Provocări și pericole imediate la adresa securității naționale!

În acest moment, două pericole majore amenință securitatea României și noi părem pierduți… Ucraina se pregătește de o invazie totală din partea Rusiei, iar Serbia este la un pas să invadeze Kosovo. Gândiți-va măcar o secundă ce ar putea însemna asta pentru România… Pentru orice geopolitician sau expert în securitate sau apărare este coșmarul oricărei națiuni:

Un război pe teritoriul Ucrainei nehibrid, ci integral convențional poate conduce la urmări dramatice pentru România:

– un aflux uriaș de migranți către România ca zonă de siguranță din calea dezastrului provocat de un război (chiar dacă România este departe de a fi o insulă de stabilitate politică ÎNCĂ este o zona de stabilitate și securitate teritorială). Acest aflux de migranți va fi sporit de cei 400 000 români aflați în Bucovina, luată cu forță de Ucraina sau cedată de lași și trădători, români cărora România nu le va putea întoarce spatele cu garduri și mitraliere… Așadar, gândiți-vă la capacitatea României de a gestiona 5000 de migranți…  dar sute de mii….

– Exportarea de criminalitate organizată, spionaj și terorism în România într-un mod fără precedent. O țară cu dublul populației și teritoriului României, sărăcită excesiv, aflată în război de mai bine de patru ani cu siguranță a generat structuri mafiote și infracționale uriașe. Aceste structuri erau active și puternice încă dinainte de orice război. Astăzi, Ucraina poate deveni Siria Europei iar pentru România un dezastru în materie de securitate și apărare internă. Îmi bazez analiza pe informații din surse din cele mai bine documentate posibile, nu doar interne dar și externe. Așadar, într-o astfel de situație structurile mafiote prosperă și se dezvoltă: de la traficul de ființe umane (inclusiv „vinderea refugiaților”) până la trafic cu armament, terorism și distrugerea minimei stabilități interne.

– Spionajul. Un război pe teritoriul Ucrainei înseamnă o țară penetrabilă de către toate serviciile ce nu-și doresc stabilitate în regiune sau care doresc extinderea zonelor de influență. Cinismul, când vine vorba de spionaj, nu are limite și este raportat la interesele legitime ale statelor. Așadar vom avea o îngrămădeală de operațiuni de spionaj, diversiuni și război hibrid, de data aceasta nu numai pe teritoriul Ucrainei, ci și pe teritoriul României, aceste operațiuni în cazul unei invazii generalizate a Ucrainei, devin floare la ureche în România.

– Distanțarea cinică, dar realistă a investitorilor străini într-o țară aflată în plină zonă de conflict. Riscul unei investiții crește exponențial.

– Riscul improbabil, dar posibil al antrenării în război a țării noastre prin acțiuni provocatoare la granițele României. Cel mai mare risc aici apare nu din războiul clasic, ci mai degrabă hibrid. Se creează premisele perfecte pentru destabilizarea unei țări (România) independent de obiectivele conflictului de la graniță de către state care acționează și își doresc o Românie divizată și cât mai slabă în regiune.

– Creșterea activității organizațiilor iredentiste și separatiste finanțate de state cu politici revizioniste.

Războiul Serbia – Kosovo

Invadarea Kosovo de către Serbia este un al doilea coșmar pentru România. Nu doar din motivele explicate mai sus în cazul Ucrainei, ținând cont aici de Banatul sârbesc și adversiunea sârbilor față de autorizarea de către România a zborurilor americane în timpul războiului din Serbia, dar și pentru că acest conflict prezintă un specific aparte pentru România. O asemănare și un precedent periculos prin separarea Kosovo. Un gest necugetat din partea comunității internaționale. Un atentat la integritatea teritorială a Serbiei și, în realitate, o bătălie pentru rezervele din subsolul Kosovo. Cinism în numele drepturilor omului. Cum nu ar fi deja suficient, Kosovo își face acum și ARMATĂ – o provocare fără limite față de Serbia umilită deja prin pierderea unei importante părți din teritoriu. Dacă în cazul Ucrainei occidentul a mimat interesul și îl va mima în continuare, în cazul Kosovo escaladarea războiului este iminentă, ținând cont de interesul apărării de către Occident a investițiilor unor companii internaționale în regiune.

Din punctul meu de vedere decizia Kosovo nu este unilaterală, ci planificată și subvenționată politic de state ce au alte intrese decât liniștea regională.

Singurul gest înțelept al României în aceste conflicte a fost refuzul de a recunoaște independența Kosovo, indiferent câte presiuni s au făcut în acest sens. Aici trebuie să recunosc și să apreciez tăria și celor mai trădători lideri care au condus România, cu toți refuzând….

Întrebarea și concluzia mea este următoarea: cât de pregătită este România, militar și politic, să administreze o astfel de criză de securitate când pe noi ne preocupă încurajarea înființării alianței sau cum s-o mai numi treaba asta cu ținutul secuiesc și mesajele de separare de București a tuturor regiunilor, mai ales a Transilvaniei. Oricât de mult mi-ar displăcea și indiferent cine guvernează și va guverna spun un lucru clar: atenție cu pianul pe scări politicieni oportuniști și, cel puțin câțiva ani, România trebuie să mai păstreze centralismul. Putem face presiuni asupra Guvernului, asupra Parlamanetului să fie integre, mai puțin birocratice sau mai profesioniste, dar nu putem ignora realitatea regională decât dacă suntem inconștienți.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*