Coroana Reginei Maria inspirată de cea a soţiei domnitorului Neagoe Basarab

Printre principalele bijuterii din camera Tezaurului din cadrul Muzeului Național de Istorie a României, se află și o splendidă coroană regală: Coroana Reginei Maria. Puţine sunt lucrurile pe care le ştim, astăzi, despre simbolurile monarhice româneşti, pe de o parte pentru că cei 50 de ani de comunism au ascuns, în mod deliberat suficiente lucruri, pe de altă parte, pentru că nici regimurile care s-au succedat după 1989 nu au dorit să scoată la lumină unele adevăruri. Puţină lume ştie, de exemplu, povestea acestei frumoase bijuterii din Europa secolului XX, respectiv coroana purtată de Regina Maria la încoronarea de la Alba Iulia, din anul 1922, moment prin care se marca, simbolic, Marea Unire din 1918. În contextul istoric al acelui moment, imediat după război, când ţara toată era în suferinţă, iar banii erau puţini şi se făceau eforturi serioase pentru a se întări administrativ statul abia lărgit, nu existau fonduri pentru turnarea unei bijuterii de asemenea anvergură.

Regele Ferdinand avea să poarte coroana predecesorului său, Carol I, făurită, după cum se ştie, din oţelul provenit de la un tun turcesc, capturat în timpul Războiului de Independenţă. Dar pentru coroana reginei se căutau încă soluţii, o comisie a încoronării fiind alcătuită, potrivit presei vremii, pentru a pune la punct toate detaliile. Atunci a intervenit magnatul băimărean al aurului, Alexe Pocol, industriaş, dar şi recunoscut filantrop, la vremea respectivă senator, care a trimis o scrisoare către Comisia încoronării, oferindu-şi sprijinul, mai exact donaţia a 3,6 kilograme de aur necesare pentru coroană.  Majestatea Sa Regina i-a transmis vii mulţumiri lui Alexe Pocol, acordându-i  şi o audienţă privată. Aşadar, coroana a fost făcută din aur transilvănean în stil art-nouveau la Paris, după proiectul unui român, Costin Petrescu. Dar ideile privind cum trebuia să arate şi care să-i fie elementele constitutive au venit chiar de la suverană, principala sursă de inspiraţie constituind-o coroana doamnei Despina Miliţa, soţia domnitorului Neagoe Basarab, pe care Regina Maria o văzuse pe fresca Mănăstirii de la Curtea de Argeş. Regina şi-a dorit în mod special acest lucru, pentru că dorea să se facă trimitere şi la trecutul ţării, dar şi la bogăţia şi fertilitatea pământului românesc.

În ceea ce priveşte simbolurile regalităţii, ele apar pe cei doi pandantivi laterali de inspiraţie bizantină: pe unul este reliefată în aur stema mică a Regatului României, iar pe celălalt – stema Casei de Edinburgh (pentru a indica originea reginei Maria). De cele două medalioane sunt prinse câte trei lanţuri, reprezentând boabe de grâu, simbol al fertilităţii, iar la capătul fiecărui lanţ se afla o cruce gamată, similară celei din partea superioară a coroanei, cruce care reprezintă simboluri religioase străvechi, regăsite adesea şi în arta populară românească. Comanda pentru coroană a fost făcută de Parlamentul României şi de colonelul Drosso – din partea regelui Ferdinand, pe data de 5 august 1921, plătindu-se celebrei case de bijuterii Falize din Paris suma de 65.000 de franci; lucrarea a fost terminată în luna septembrie 1922. Coroana Reginei Maria este din aur masiv şi pietre semipreţioase: turcoaze (16 bucăţi), ametiste (12 buc.), opaluri (68 buc.), chrysoprazuri (32 buc.), granate (16 buc.), plus indispensabila catifea. Cântăreşte 1.854 de grame, are diametrul la bază de 17,5 cm şi înălţimea de 18 cm. Regina Maria a purtat coroana în premieră la o lună după ce a fost terminată, respectiv la momentul încoronării soţului său, Ferdinand, ca rege al României. Evenimentul a avut loc pe 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia. Astăzi coroana poate fi admirată la Muzeul Naţional de Istorie al României din Bucureşti.  În anul 2008, când a fost expusă la noi în ţară la Suceava, coroana reginei Maria a fost asigurată ca piesă de tezaur la valoarea de 25 milioane de euro.

Alături de coroana de aur, Regina Maria a purtat la încoronare şi un colier de diamante Cartier, precum şi un safir mare ca pandantiv, bijuterii comandate de către Regele Ferdinand la celebra Casă de bijuterii Cartier. Un an mai târziu, mulţumită de lucrarea Casei de bijuterii Falize, Regina Maria a comandat o copie a coroanei, acesta fiind expusă acum la Muzeul „Maryhill” din S.U.A.. În acest muzeu se mai află un bust al Reginei Maria, o copie a tronului României și o reproducere a Castelului din Sinaia. Toate acestea au fost duse și donate de către Regina Maria, în timpul călătoriei sale pe acest pământ. E ca un muzeu al monarhiei române, un loc de pelerinaj unde vin americanii, dar și românii. O româncă este cea care administrează acest muzeu american (adresa: 35 Maryhill Museum Drive, Goldendale, Washington).

Faţă de varianta originală a coroanei care se află la noi în ţară, exemplarul din 1923 (copia) era realizat din argint aurit – nu din aur, în loc de granat au fost montate rubine, iar calcedonitul a fost înlocuit cu peridotit. Regina Maria, cea care a purtat Coroana României, a trăit între anii 1875 şi 1938. Născută Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg şi Gotha (devenită după primul război mondial Casa de Windsor), a fost mare prinţesă a Marii Britanii şi Irlandei, fiind nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Părinţii săi au fost Alfred Ernest Albert de Saxa-Coburg şi Gotha, duce de Edinburgh, iar mama, Maria Alexandrovna Romanova, a fost mare ducesă a Rusiei, unica fiică a ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Maria a fost căsătorită cu Alteţa Sa Regală Ferdinand, prinţul de coroană al ţării noastre la acel moment, momentul festiv având loc la 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen, în Germania. Datorită firii sale dârze, s-a implicat în multe din problemele ţării, căpătând chiar, la un moment dat, numele de „mama răniţilor” deoarece, în timpul primului război mondial, nu a ezitat să meargă chiar până în prima linie a frontului, având grijă de răniţi. Temperamentul său de luptător l-a convins pe regele Carol I ca, în 1896, să o numească pe principesa Maria în calitate de comandant onorific al Regimentului 4 Roşiori, fapt ce o va face extrem de mândră pe principesă, care nu va ezita să poarte cu orice ocazie uniforma regimentului la manifestaţiile oficiale. Toată viaţa ei a fost preocupată de propria imagine şi obişnuia să spună că „a dat României o faţă vie”.

Regina Maria a avut un rol determinant în intrarea ţării noastre în timpul primului război mondial alături de Antanta, alcătuită din ţările occidentale-etalon ale Europei. În acelaşi timp, regina Maria a fost una dintre cele mai frumoase principese moştenitoare din Europa vremii sale. Nu puţini sunt bărbaţii care au fost vrăjiţi de acest aspect la Alteţa Sa Regală. Un alt lucru prin care domnia sa a rămas în istorie, şi aici nu mă refer doar la istoria noastră, este faptul că a purtat o coroană specială, cu un design inovator în perioada respectivă, ce împletea istoria noastră naţională cu Occidentul. Practic, coroana purtată de regina Maria a reprezentat o alăturare unică de simboluri regale, fiind o exprimare a noii identităţi naţionale”, afirmă Ion Ivaşcu, unul dintre cei mai reputaţi profesori de istorie din Slatina.

Ca descriere, coroana Reginei Maria este una fleuronată, închisă, cu baza elipsoidală, alcătuită dintr-o bandă frontală, din care se dezvoltă opt fleuroane mari, în formă de flori de crin heraldice şi opt fleuroane mici, în formă de treflă, realizate din tablă de aur. Partea inferioară a benzii frontale este decorată, în tehnica „au repousé”, cu o friză alcătuită din boabe de grâu dispuse oblic, grupate două câte două, mărginită de o triplă bordură, iar restul câmpului este acoperit de o friză din frunze de acant şi vrejuri stilizate, împletite, presărată cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi chrysoprazuri, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mari sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, turcoaze şi opaluri, dispuse în treflă, alternând cu turcoaze, opaluri şi ametiste sau granate, dispuse în treflă, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuroanele mici sunt decorate cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé” şi cu monturi de pietre semipreţioase, ametiste şi opaluri, dispuse în treflă, ametistele sunt tăiate în două trepte, de formă romboidală, iar opalurile sunt tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Fleuoroanele mari continuă prin opt raze, în acoladă, cu capetele rulate, care se unesc în centrul coroanei, susţinând un glob cruciger, surmontat de o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°, sprijinită, în partea dreaptă, de o perlă de aur. Razele coroanei sunt decorate, în tehnica „au repousé”, alternativ, cu motive geometrice şi vegetale stilizate. Pe partea interioară a coroanei, razele se unesc, prin sudură, cu fleuroanele din care se dezvoltă. În centru, ele se ataşează în jurul unei şaibe circulare cu opt raze, de care este prins, prin sudură şi înşurubare, globul cruciger. Suprafaţa crucii gamate care surmontează globul cruciger este brunată.

În zona temporală, coroana este prevăzută cu două pandantive (pendilia sau prependoulia), alcătuite din rame circulare, prinse de baza coroanei, cu câte două verigi. În fiecare ramă sunt înscrise o placă romboidală, înconjurată de un decor vegetal stilizat, realizat prin tehnica ajurării, şi pietre semipreţioase – opaluri, chrysoprazuri şi granate, tăiate şi şlefuite în formă de caboşon. Placa din partea dreaptă (poziţie heraldică), decorată cu motive geometrice, realizate în tehnica „au repousé”, este timbrată de un scut cu reprezentarea stemei mici a Regatului României (modelul de după 1919, ulterior, consfinţit prin constituţia din 1923), realizată prin gravare. Ecusonul este sudat de placă. Placa heraldică din stânga este timbrată de un scut cu blazonul personal al Mariei, în calitatea sa de principesă de Edinburgh, principesă a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, principesă de Saxa-Cobourg-Gotha şi ducesă de Saxonia, titlurile pe care le-a avut până în 1893, până la căsătoria ei cu Ferdinand, principele moştenitor al României. Şi această emblemă heraldică este realizată tot prin tehnica gravurii. Cele două discuri ale pandanţilor temporali continuă cu câte trei lanţuri, două scurte şi unul, cel central, lung, alcătuite din verigi în forma boabelor de grâu, prinse cu mici anouri circulare. Fiecare lanţ are, în punctul de origine şi la mijloc, câte un buton circular, având montat un caboşon cu opal. Aceste atârnătoare se termină cu câte un pandantiv circular, având înscris, în centru, o cruce gamata, cu braţele în unghi de 45°. Lanţurile pandanţilor, precum şi crucile gamate ale pandantivelor au suprafeţele brunate. Baza coroanei constă dintr-o bandă de tablă, de formă elipsoidală, sudată de placa frontală, pe care se află gravată o inscripţie, cu litere unciale, în limba franceză: LES FRERES FALIZE//ORFEVRES//ANCIENS JOAILLIERS//DE LA COURONNE//, cuvintele sunt intersectate şi despărţite de un amplu motiv decorativ vegetal stilizat. Coroana are o căptuşeală din catifea de culoare vişinie, având o bordură de piele şi şase capse.

Despre coroana prezentată mai sus se spune că este cea mai frumoasă bijuterie din Europa secolului XX, iar Regina Maria, cea care a purtat această minune de bijuterie, rămâne una dintre cele mai iubite femei din istoria ţării noastre. Frumusețe și iubire; ce poate fi mai nobil și onorant pentru un suflet sensibil și vibrant ca al Reginei Maria a României. (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*