Om bogat și om sărac!

Un bătrân, cum mulți sunt astăzi
(Iată, că-ndrăznesc să spun),
Vindea ouă de găină,
La o margine de drum.

Era prea sărac! Și asta,
se vedea pe al său chip!
Nu cerea prea mult pe ouă…
Nu le-ar fi dat pe nimic!

Stabili un preț îndată…
Nici prea mare, nici prea mic:
Cerea un leu pe bucată!
(Prețul era potrivit!)

Se opreau doar să privească
Unii, mai săraci ca dânsul!
Și plecau în drumul lor!
Pe el, îneacându-l plânsul!

Le-ar fi dat chiar de pomană!
Nimeni nu știa mai bine,
Decât el, ce mult înseamnă,
Să nu ai un colț de pâine!

Însă, trebuia să vândă!
Căci nevoie avea destulă…
Nu putea să își permită,
Să le dea, gratis…din milă!

Iată că dintr-o mașină,
Coborî o „mare doamnă”
Cerând cu voce-ascuțită:
„-Cum dai ouăle, țărane?”

Omul nostru-i spuse prețul!
„Doamnei” nu i-a convenit:
„-Ori îți dau cinci lei pe șase,
Ori nu mai cumpăr nimic!”

„-Bine, fie!” (a zis bătrânul!)
„Mă tocmesc pentru un leu?!
Dacă dumneata-mi pui prețul…
Facă parte Dumnezeu!”

Bucuroasă „doamna” noastră
Și cu-n aer arogant,
Luă ouăle în grabă,
Și de acolo a plecat!

Mai târziu, cu un prieten,
Merse la restaurant,
Unde fără vreo tocmeală,
Au băut și au mâncat!

Când veni nota de plată,
Ei, deloc n-au protestat!
Chiar de prețul de pe notă,
Era foarte piperat!

Au lăsat chiar și bacșiș:
Zece lei! Voind să pară,
Că ei sunt mărinimoși,
Banii-i dau pe dinafară!
…………………………………

Și acum ca să conclud,
Mă întreb și vă întreb:
Astfel de comportament,
Este drept?! Sau nu e drept?!

Că nu este prima dată
Când îi vezi pe cei bogați,
Profitând fără rușine,
De oamenii cei săraci!

Sunt puțini cei ce au bani,
La sărac să-i dea în plus.
Sau măcar corecți să fie!
Și asta ar fi de-ajuns!

Dacă Dumnezeu ți-a dat,
Bogății nemăsurate,
Dă-i și celui care n-are,
Nu-i călca pe demnitate!

Nu se știe drumul vieții
Ce rezervă pentru tine,
Lasă semn pe unde treci:
Binele-i plătit cu bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*