Silistra sau Dârstor este un oraș port la Dunăre. Este centrul administrativ al Regiunii Silistra și unul din cele mai importante orașe din regiunea istorică Dobrogea și din Cadrilater. Aici a fost descoperit un depozit preistoric de topoare din cupru, cu vechimea de 6.500 de ani (cel mai mare depozit de obiecte de acest tip, găsit în Europa până acum).Orașul a aparținut Țării Românești în timpul lui Mircea cel Bătrân, probabil și al lui Vlad Țepeș pentru scurtă vreme, a fost anexat de România după al Doilea Război Balcanic. A fost parte componentă a României din 1913, până în 1940, când a fost returnat Bulgariei în urma Tratatului de la Craiova, tratat impus de Puterile Centrale. Dârstor reprezintă, de asemenea, originea denumirii cartierului bucureștean Dristor, acesta aflandu-se pe ruta către Dobrogea de Sud și implicit cetatea Dârstorului în momentul creării sale.
Uneltele-arme au fost descoperite întâmplator în anul 2013, de către fermieri locali, la o adâncime de aproximativ un metru în sol. Deasupra depozitului de unelte-arme era așezată o rocă de calcar în formă de ou, precum și fragmente de vase ceramice (ceramica era dintr-o perioadă mai târzie, din Epoca Fierului). Descoperirea acestor artefacte preistorice din Epoca Bronzului a fost însă anunțată pentru prima dată acum câteva zile, printr-o expoziție organizată de Muzeul Regional de Istorie din Ruse. Depozitul preistoric conține un total de 22 de unelte-arme (18 topoare plane și patru ciocane-topor), cu o greutate totală de 11,629 kilograme. Uneltele-arme au fost datate ca fiind din perioada 4.500 – 4.200 î.Hr. și au fost fabricate dintr-un aliaj cu conținut ridicat de cupru care a fost turnat în forme. „Acest depozit de unelte este cel mai mare de acest tip descoperit în Europa până acum. Este o mărturie a dezvoltării tehnologiei de fabricație a celei mai vechi metalurgii din istoria omenirii. Artefactele nu au aproape nici o urmă de utilizare, deci putem presupune că nu au fost destinate scopurilor practice, ci au fost utilizate ca o dovadă a statutului social al deținătorului sau au fost folosite ca mijloace de schimb”, au precizat muzeografii, care nu exclud posibilitatea ca uneltele de cupru să fi fost fabricate în unele dintre marile centre de prelucrare a metalelor din perioada civilizației preistorice de pe coasta de vest a Mării Negre, din zonele Varna, Durankulak și Sozopol de astăzi.
Constituindu-se în cel mai mare depozit de obiecte de acest tip, găsit în Europa până acum, depozitul descoperit poate reprezenta și o depunere ritualică oferită „zeului cel mare cu toporul în spinare” (zeul războinic-vânător Zamolxis, sau Thor). Unul din argumente este și faptul că aceste artefacte nu au fost folosite niciodată, ci au fost create cu o anume destinație, prestabilită. Datorită faptului că deasupra depozitului de unelte-arme era așezată o rocă de calcar în formă de ou, putem face o trimitere la Oul Marii Creații (Oul Marii Păsări totem a geților, Mama Gaya Vultureanca), simbolizând lovitura (sau loviturile de topor (ciocan, baros)) care va anunța încheierea unei lumi (și fărâmițarea sa), dar și începutul unei lumi noi (Oul, Omphalos; symbol preluat în arhitectură și multiplicat prin semiove, sau ouă deja deschise – creația în evoluție). Fragmentele de vase ceramice dintr-o perioadă mai târzie (din Epoca Fierului) descoperite în același sit au venit să completeze „mesajul”, respectiv fenomenul spargerii formelor vechi de viață și apariția unor forme noi. Doar astfel se poate explica acestă depunere ritualică, ca și mesaj, dar și ca ofrandă oferită marilor forțe cosmice de creație și distrugere ce guvernează viața în materie. (G.V.G.)
Lasă un răspuns