În colecțiile Muzeului de Istorie din Râmnicu Vâlcea, printre alte artefacte de o factură cu totul specială se află și un fragment de vas ceramic cu un „grafitte” în limba greacă indicând capacitatea, provenind din așezarea romană de la Ocnița-Aval Baraj. Așezarea civilă romană de la Ocniță a apărut după războaiele daco-romane din anii 101-102, 105-106, când o parte din vechiul regat dac este transformat în provincie romană. Atunci actualul teritoriu al Olteniei a fost inclus în sistemul economic al statului roman (fosta Dacia Inferior, mai apoi Dacia Malvensis). Transformarea Buridavei dacice în Buridava Romană, iar apoi metamorfoza acestui centru militar într-unul economic s-a datorat mai ales exploatării resurselor de sare din zona Ocnele Mari – Ocnița și a marelui comert cu „aurul alb” de aici. Amplasarea așezării civile romane de la Ocnița la cca. 300 m nord de cetatea dacică Buridava reprezintă o importantă verigă în angrenajul politico-economic, dar mai ales comercial al Imperiului. Cercetările arheologice efectuate de specialiștii Muzeului Județean Vâlcea au relevat existenta a 12 locuințe, dintre care se remarcă prezența uneia cu fundație de piatră (presupunem că la început edificiul a fost un turn – locuință care avea rolul de supraveghere a văii pârâului Sărata, la intrarea în fosta cetate dacică, transformat mai târziu în locuință cu scop pur economic), două ateliere de fierărie, două cuptoare de redus minereul de fier, trei cuptoare pentru pâine, patru vetre și nouă locuințe cu structură de lemn. Materialul arheologic descoperit este alcătuit din ceramică de factură romană, unelte, podoabe (fibule, inele), monede, un procentaj important deținându-l ceramica de factură dacică etc.
După inventarul numismatic descoperit, așezarea poate fi datată între împărații Traian – Commodus (106-180), perioada de maximă dezvoltare fiind cel mai probabil în timpul împăratului Hadrian. Interesant este faptul că pe baza materialului numismatic și raportându-ne la stratigrafia de la Stolniceni, la venirea pe tron a împăratului Commodus se observă un nivel puternic de arsursă și distrugere. Existența unui conflict regional de mică amploare ar putea fi demonstrat de încetarea parțială a activității în așezarea de la Ocnița, dar și de ascunderea unor tezaure monetare, cum ar fi cel de la Flămânda-Cremenari și Râmnicu Vâlcea. Activitatea este probabil reluată după acest conflict, ca și în cazul celei de la Stolniceni, cercetările viitoare urmând să confirme acest lucru, existența așezării continuând, sau nu, până la retragerea romană. Din cauza distrugerii parțiale a sitului, odată cu construirea în sistem de urgență a barajului de reținere a saramurei, nivelul superior de locuire a fost distrus. Nu a fost descoperit un nivel de cultură dacică propriu–zis, în schimb așezarea romană a distrus o locuire din perioada de tranziție spre epoca bronzului și din epoca bronzului timpuriu (culturile Coțofeni și Glina). Se impune continuarea cercetărilor arheologice, zona Oc. Mari –Ocnița fiind o sursă inepuizabilă de istorie, un adevărat tezaur arheologic. Fragmentul de vas ceramic cu un „grafitte” în limba greacă indicând capacitatea studiat face face parte din cele trei descoperiri de tip „grafitte” pe ceramică din sec. II d.Hr. (două în limba latină şi una în greacă) din situl roman de la Ocniţa (jud. Vâlcea), în Dacia Inferioară. Celelalte două reprezintă mărci de proprietate, iar piesa noastră se consideră că este o indicaţie de capacitate însoţită de menţiuni enigmatice. Descrierea fragmentului studiat: ciob mare de la peretele unui urcior de lut (14,2 x 11,5 cm, grosime 0,6 cm.). Angobă roșie cojită deja în antichitate.
Descoperit în locuința L.7, la adâncimea de 1,80 m. Pe peretele exterior, acoperit cu mai multe puncte de strălucire și alte accidente mici, trei linii inscripționate în greacă, după ardere. Anterior raportat ca o mențiune despre Juno, care este inexactă. În cadrul Muzeului de Istorie din Râmnicu Vâlcea, acesta are numărul de inv. 1477. Textul zgrafitat este „OYNON” (ξέστης, lat. sextarius) și face o legătură evidentă cu cantitatea de produs conținută în vas. La romani, un sextarius reprezenta 1⁄6 congius (o măsură pentru lichide de 3,48 l) sau 546 ml. Acest fragment ceramic mare din situl roman de la Ocnița aparținea unui vas pe care a fost scrijelit cu grijă un text grecesc pe cel puțin două rânduri, de altă natură și de mărime diferită. Este o mărturie prețioasă a prezenței helenofone (grecești) în acest sit din centrul Daciei de Jos, în legătură cu exploatarea sării, activitate care a implicat prezența unor specialiști, dar și a unei populații amestecate. Având în vedere importanța acestei descoperiri pentru studiul vieții cotidiene și a populației acestei așezări antice, acest Grafitte în greacă indicând capacitatea a fost declarat ca „Exponatul lunii februarie 2019”, fiind expus vizitatorilor interesați în cadrul Muzeului de Istorie din Râmnicu Vâlcea. (G.V.G.)
Lasă un răspuns