În cazul infractorilor, Guvernul a decis că recuperarea prejudiciului este mai importantă decât îndreptarea prin executarea pedepsei, așa că, dacă achită sumele datorate, pârnăiașii s-ar putea întoarce la treburile (și furăciunile!) lor… Iar Executivul este cel e a decis, Justiția doar dând o formă acestor „directive” (de partid)… În „spețele” legate de jurnaliști însă, adevărați delincvenți la adresa inteligenței guvernanților, apărători ai libertății de exprimare și a dreptului de Agora a populației, dar și actori principali ai singurei opoziții anti-guvernamentale din România, același guvern a decis că mai importantă este pedeapsa, nu colectarea de bani din eventualele amenzi aplicate. Și aici, tot guvernanții au decis, Consiliul Național al Audiovizualului doar dând o formă „ordinului” de sancționare.
Sigur, să vii acum în fata Europei, în fruntea Consiliului UE, în preajma demarării ultimelor negocieri europene pe o Directivă ce vizează și piața media (pe web), și care poate coborî cortina auto-cenzurii internetului peste libertățile de exprimare, să ieși dară în față cu un asemenea gest de forță, precum suspendarea emisiei unei televiziuni din țara care gestionează un mandat semestrial european, poate părea un accident al unor nefericite coincidențe. Poate părea, dar în momentul în care premierul țării se duce în fața Parlamentului European lătrând aproape cu inflexiuni staliniste că această decizie nu a avut nici o legătură cu Guvernul României, într-o grabă de a rosti o minciună evident pregătită cu mult timp înainte de anunțarea deciziei de către CNA, măcar din perspectiva posibilității oferite tănticii pavian de a-și răcni țățismul în fața Europei, fără a se bâlbâi, lucrurile sunt mai mult decât evidente.
Și nici măcar nu sunt necesare prea multe „dovezi”! Pentru că Decizia CNA are o legătură clară cu Guvernul României prin simplu fapt că propunerea de sancționare a televiziunii în culpă (în culpa libertății de informare despre mitingul Diasporei!), prin oprirea temporară a emisiei, a venit tocmai dinspre membrul CNA propus de către Guvern.
De fapt, televiziunea sancționată acum doar a fost folosită pe post de praștie a „cartonașelor” pe care Guvernul Dăncilă, într-o aroganță pe care nici măcar nivelul de analfabetism nu-l poate scuza, le aruncă spre Europa în încercarea de a provoca o ruptură.
Țața Veo’ s-a dus cu nămolul de Videle în camera de prezidare a Uniunii Europene. Iar cum Europa s-a făcut că nu vede țopârlanca parvenită (politic), duduia și-a șters cu dosul palmei fasolea imposturii și a azvârlit-o, dintr-un poignet de coadă de mătură, peste mandatul semestrial al României.
În oricare altă zi, săptămână, lună și semestru, CNA ar fi putut lua decizia de a sancționa în acest fel o televiziune! Doar că nu folosea mașinăriei de ofensivă a Guvernului. Nu atât tăntilicii toante, cât mai ales „curatorilor” politici din spatele ei. Aceia care vor să coboare o grea cortină roșie peste România.
Împotriva deciziei CNA s-ar fi putut pronunța, „loco”, și atotprezentul Orlando… Că el se chinuie să strângă de prin buzunarele tot mai goale ale țării ban cu ban, iar Guvernul, prin CNA, a dat cu piciorul unei sume ce putea fi încasată pe post de pomană ca amendă. Dar nu a făcut-o, pentru că și el este parte a atacurilor frontale pe care guvernul pesedist le dă Europei, democrației, libertăților de exprimare, bunului simț…
Din păcate, sunt mult prea mulți cei ce nu reacționat… Nu au pus punctul pe „i”, nici trusturile media, nici asociațiile de presă, toate doar satirizând pe seama caprei vecinului. Ăla de garsonieră, de mai agârț!… Că dacă ăluia i s-a demontat atunci antena, de ce să nu-i fie săltată și vecinului, care, e drept, râdea la fel de tâmp ca ăștia de azi pe post de ciob de oală (de satelit), emisia…
Doar că acum lucrurile sunt total diferite. Conjunctura este alta față de momentul mârșăviei masacrării OTV, ca expresie a libertății media, nu la nivelul îndoielnic al mizeriilor promovate în nopțile de nesomn ale caracaleanului vedetă. Pentru că atunci, în acei ani, la fel de negrii precum cei de acum, lucrurile se petreceau într-un colț mai „depărtat” al Europei. Și afectau doar țara care se zbătea pentru o desprindere de trecut.
Faptul că azi suntem practic tot acolo, nu scuză reacția de a nu sprijini un pol media doar pentru că i-a venit și lui vremea de plăti niște polițe pentru indiferența și hazul de care s-a împlinit cu ani în urmă. Acum vizată este posibilitatea noastră de a dovedi că, din fruntea mandatului semestrial, putem gestiona treburile Europei, inclusiv pe cele din sfera media.
Or, cum să te aștepți ca România să medieze dosare atât de grele, inclusiv pe zona libertăților de exprimare (și cunoaștere, căci una dintre directivele UE „în lucru” vizează tocmai posibilitatea de informare, prin auto-cenzura pe care o va impune motoarelor de căutare), când ea își afișează public, în fața mai marilor Europei, acțiunile anti-democratice?
Să fi avut răbdare măcar o jumătate de an, nu?… Și poate că, deloc ironic, mult așteptata (și penibila) poziție a struțului, pe care o așteptau toți din partea Bucureștiului, pare astăzi a fi fost cea mai de dorit variantă. Dar nu mai este cazul!… Pentru că mandatul României, dictat dinspre cortina roșie, este tot mai clar îndepărtat de poziția inițială al acelui „să ne facem că muncim”, să treacă jumătatea de an și mandatul, fiind mai degrabă o revărsare de provocări și chiar atacuri la adresa UE din postura unui cal troian.
Lasă un răspuns