Prima vizită externă a unui oficial al Bucureștiului după preluarea de către România a șefiei Consiliului UE era importantă măcar dintr-o perspectivă simbolistică… Pentru că nu mai era vorba doar de o vizită în numele României, ci se antama practic și imaginea Europei. De altfel, stabilirea și ordonarea vizitelor externe ale demnitarilor români în cele șase luni de mandat european trebuiau decise cu mult timp înainte de a se fi intrat pe mandat, discutate la nivel intern (nu în grupul infracțional-decizional de la putere) pentru a vedea provocările pe care le-ar putea ridica.
Nu spune nimeni că era de datoria noastră să cerem acordul UE pentru vizitele externe din aceste șase luni! Dar ar fi trebuit să existe măcar un minim bun simț de a informa Europa despre vizitele demnitarilor noștri. Care, iar ei știu bine acest lucru, reprezintă acum și imaginea, și interesele, și grijile Uniunii Europene.
Chiar pentru noi, la nivel intern, prima vizită externă a unuia dintre demnitari, oricare ar fi fost el, trebuia aleasă cu gândul la mesajul pe are îl dăm fraților noștri! Suntem la șefia unei instituții europene și, măcar din această perspectivă, prima vizită trebuia făcută la Chișinău. Era cea mai simplă cale de a-i încredința pe frații noștri că nu i-am uitat! În fond, pentru noi, mai ales pe acest mandat, prioritară trebuie să rămână perspectiva europeană a Moldovei.
S-a ales însă altfel… Iar vizita premierului Dăncilă în Israel seamănă a provocare la adresa Uniunii Europene. Una în care, probabil, „tăntica” Veo a fost împinsă, nepricepând ea încurcăturile, nemulțumirile, încruntările partenerilor europeni față de felul aparent independent al liderilor de la București de a trece cu mult dincolo de niște limite. De unde să aibă ea habar (crezând poate că este doar o altă vizită… europeană!), de posibilele complicații diplomatice pe care le-ar putea isca?…
Sigur, ar fi putut să realizeze eroarea, măcar dintr-un instinct de conservare, nu atât al unui animal politic, pentru că nu are nici o șansă să-și rupă măcar o unghie într-o asemenea configurație scuzabilă (ca scop și acțiuni „independente”), ci al pavianului, ca instinct primar, și ar fi trebuit să o determine să fugă de asemenea asumări. Măcar cu gândul la ceea ce s-a întâmplat când a fugit data trecută, tot noctambulă, și tot în Israel, fără a avea vreun mandat. Mai ales că, de data aceasta, jupân Livache și-a asigurat acoperirea și nu poate fi înghesuit cu întrebări! E drept, apelând la cel mai simplu alibi de infractor, dispărând „în vacanță”, în acest fel nemaiputând fi legat direct de escapadele țaței Veo.
Opoziția ar trebui să iasă acum în față… Nu cu inutile plângeri penale, ci solicitând parlamentului să-l convoace pe ministrul de externe pentru a prezenta mapa vizitelor externe pentru aceste șase luni.
Pe de altă parte, este evident că nu s-a antamat nimic concret în vizita „de lucru” din Israel. Cine ar discuta ceva serios (și pe ce limbă?!) cu un personaj din ferma veselă?!… Și totuși, cineva trebuie să solicite o supraveghe mai atentă a mapei care îi este pusă în brațe premierului României. Nu pentru că ar citi ea ceva de acolo, dar, bucurându-se de deplasări și vizite precum primatele de cioburi de oglindă, să nu ne trezim „oglindiți” în cu totul altceva.
De altfel, îngrijorătoare nu a fost vizita în sine. Și nici măcar onomatopeele de salut și mulțumire (pentru ce?) ale Vioricăi Dăncilă la adresa premierului Statului Israel, Benjamin Netanyahu… Ci mesajele acestuia din urmă către UE. Pentru că acel total nediplomatic „se așteaptă ca România” (să pună în aplicare niște asumări) nu ne vizează pe noi, ci practic Uniunea Europeană. Or, să accepți mesajul Israelului de mutare a ambasadei de la Tel Aviv la Ierusalim, constituie o forțare la adresa întregii Uniuni Europene, nu doar a Bucureștiului.
Ce va răspunde Viorica Dăncilă când va fi interpelată în Parlamentul European? Că nu-i face UE agenda și nu acceptă recomandările Uniunii? Sau poate vom avea niște „recomandări” de a cere Parlamentului Național o rezoluție prin care Dăncilă să nu mai reprezinte România pe mandatul european sau poate chiar de a ne scurta mandatul european dacă nu am înțeles care este rolul și rostul nostru în fruntea Consiliului UE…
Lasă un răspuns