Mormântul tracic „Helvetia”

Acest monument funerar tracic cu un nume „european” se află în apropierea orașului Shipka, parte a municipiului Kazanlâk, în regiunea sud-estică a Bulgariei. În limba bulgară „Şipka” înseamnă „trandafir sălbatic”, denumire care face trimitere directă la altă ocupaţie tradiţională a locuitorilor de aici: cultivarea trandafirilor utilizaţi pentru comercializarea apreciatei esenţe de trandafir. Eu pot să spun că senzația pe care o ai trecând prin acestă strâmtoare montană este aceea de „a merge pe șipcă” (a merge pe ceva cu o margine foarte subțire, a reuși să îți ți cu greu echilibrul; („mergi pe șipcă, că sperii peștii” – mergi atent și în liniște)). Ţara vecinilor noştri de la sud de Dunăre adăposteşte numeroase vestigii istorice, precum şi zone naturale excelent conservate. Necunoscute majorităţii vizitatorilor români, aceste adevărate comori turistice nu trebuie ocolite.

Un astfel de loc este Trecătoarea Şipka din Munţii Stara Planina, un loc unde istoria şi natura şi-au dat mâna într-un cadru mirific pentru a găzdui probabil cea mai importantă pagină din eposul militar bulgar. Datorită poziţiei sale cheie, regiunea a fost din cele mai vechi timpuri o intersecţie de drumuri care străbăteau Balcanii. Bogăţia formelor de viaţă de aici a dus la ridicarea regiunii la statutul de Parc Naţional pe data de 9 august 2002. Zoologii bulgari au identificat aici numeroase specii valoroase, unele dintre ele fiind periclitate la nivel european. Pădurile şi zonele stâncoase sunt străbătute de lupi, vulpi, urşi, şacali, mistreţi, căprioare, cerbi, iepuri, veveriţe, bursuci, nurci… Avifauna este reprezentată de acvile de munte, diverse specii de ciocănitori, vinderei, corvide, mierle, privighetori etc Situată la altitudinea de 1.150 metri, Trecătoarea Şipka, sau Şipcenski prohod, cum o denumesc bulgarii, stabileşte graniţele teritorial-administrative între provinciile Stara Zagora şi Gaborovo. De fapt, astăzi trecătoarea este principala cale de acces între oraşele Gabrovo şi Kazanlak. Trecătoarea este situată la circa 13 kilometri de orăşelul Şipka, fiind străbătută de o cale ferată şi de o şosea care fac legătura directă cu oraşul Ruse de pe malul Dunării. Calea ferată şi şoseaua se continuă în sud, direct spre oraşul Edirne din Turcia. Pasul Şipka are un loc deosebit de important în istoria recentă a bulgarilor. Aici, în acest loc, bulgarii au opus o dârză rezistenţă trupelor otomane, comparabilă – dacă păstrăm proporţiile -, cu lupta spartanilor conduşi de regele Leonidas. Faptele de arme se referă la cele patru bătălii desfăşurate aici între anii 1877-1878, în cadrul Războiului Ruso-Turc. Momentul crucial a fost cel din luna iulie a anului 1877, când 2.500 de soldaţi ruşi şi un efectiv de 5.000 de haiduci bulgari au reuşit să înfrângă o garnizoană turcă de 30.000 de soldaţi, cucerind poziţiile fortificate şi punctele strategice din Şipka.

Mormântul tracic „Helvetia” se aseamănă cu celelalte monumente funerare descoperite în celebra Vale a Regilor Traci. Pereții coridorului de intrare al mormântului sunt din piatră. După acest coridor, o anticameră este urmată de o cameră dreptunghiulară cu un tavan unic acoperit. Plafonul este arcuit de pereții ambelor camere, traversați de o zonă orizontală. Aceasta marchează trecerea de la tavanul dublu, până la cel semicilindric al camerelor în arhitectura tracică. Podeaua mormântului este tencuită, iar pereții anticameriei și celelalte încăperi au fost acoperite cu un strat de acoperire. Prin canelurile orizontale și verticale, au fost acoperite de blocuri mari de marmură. Camera mortuară avea o ușă de piatră care era încuiată din interior (element întâlnit și la alte morminte). Opus intrării, în cameră era un pat de piatră ritualic. Ultima înmormântare care a avut loc în anticameră este considerată a fi cea a unui cal, sacrificat ritualic, după depunerea defunctului și a ofrandelor. Mormântul a fost descoperit în anul 1996 de către arheologul bulgar târziu, Georgi Kitov, și datează din secolul 5/4 î.Hr. (acum 2500 de ani). În prezent arheologii încep restaurarea acestui mormânt antic din Valea Regilor Traci, cu finanțare din partea Spațiului Economic European (SEE) și a Norvegiei.

Tumulul din cimitirul antic, cunoscut sub numele de „mormântul Helvetia”, a fost numit așa după fundația elvețiană „Helvetia”, care a susținut financiar săpăturile arheologice ale lui Kitov la vremea respectivă. Din păcate mormântul „Helvetia” a fost golit sau jefuit în perioada antichității. Cu toate acestea, arheologii bulgari au descoperit aici mai multe obiecte de bronz, artefacte de argint, inclusiv aplice din argint și butoane (nasturi), precum și două schelete de cal, complet conservate, care sunt acum stocate în Muzeul Național de Istorie din Sofia. Demn de menționat este faptul că podeaua și zidurile mormântului „Helvetia” sunt tencuite cu un strat gros special format dintr-o tencuială specială, formată din lapte fiert amestecat cu praf de marmură. Este construit din blocuri mari de piatră care sunt ținute împreună prin îmbinări de fier. Mormântul constă dintr-un coridor lung, o antecameră dreptunghiulară și o cameră de înmormântare. Anticamera și camera au un acoperiș dublu, tencuit și el cu tencuială fină de var, segmentat apoi decorativ în modelul „blocuri de marmură”, imitând forma dreptunghiulară a acestora.

Întrucât nu sunt informații legate de artefactele descoperite în acest mormânt, nu putem întreprinde un mic studiu în acest sens. Rămâne să ne „vorbească” arhitectura funerară specifică și modul în care a fost construit acest mormânt funerar, ca element component al marelui complex funerar de peste 1500 de tumuli antici aflați în deja celebra Vale a Regilor Traci din Bulgaria (geții sudici). (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*