„Buffer” -ul unui postdecembrist ratat…

Chiar dacă este tot mai clar că se duc la vale, social-democrații nu sunt deloc neliniștiți că ar putea pierde guvernarea!… Pentru că este probabil să nu se întâmple așa! Nu vor pierde alegerile… Totuși, nici măcar ceea ce ar trebui să-i alerteze, faptul că nici nu le vor câștiga confortabil, nu îi îngrijorează!

De fapt, și-au pregătit terenul prin dezastrul economic semănat, fiind posibil să asistăm la o situație paradoxală… Aceea în care, chiar dacă vor câștiga alegerile, dar nu vor putea forma singuri guvernul, ei tot se vor întoarce la guvernare. Iar aici intervine avantajul dezastrului economic pe care l-au semănat, fiind de așteptat ca nici unul dintre partidele de opoziție de acum să nu își asume preluarea guvernării în plin dezastru economic. Pentru că nu au bărbăția de a prelua frâiele unei țări aflate aproape de faliment.

Pe pesediști nu-i interesează nici măcar partidul în întregul lui. Important e ca frâiele trădării numite azi „guvernare” să rămână în mâinile celor de acum. În fond, pentru ca vânzarea de țară să fie completă, oamenii trebuie rostogoliți pentru a fi la butoane și în ciclul electoral următor, nu?! Și o vor face, fie cu un guvern social-democrat minoritar, eventual zis în bășcălie „de uniune națională”, fie cu o matrioskă pesedisto-pseudotehnocrată (!), în care actualii mizerabili artizani ai dezastrului să se regăsească pe mai departe la masa la care i-a pus Răsăritul!

Or, singura cale de continuare a guvernării nu o reprezintă o cursă electorală logică, firească, sau măcar „obișnuită”, ci generarea unui dezastru atât de mare încât nimeni altcineva să nu-și asume cârmuirea țării. Iar azi avem tocmai cifrele acestui spectacol pseudoelectoral macabru. Avem toate zalele trădării înșirate într-un lanț ce ne va ține captivi actualei mizerii politice de la guvernare.

Cu un zâmbet tâmp, guvernanții tocmai ne-au anunțat că băncile nu vor să mai împrumute Statul. Și nu este doar urmarea firească a hărțuirii intenționate a băncilor de către guvernul roșu, prin „taxa pe lăcomie”, ci efectul pe care a contat actuala guvernare. Pentru că, neputând să mai atragă suficienți bani de pe piață, Finanțele vor apela la așa numitul „buffer” de șase luni, în fapt rezerva pentru situațiile de urgență. Cum ar fi o criză economică venită de pe piața internațională…

Și totuși, nu cifrele ce se învârt în jurul nevoii de finanțare a statului ar trebui să ne dea fiori, ci faptul că Finanțele recunosc public și accentuează ideea că și acel „buffer” de urgență va ajunge doar pentru șase luni.

Or, ce guvern normal la cap ar face asemenea anunțuri alarmiste? Ce guvern ar anunța, cu un zâmbet hidos pe fața de discotecari, că suntem în pragul falimentului? Ce guvern ar da peste nas băncilor, anunțând, în loc să caute o cale de a mai lua bani de la ele (fie și la dobânzile pe care acestea le impun ca reacție firească la umilința publică la care au fost supuse prin „taxa pe lăcomie”) că nu-l mai interesează astfel de împrumuturi (practic, funcționarea țării pe mai departe)? Ce guvern s-ar lăfăi în spațiul public cu asemenea anunțuri panicarde înainte de a căuta o soluție pentru a-și asigura finanțarea funcționării pe mai departe?

Poate doar unul care are un „as” în mâneca roșie! Unul care este deja captiv într-o matrioskă finanțată cu ruble și criptomonede dinspre spațiul cât de curând fost ex-sovietic!…

Sigur, este posibil ca Finanțele să fii ieșit cu aceste cifre ale inevitabilului faliment de țară pentru a pune presiune pe Banca Națională să pună rezervele valutare și pe cele de aur pe taraba roșie. Deși, chiar și cu acestea, falimentul de țară doar ar fi amânat în condițiile în care ultimul fond de urgență, „bufferul”, ar acoperi numai șase luni de supraviețuire.

De aceea, poate că șeful statului ar trebui să mai coboare din țarcul europenist în care stă atât de confortabil pe la Bruxelles ori Strasbourg, sau pe lângă cancelaria doamnei Merkel. Pentru că s-ar putea să nu mai găsească acasă „o țară ca afară”, în sensul european, ci una dincolo de linia roșie.

Practic, Guvernul a anunțat o cifră care indică, nu un faliment accidental, datorat vreunei crize apărute în sistem de undeva, nevăzută și neintuită de nimeni, dar care ne izbește acum, ci în urma unei acțiunii continue de subminare a economiei. Or, CSAT-ul ar trebui întrunit de urgență într-o ședință de revizuire inclusiv a componenței sale actuale, pentru a nu permite perpetuarea guvernanților actuali (chiar dacă Finanțele au făcut acest anunț doar pentru a pune presiune pe Banca Națională). Evident, nu se va întâmpla așa ceva; pentru că nu există legalitatea necesară îndepărtării din CSAT a acelora care fac parte dintr-un guvern captiv vânzătorilor de țară…

Ce este de făcut? Căci dacă doar ridicăm din umeri, înseamnă că nu ne recunoaștem doar neputința, ci și faptul că suntem părtași unei ordinare trădări menite a ne șterge de pe fața pământului. Pentru a rade de pe fața Europei jumătatea de Românie rămasă acasă. Căci, fără un acasă european, ci parte a unuia pro ex-ex-sovietic (!), România de afară nu se va mai raporta la acel „#acasă” și se va disipa definitiv prin țările europene în care și-a găsit liniștea.

Iar acesta ar fi chiar finalul liniei de exod început sub și prin diabolica gândire a guvernului Năstase…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*