Un ciborium gotic transilvan din plăci de cupru aurit creat în perioada anului 1400, o piesă extrem de rară, urmează să fie supus unei expertize pentru a se stabili proveniența cuprului din care este confecționat. Muzeul Judeţean Mureş a reuşit să achiziţioneze în luna ianuarie 2017, de la o casă de licitaţii din străinătate, acest ciborium gotic transilvan din anul 1400, o piesă extrem de rară pentru care a plătit suma de 22.000 de euro. Ciboriumul este un vas de forma unei cupe din fruct de nufăr, folosit în ritualurile din cadrul bisericile catolice, pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă (lat., fr. ciborium). Acest nume se pare că îl mai poartă și baldachinul susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine. Directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soos Zoltan, a declarat că acest obiect bisericesc specific Bisericii Catolice din Evul Mediu face parte dintr-o achiziţie mai amplă de obiecte de patrimoniu, care cuprinde 30 piese rare şi extrem de rare, pentru care Consiliul Judeţean Mureş a plătit în total suma de 60.000 de euro.
„Avem o piesă de patrimoniu, foarte rară, care am considerat că trebuie să revină în România, este vorba de un ciborium gotic din 1400, care foarte probabil a plecat din România în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, posibil din zona Bistriţa. Încă nu ştim locul de provenienţă, cercetăm de unde provine, care comunitate l-a folosit. Ciboriumul este un obiect bisericesc care se folosea în Evul Mediu pentru păstrarea ostiei – ostia fiind sfinţită şi evident trebuia un vas propriu pentru păstrarea acesteia, pentru Cina cea de Taină. Această piesă este produsă foarte probabil într-un atelier transilvan, este confecţionată din plăci de cupru aurit. Este obiect bisericesc specific Bisericii Catolice din Evul Mediu, este o piesă extrem de rară, sunt doar câteva piese păstrate în România. Personal cunosc foarte puţin dintre ele, având în vedere că muzeele din România nu şi-au publicat tezaurul. Din acest punct de vedere ar fi de dorit ca fiecare muzeu să îşi publice măcar tezaurul, unde există multe piese inedite”, a spus Soos Zoltan. El a precizat că este în curs de stabilire locul de provenienţă al ciboriumului şi urmează să fie publicat în catalogul cu achiziţiile muzeale din ultimii patru ani – ce va apărea în luna martie – în care acest obiect va primi un loc distins. „În total au fost achiziţionate 30 de piese, în valoare totală de 60.000 de euro, cea mai valoroasă piesă fiind ciborium gotic, care a fost adjudecat la preţul de 22.000 de euro. Fondurile au fost asigurate de Consiliul Judeţean Mureş, care patronează Muzeul Judeţean. Am mai achiziţionat o piesă foarte frumoasă, o cană pentru vin sau apă, folosită pentru festivităţi mai selecte, este o cană din argint şi aurită parţial, cu un decor vegetal foarte bogat, tipic renaşterii transilvane, cu motive vegetale – frunze, lalele, garoafe, are o toartă frumos decorată. Aici cunoaştem meşterul, Paulus Roth din Braşov, confecţionată în 1680. Urmează să vedem cine a fost proprietarul iniţial şi cum a ajuns în secolul XXI. Este foarte important că aceste piese revin în România şi vom întregi patrimoniul cultural naţional. Aceasta ar trebui să fie menirea muzeelor. Mai avem o piesă de Sibiu, din 1752, foarte rară. Are un decor floral tipic care se regăseşte în etnografia de secol XIX, care provine din cultura orăşenească din secolul al XVIII-lea. În România nu am mai văzut aşa ceva. (…) Piesele provin din patrimoniul transilvan, fac parte din patrimoniul cultural naţional şi cred că au fost duse din ţară în anii 80-90 şi încercăm să recuperăm pe cât se poate. Piesele mai valoroase cred că au fost duse după cel de-al doilea Război Mondial, de către comunitatea săsească”, a susţinut Soos.
Potrivit acestuia, o altă achiziţie este o cană de vin din 1823 – ceramică de Bistriţa – care a dispărut de pe piaţa de antichităţi din România, în special cele din secolele XVII-XIX. „Piese din ceramica de Bistriţa sunt foarte puţine, dar ce e interesant, nu există piese de asemenea dimensiune şi datate. Suntem norocoşi că la aceasta se cunoaşte originea şi provenienţa şi acesta a fost un argument în achiziţionarea lor. Aceste căni de vin erau folosite de bresle la sărbători. La Bistriţa era un puternic centru de olari din Transilvania. Zonele săseşti au zone ceramice tipice, sunt centre româneşti, maghiare, fiecare naţiune avea moda preferată, însă există şi interferenţe. Pentru români era răspândită ceramica de la Marpod şi Nemşa, la saşi Drăuşeni, Saschiz, Chirpăr, care de asemenea a devenit o raritate. Ceramica de Chirpăr este fabricată cu precădere în secolul XVIII, Drăuşeni, Caţa, dar Chirpăr, Bistriţa sunt foarte rare”, a afirmat directorul Muzeului Judeţean Mureş. Soos Zoltan a mai precizat că printre achiziţiile recente se regăsesc şi două căni de cositor, care predominant sunt fabricate în Braşov, Sighişoara, Sibiu – o cană din 1611 căreia i se cunoaşte şi proprietarul şi una din secolul al XVI-lea. „Aceasta era o piesă care am spus că merită evidenţiată într-o colecţie muzeală românească, având în vedere că îi cunoaştem şi locul de producţie, şi proprietarul. Am mai achiziţionat o cană de costitor de secol XVI, care este un fel de butelie, la un preţ foarte avantajos, având în vedere că în secolul XVII i s-a alipit o toartă, dar partea inferioară este destul de rară, cu decorurile unor figuri de sfinţi şi regi. Este tipic pentru Renaştere, piesa provine din Transilvania şi am considerat că e oportună achiziţia acestor piese”, a susţinut Soos. El a mai spus că printre achiziţii se numără şi două harţi ale Transilvaniei, care vor fi în expoziţia Primăriei vechi din Cetatea Târgu Mureş, una din 1570, cealaltă din perioada 1670-1680.
Directorul Muzeului Judeţean Mureş, Soos Zoltan, a declarat că acest obiect bisericesc specific Bisericii Catolice din Evul Mediu a fost achiziţionat din Germania, fiind o piesă de provenienţă transilvană, iar acum se încearcă să se stabilească dacă şi materialul din care este confecţionat este tot din zona Transilvaniei.
„Vom încerca să facem un studiu legat de cupru să vedem dacă provine din Transilvania, din Germania sau dintr-un atelier central-european. Vom face o analiză de material. (…) Sunt piese rare, având în vedere că după reforma religioasă din secolul XVI-lea, atât Biserica Luterană, cât şi cea Reformată au renunţat la ciboriu, multe piese fiind topite şi refolosite, materia primă – cuprul sau argintul – fiind folosită pentru crearea altor obiecte. Ştim că mai există astfel de obiecte la Sibiu şi la Cluj-Napoca. Acesta este confecţionat în prima jumătate a secolului al XV-lea, în stil gotic, urmează puţin forma potirelor medievale, are şi forma caracteristică, are o talpă în formă de petale, are un lotus pe corp şi capacul de pe corpul în care se păstra ostia este în formă de turn medieval. Este în stil gotic târziu. Este confecţionat din tablă de cupru roşu, care a fost aurită de meşteri. S-a păstrat foarte bine, lipseşte doar partea superioară, probabil avea o cruciuliţă în vârful capacului, care a fost înlăturat după reformă”, a spus Soos. Potrivit istoricului piesei prezentat de vânzător, acest ciborium gotic se pare că a plecat de pe teritoriul României în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, posibil din zona Bistriţa.
Ciboriul gotic transilvan din cupru aurit de la anul 1400 are baza creată din șase petale florale (roza getică) ce susțin un „stâlp” (coloană) a cerului ce are un „Nodus” (asemănător nodurilor ce apar pe cupele din Tezaurul de la Sâncrăieni – jud. Harghita) ce poartă șase „mărci” (sigilii) pătrate, iar la partea superioară avem recipientul hexagonal în care se păstra ostia sfântă, acoperită cu un capac asemănător unui turn gotic, Dacă goții sunt tot geți (a se citi Carlo Troia), acestea sunt simbolurile Vechii Biserici Valaho – Egiptene a Geților de Aur primordiali. Tezaurul geto-dacic de la Sâncrăieni (jud. Harghita) are în componența sa cupe de argint cu „Nodus” pe picior, dar și pe cele două toarte. Nodul lui Isis, Gordian sau al lui Hercule este un vechi simbol getic ce simbolizează sfârșitul unei lumi și începutul unei lumi noi, un NOD al timpului ce se sfârșește și „se reînnoadă”. Acest simbol se mai poate întâlni și pe alte peise de tezaur din România, dar și din Bulgaria (geții sudici).
Legat de acest ciboriu medieval, nu putem decât să felicităm Consiliul Judeţean Mureş, care patronează Muzeul Judeţean și care a susținut nu doar moral, dar și financiar, acest proiect de recuperare a unei serii de obiecte transilvane înstrăinate de-a lungul istoriei zbuciumate a acestui pământ românesc. Doar prin astfel de inițiative lăudabile putem să ne aducem mai aproape dovezile ce ne vorbesc despre strămoși, despre rădăcinile pe care alții ni le doresc smulse. (G.V.G.)
Lasă un răspuns