Cercetări arheologice preventive în situl de la Brăilița – pe șantierul Podului suspendat peste Dunăre

Când la Tulcea se luau aprobările spre a se deschide șantierele arheologice pe șantierul Podului suspendat peste Dunăre… „Pe celălalt mal al Dunării, lucrările de cercetare arheologică au început în luna iunie şi s-au finalizat deja“, menţiona managerul ICEM (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“) din Tulcea. Pentru că au fost mai „harnici”, arheologii brăileni au prezentat rezultate preliminarii ale descărcării de sarcină arheologică la Muzeul Brăilei „Carol I”, într-o conferință, coordonată de către Stănică Pandrea. Cercetarea de la Brăilița s-a realizat în perioada 7 august – 22 octombrie 2018 pe o suprafaţă de 40.861 metri pătrați, săpătură de la nivelul solului, până la 1,20 metri adâncime. Au fost identificate 102 complexe arheologice datate Neolitic, Medieval şi Antichitate târzie. S-au descoperit și vestigii din Epoca de piatră: fragmente ceramice – 45 de vase întregi sau întregibile, fragmente de pereţi, de podină, unelte din piatră şlefuită etc.

Secția Arheologie a Muzeului Brăilei „Carol I” a organizat joi, 17 ianuarie 2019, în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”, o conferință în programul muzeal dedicat Jubileului Brăila 651 (atestarea documentară de la 20 ianuarie 1368 – 2019) cu tema „Cercetări arheologice preventive în situl de la Brăilița – zona afectată de Podul suspendat peste Dunăre”. Arh. dr. Stănică Pandrea – șeful secției Arheologie – a prezentat rezultatele preliminare ale cercetărilor arheologice preventive (realizate sub comanda Consiliului Județean Brăila) și a evidențiat importanța lor. Cercetarea arheologică preventivă s-a impus de la sine, traseul de lucru pentru viitorul pod suspendat peste Dunăre traversând situl arheologic de la Brăiliţa, clasat în lista monumentelor istorice. Arheologii erau oricum interesați de zonă – care nu a fost niciodată cercetată în întregime; spre exemplu, în 2015, când Compania Naţională de Drumuri a propus o diagnosticare arheologică, aici au fost descoperite fragmente de urne funerare datate sec. VIII – X.

Ministerul Culturii prin Direcţia de Cultură a judeţului Brăila a eliberat în decembrie 2018 certificatul de descărcare de sarcină arheologică, astfel că s-a putut lucra fără probleme. „Complexele arheologice descoperite sunt concentrate pe mai multe zone, în funcţie de epoca din care datează, respectiv Neolitic, Medieval şi Antichitate târzie. S-au descoperit și vestigii din Epoca de piatră: fragmente ceramice – în total 45 de vase întregi sau întregibile, fragmente de pereţi, de podină, unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal – pandantiv din cupru. Datarea lor este între 4.700 – 4.500 î. Hr.. Materialul a fost descoperit în gropi, este fragmentar, este aruncat, nu am găsit o locuinţă sau urmele unei locuinţe „in situ”, adică pe loc, ci am găsit fragmente de pereţi, fragmente de podină, fragmente de la o locuinţă aruncate în gropi, alături de seminţe carbonizate, care ar fi de mei, după cum am identificat noi macroscopic. Pot fi şi plante sălbatice, ele sunt trimise la analiză la Institutul de Arheologie din Bucureşti. Am găsit fragmente ceramice tipice pentru Epoca pietrei, pentru una din cele mai frumoase civilizaţii ale Epocii pietrei, civilizaţia Boian. Materialele ceramice sunt lustruite, decorate cu caneluri fine, sunt excizate şi încrustate, decorate cu linii, cu incizii, dar şi câteva unelte din piatră şlefuită şi un obiect din metal, din cupru. Am descoperit un pandantiv din cupru. Am găsit şi materiale din antichitatea târzie şi vestigii medievale, respectiv două gropi de incineraţie din Epoca medievală târzie. Zona necropolei datează din medievalul târziu spre modern, sfârşit de secol XVII, XVIII, până la început de secol XIX. Am descoperit 44 morminte de incineraţie, cu 45 de urne, un mormânt avea două urne. Urnele sunt nişte vase în formă de borcan, în care am descoperit cenuşă cu pământ şi cu urme de oase arse. Am descoperit pe aceste vase urme de ardere secundară, pete de arsură în ele, ceea ce înseamnă că urnele nu au fost puse pe foc şi că cenuşa a fost pusă în urne la o temperatură destul de ridicată. Oasele descoperite în urne au o culoare cenuşie-albăstruie, ceea ce înseamnă că arderea s-a făcut la peste 1.200 de grade şi un timp îndelungat. Au fost descoperite destul de sus, la o adâncime de 40-45 cm. Înainte de a începe noi săpătura, acolo a fost o cultură de floarea soarelui”, a povestit arheologul Stănică Pandrea.

Concluziile sunt surprinzătoare și relevante pentru cei care cunosc istoria prin prisma arheologiei: „Aveam o idee oarecum denaturată despre populaţia care trăia aici între sec. VIII – X, o populaţie păgână pentru că ea se incinerează, nu se înhumează, care părea a fi o populaţie la marginea lumii civilizate. Dar, iată, că am descoperit că oamenii atunci când sunt incineraţi sunt arşi la temperaturi mari cu timp îndelungat. Asta presupune că rugul funerar avea în jur de trei metri cubi de lemne. Or ca să aduci lemne era un lucru foarte important, nici astăzi nu e uşor să aduci trei metri cubi de lemn şi să-l clădeşti şi deasupra să pui un defunct. Oamenii se îngropau cu bunurile personale, nu erau pur şi simplu aruncaţi, erau înfăşuraţi în giulgiu, lucru cu totul şi cu totul interesant şi care schimbă viziunea noastră asupra epocii. Făcând cercetare pe toată zona – nu așa cum era inițial propunerea Direcției pentru Cultură Brăila, să se săpe exclusiv în zona sitului Brăiliţa – foarte probabil vestigiile arheologice din necropola de incineraţie ar fi fost distruse. Situl de la Brăiliţa se întinde pe toată jumătatea de nord a municipiului Brăila. În această zonă au fost, probabil, în Antichitate, dar şi în Evul Mediu, vaduri de trecere, aşa se explică de ce avem aici o concentrare de complexe arheologice, fără să avem urme de locuire, ci zone situate la marginea aşezării Brăila, prin care oamenii trec”, spune arheologul.

Contractul pentru execuţia podului suspendat peste Dunăre în zona Brăila, cu beneficiari locuitorii și din Galaţi, Tulcea, Constanţa, a fost semnat în martie 2018, antreprenorul lucrării fiind Asocierea Astaldi SpA (Italia) – IHI Infrastructure Systems Co.Ltd (Japonia). Durata de lucru la podul peste Dunăre a fost propusă la 48 luni, din care 12 luni să fie proiectarea şi 36 de luni – execuţia. Podul este poziţionat între km 4+596,10 şi km 6+570,52, pe drumul principal Brăila-Jijila, respectiv la km 165+800 pe fluviul Dunărea, kilometraj pe Dunăre, măsurat de la Sulina. Podul are în documentație lungimea de 1.974,30 metri, din care 489,65 metri deschidere laterală, pe malul dinspre Brăila şi 364,65 metri deschidere pe malul dinspre Tulcea. De o parte şi de alta a podului vor fi două viaducte a câte 110 metri lungime. Podul peste Dunăre între judeţele Brăila şi Tulcea este unul din obiectivele anunţate de peste 20 de ani de autorităţile publice pentru care s-au făcut mai multe studii de fezabilitate. Contractul pentru execuţia investiţiei a fost semnat în martie 2018 şi are o valoare de 430 de milioane de euro.

Iată cum o lucrare modernă de infrastructură a secolului XXI ne scoate în lumină și dovezile de locuire milenară (încă din epoca pietrei) a acestor pământuri românești, ca un continuum neîntrerupt, ce ne-a condus și ne conduce încă, din trecut spre viitor. (G.V.G.)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*