trăsătură sau o calitate de-admirat…
Să nu spui niciodată „te iubesc”, în glumă!
Iubirea e un sentiment care răsună
în suflete, puternic, ca ecoul intre munți,
De-aceea, niciodată să nu minţi !
Te resemnezi când ești rănit,
Când tu pui suflet dar nu ești iubit…
De-aceea, nu un „te iubesc”, contează…
Contează ceea ce iubirea demonstrează!
Așa cum în natură e soare și sunt ploi,
Așa-i iubirea aceea ce se leagă între voi!
O ceartă mică sau o mică supărare,
Nu vor distruge o iubire dacă-i mare!
Iubirea după ceartă-i mai frumoasă,
(Când cearta nu e chiar atât de deasă!)
Să faceți să răsară curcubeul dintre nori,
Să fiți întotdeauna mai buni, mai iertători!
Iar fluturașii din stomac să nu-i lăsați să moară
Să faceți din iubire o nouă primăvară!
În fiecare gest un mugur ce-nflorește,
Astfel pomul iubirii mai viguros va crește!
Să dați iubirii aripi să poată să vă-nalţe,
Să o hraniţi cu vise, sa-i daţi să bea speranțe…
Dar niciodată însă,nu vă lăsați înfrânţi!
Găsiți în voi puterea, mereu să vă iubiți!
Eu știu că nu-i ușor când ești dezamăgit,
Când lupţi de unul singur sau nu te simți iubit,
Însă iubirea-i flacăra ce viaţa-ţi luminează,
Când nu te simţi iubit, nimic nu mai contează!
De-aceea… să luptați pentru iubirea voastră!
Numai așa menţineţi flacăra albastră…
Să nu ardă prea mult și nici să nu se stingă,
Căci din cenușă apoi… cu greu se mai aprinde!
Iubiţi-vă așadar, din inimă, nu din cuvinte!
Citiți îndemnul meu, ca pe-o luare-aminte !
Și să vă fie viața așa cum o doriți,
În fiecare zi, mai mult să vă iubiţi!
Lasă un răspuns