Cum ar fi ca România să devină primul stat care își bagă procurorii la pușcărie per capita de neafiliat al părții pesediste ori al alde (!) statului paralel?!… Sigur, dacă am mai apuca să ne întrebăm „cum ar fi oare”… Să nu ajungem ca, în atâtea alte cazuri, să ne punem doar întrebarea „cum a fost posibil?”… Căci distanța e mică…
Pedepsirea magistraților ar fi, de altfel, doar închiderea careului politic făcut la mână înțelegerilor, trocurilor și vânzărilor sadea puse la cale de partidele de guvernare. Și ar fi doar un șapou în acțiunea de a-i face liberi, în și prin lumea noastră, pe pușcăriași și a ne închide, între gratiile prin care statul paralel vrea să vegheze libertățile noastre, pe noi cei acum (încă) „afară”.
Stupizenia ideii-amenințare venită dinspre hamsterul politic Nicolicea pune doar apostila statului infracționalizat pe toți cei 30 de ani postdecembriști. Și se constituie într-un calapod al tăieri pe linia de măsură a partidului și pentru orice altă profesie, meserie, breaslă, orice zvâcnire a inteligenței native și a liberului arbitru al deciziilor care ar putea deranja statul paralel în procesul legalizării hoției.
Acum se vrea închisoare pentru procurorii care protestează!… Or, dacă s-a ajuns aici, toate celelalte bresle ar trebui să-și cam pregătească singure călușul cenzurii, nu?!
Insinuarea „ff”-istului Nicolicea este și extrem de parșivă. Pentru că el vorbește de închisoare pentru procurorii „care protestează”, schimbând din mers semantica și sensul clar al legii, transferând conținutul imposibilității de a face grevă în cazul magistraților spre cel al protestului. Totul pe același miez reclamat de Nicolicea și anume negarea dreptului de a protesta. Acum de a protesta, mâine de a ne exprima…
Doar că a protesta nu este echivalent cu „încetarea lucrului într-o unitate” (caz în care s-ar periclita stabilitatea instituțională a statului și am putea vorbi de încercări de dezagregare venite taman dinspre și prin brațul Justiției). Numai că „încetarea lucrului” nu reprezintă strict esența unei greve, putând vorbi de multe alte formule de… protest. Așa că doar în logica primitivă a primatei politice se poate pune egal între manifestarea nemulțumirilor magistraților prin protest și greva cu posibil caracter penal dacă aceasta cuprinde încetarea lucrului ca incidență de periculozitate imediată. Pentru că și greva, la rându-i, poate fi definită pin formula de încetare ori nu a lucrului sau manifestarea prin alte forme.
Sigur, pentru lumea penală a șobolanilor din stârpea politică a ciumei roșii instituțional-infracționalizate, punerea în aplicare a ideii lui Nicolicea ar avea un caracter final de nesperat. Pentru că, practic, toți magistrații ar deveni, prin declararea acțiunilor de protest ca având caracter penal, pasibili de cel puțin o amendă penală, adică de încetarea imediată și firească a statutului de magistrați. Iar România ar ajunge, înainte de a fi tras zăbrelele în spatele ultimului magistrat încarcerat, un stat fără magistrați, eventual cu înlocuitori politici școliți la umbra unor ziduri pe post de facultăți. Și (acor)date la patalama de către partidul de guvernare.
Nicolicea aruncă însă astfel umori veninoase pentru protejarea, nu a „breslei”, ci a grupului politic organizat. Și pe care o putem constata, nu într-o intenție de suspendare a activității, ci în însăși forma de inexistență a activității profesionale. Pentru că politica lacheilor roșii nu înseamnă activitatea profesională, ci mânăreli legislative în interes propriu.
Or, să n-ajungem ca ne numărăm ca singurii procurori de drept din România pe cei ce au curajul de a protesta acum. Și care încă se mai poate distinge ca parte=a neîmproșcată de halena roșie a gâtului politic turbat al PSD-ului…
Totuși, magistrații, pentru a se pune în acord cu legea după măsura de „ff” –list al lui Nicolicea, ar trebui să protesteze masiv într-o formă mult mai eficientă: să nu mai arunce termenele de judecată spre calendele grecești, să nu mai accepte eliberări anticipate, să nu mai ia în seamă la eliberările condiționate tembelismele literaro-științifice ale deținuților, dar să ceară și eliminarea din sistem a judecătorilor corupți ori „sinecuriști”, să „recuzeze” CCR -ul, Inspecția Judiciară și orice instanță „nădășită” în aranjamente cu penalii.
Lasă un răspuns