Unirea Principatelor Române și istoria Bisericii Sfântul Nicolae din Brănești (Ilfov)

Pe 24 ianuarie 2019 s-au împlinit 160 de ani de la înfăptuirea unirii Moldovei cu Țara Românească, un pas uriaș către realizarea Marii Uniri, ocazie cu care pe întreg cuprinsul țării au avut loc activități menite a reamintii importanța acestui eveniment. La Brănești, în județul Ilfov, manifestarea a avut un plus de valoare, pentru că s-au împlinit tot 160 de ani de existență a actualei biserici avâd hramul Sf. Nicolae. Pisania bisericii, datată în ziua de 9 iulie 1859 mărturisește următoarele: „…Și au luat săvârșire în zilele bine credinciosului și iubitului Alexandru Ioan Cuza, Domnu Țării Românești și al Moldovei, păstorind Biserica Prea Sf. Sa Nifon, Mitropolitul Ungro-Vlahiei. Anul 1859 iulie.” Istoria acestui lăcaș de cult din satul Brănești se crede că datează cam din aceeași perioadă cu localitatea.

Potrivit tradiției locului, prima biserică din acest loc s-a construit pe la sfârșitului secolului al XVIII-lea, pe locul vechiului cimitir al satului. Prima atestare documentară a bisericii are loc în anul 1789, în documentul „Catagrafia Eparhiei Ungrovlahiei”, din anul 1810, unde se spune că în această biserica a venit spre a sluji preotul „popa Ghinea sin Dobre Cosobean, 65 ani cu citire de mijlocu, neglobit, din neam rumân, fecior de mirean și s-au preoțit de preoția sa mitropolit Cozma”. În același document mai este amintit și ctitorul bisericii de lemn, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, și anume: „Grigorașco”. Deoarece, în anul 1810, satul abia dacă număra o sută de locuitori, biserica acestuia nu a putut fi una monumentală. Astfel, prima biserică, zidită din nuiele împletite, a fost refăcută din scândură. Bisericuța cea veche se afla la o distanță de cincizeci de metri înspre sud de actuala biserică, pe locul ei aflându-se astăzi o cruce veche. La sfârșitul secolului al XVI-lea, moșia Brănești intra în proprietatea vornicului Cernica. În data de 4 august 1685, moșia este închinată Mitropoliei din București, de către Cernica Știrbei, un nepot al vornicului Cernica.

La rândul ei, între anii 1719-1750, Mitropolia cedează moșia Patriarhiei din Alexandria. Mai apoi, în anul 1854, Mănăstirea Cernica, cu toate moșiile acesteia, ajunge din nou în stăpânirea Mitropoliei din București. Astfel, în data de 14 ianuarie 1854, moșia Brănești trece în proprietatea Mănăstirii Cernica. Cu această ocazie, mănăstirea zidește un metoc pe locul actualei biserici din Brănești, metoc în care a funcționat și prima școală din sat. Deoarece satul se dezvoltă rapid, arhimandritul Diomid, starețul Mănăstirii Cernica, hotărăște ridicarea unei biserici noi, folosindu-se de venitul moșiei, precum și de sprijinul credincioșilor din sat. Astfel, între anii 1858-1859, a fost înălțată actuala biserică, aceasta fiind o copie a Bisericii Sfântul Gheorghe, zidită de Sfântul Ierarh Calinic.

Pe placa de la proscomidiar, unde sunt numiți ctitorii, este scris următorul pomelnic: „Nifon Mitropolitul, Barbu Voevod, Elisabeta Doamna, Calinic Arhiepiscop cu soția sa, Scarlat, Maria, Constantin, Alecu, Bălașa, Diomid arhimandritul, tot soborul părinților Antonie, Filotea monahia, Alexandru, Grigore, Constantin, Ion, Stanca, Sima ieromonah, Gherasie ieromonah, Stoica, Teodorit ieromonah, Ipolit monah, Onisifor monah, Evghenie ieromonah, Toma, Petre, Niculina, Stoean, Tănasă, Zlate, Anghelina, Dina, Ivana, Dobre, Velica, Slav, Drăgana, Mina monah, Theodor arhimandrit, Silvestru ieromonah.” Biserica a fost construită din zid de cărămidă, gros de un metru, având o suprafață totală de 260 de metri pătrați și o singură turlă mare, din nuiele împletite și acoperită cu tablă galvanizată. Abia în anul 1914 biserica a suferit prima reparație, fiind repictată în ulei, în stilul neo-renascentist, de către pictorii Serafimescu și Dogărașcu. Pictura a fost restaurată, apoi, în anul 1950, de către pictorii Constantin Călinescu și Gheorghe Vânătoru. În fața bisericii se înalță clopotnița, cu cele două clopote, construită din beton și cărămidă, în anul 1939. În anul 1924, în cinstea eroilor din localitate, căzuți în Primul Război Mondial, se ridică, în fața bisericii, un impresionant monument. Din cauza cutremurului din 1977, biserica a fost grav avariată, în anul 1979 pictura acesteia fiind restaurată de către pictorul Ioan Nichita. În anul 1987 se construiește Cancelaria parohială, iar clopotnița este tencuită în praf de piatră. Între anii 2005-2006, în curtea bisericii din Brănești se ridică o cantină socială și o clădire cu turlă, pentru aprinderea lumânărilor. Cele două cladiri au fost sfințite în data de 6 decembrie 2006, în urma Sfintei Liturghii, săvârșite de Preafericitul Părinte Patriarh Teoctict și Preasfințitul Sebastian Ilfoveanul. Legând cele două evenimente istorice importante, comunitatea din satul Brănești (jud. Ilfov) nu poate decât să spună: Să dăm mână cu mână, sa fim uniți și să ne bucurăm de măreția faptelor românilor!”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*