Ar fi fost prea frumos…

În urmă cu aproape două luni, mai precis în numărul din 11 decembrie 2018, al ziarului „Informația Harghiei”, pe prima pagină, cu litere mari, ni se aducea o veste  așteptată de mulți români: „Fonduri Regio pentru asfaltarea drumului de la Bilbor până la intrarea în județul Suceava”. Se preciza, în continuare, că „săptămâna trecută a fost semnat contractul de finanțare pentru  modernizarea DJ 174A Bilbor (km 20-23+423) – DJ 174C (limita cu județul Suceava, km 5 – 1+197)”. Ni se mai spunea că pentru realizarea scestei lucrări s-a asigrat un buget de 7,86 milioane de lei, astfel că întreaga lucrare se estima a fi finalizată pănă „la 30 octombrie 2019”.

Fondurile necesare lucrărilor vor fi asigurate din programul derulat la nivel regional de ADR Centru(POR 2014-2020, Axa Prioritară 6.1, valoarea totală fiind de7.867.145,26 lei”.Se mai făcea precizare că ,,de pe urma acestui proiect vor beneficia peste 2600 de locuitori din Toplița, Bilbor și din alte cinci localități sucevene”, dar și faptul că „va spori interconectarea localității(Bilbor, cred) cu drumurile naționale și europene, dar și conectarea inter-județeană din județul Harghita (…) se va contribui la intensificarea activităților economice și turistice, cu impact pozitiv asupra dinamicii demografice”.

Multă lume s-a bucurat la aflarea acestei vești, așteptată de multă vreme, dar, desigur, în primul rând de bilboreni, fiindcă, odată cu realizarea acestei importante căi rutiere, Bilborul ar fi încetat să mai fie o localitate izolată acolo între cele trei mari masive muntoase ale Carpaților Orientali: Călimanii, Giurgeul și Bistriței.Adică nu ar mai fi o fundătură, ci ar deveni o localitate așezată pe una dintre cele mai importante și scurte căi de comunicație rutieră dintre nord-estul Ardealului și Țara de Sus a Moldovei, respectiv Bucovina.

Vorbind despre aceasta, aș vrea să fac precizarea că informația apărută în ziar, mai sus amintită, este cel puțin incorectă, atunci când se vorbeștespre beneficarii viitoarei cări rutieră. Fiindcă de această cale de acces dintre Ardeal și Bucovina n-ar beneficia doar cei „2600 de locuitori din Toplița, Bilbor și din alte 5 localități sucevene”, așa cum se consemnează în articolul, la care am făcut referire, ci ar beneficia locuitorii întregii țări, ba chiar și cei străini, veniți, ca turiști, în România. Ar fi o importantă legătură rutieră între două mari regiuni ale țării: nord-estul Ardealului cu Țara de Sus a Moldovei! Aceasta pentru simplu fapt că actuala legătură rutieră dintre Toplița și Vatra Dornei, pe actalul DN 15, până  la viaductul de la Poiana Largului, peste „coada” lacului de acumulare Bicaz, iar apoi pe DN 17 A, pe Valea Bistriței, este de aproximat 150 de km. Noua cale rutieră prin Bilbor, peste Vămanu, prin comuna Pănaci, ar reduce-o la mai mai mult de jumătate, fiindcă distanța dintre Toplița și Vatra Dornei, prin Bilbor, ar fi doar de 70 de km! Cine ar mai face înconjurul prin Poiana Largului, spre a ajunge la Vatra Dornei, în afara celor interesați?

Scriam că au trecut doar două luni de la această știre, consemnată, cu litere mari, pe prima pagină a ziarului „Informația Harghitei. Aveam atunci, așa un fel de îndoială că se vor întâmpla toate cele arătate mai sus. Și, din păcate, tare mi-e teamă că voi avea drepate, deși, vorba ceea, dă, Doamne, să nu am! Spun asta fiindcă în urmă cu câteva zile, respectiv marți, 29 ianuarie a.c., același ziar, ,,Informația Harghitei” ne făcea cunoscut, tot pe prima sa pagină, însă de data aceasta cu un titlu  înghesuit la marginea paginii, că „Lucrările de reabilitare (nu de „asfaltare”- e o difernță!) a drumului care face legătura cu județul Suceava ar putea fi amânate din cauza constructorului”.  Era știrea preluată de ziar din gura președintelui Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba.

E drept, dumnealui dădea vina pe constructor, care „caută chchițe ca să nu poată fi obligat să înceapă lucrarea”. Nu știm cine este constructorul, nu ni se spune, ci doar faptul că acesta, bazându-se că în toamnă, când s-a licitat, a luat în calcul doar diferențele din acel moment(prețul materialelor salarii etc.). Însă „în toamnă prețul petrolului a crescut și baza reabilitării drumului este bitumul al cărui preț s-a dublat. Dar noi nu facem contracte care să fie posibil să fie indexate, pentru că noi atunci când am estimat am prevăzut și această chestiune, că prețul va crește (…). Și acum caută chichițe (costructorul) ca să nu poată fi obligat să înceapă lucrarea”. Așa spunea domnul președinte Borboly.  Și, după toate probabilitățilem așa se va și întâmpla, cea ce înseamnă începerea unor procese, care, așa cum se știe, se vor prelungi nu numai luni, chiar ani!

Nu știu ce-l împiedică pe domnul președinte să pună piciorul în prag, cum se spune, și să ceară, foarte ferm, societății care a câștigat licitația, să înceapă imediat lucrările, nu să se aștepte primăvara, fiindcă până la turnarea bitumului sunt multe alte lucură de făcut, ce se pot efectua și în acest timp de iarnă, mai ales că aceasta se arată foarte binevoitoare. Altfel această lucrare atât de importantă va avea aceeași soartă ca multe alte importante lucrări rămase uitate, pe hârtie.  Și-atunci avem tot dreptul să ne întrebăm: se dorește oare cu adevărat să se realizeze acest drum, ori cineva ar vrea, mai degrabă, să nu se facă, ori să se amâie până la… sfântul așteaptă? Că doar avem destule alte drumuri, spre multe alte direcție, de ne mai trebuie unul în plus și taman spre Bucovina!…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*