Confirmarea europeană vs. reconfirmarea… „sadovistă”

Se ține fudulă „tăntica” Dăncilă! Păi’, nu a învățat ea lecția de la șeful de partid?!… Stai cuminte, nu ridici privirea, nici vocea… Că vine momentul în care o să te ia ăștia și de intelectuală. Vor nu vor! Și dacă se încăpățânează să nu te vrea, dăm noi un OUG de studiu obligatoriu în școli. Din operele tovarășei. De la abecedar la licența politică… petrolistă!

Deja se simte că Veorica și-a mai strecurat o pernă sub șezut. Să pară că e la nivelul nostru. Grav va fi însă când o să-și pună de-a dreptul înălțătoare. Atunci să te ții! Că o să se creadă, nu doar isteață, înțeleaptă, o deșteaptă nerecunoscută pe linie de țară, dar o să impună și obligația recunoașterii istețimii ei de către norod. Că se vor trezi destui, din ăia „intelectuali” (dar nu obligatoriu și deștepți…) să o prezinte cu nivel patriotic de istețime. Poate mai sărmană cu duhul, dar implicată. Doar am înălțat noi ode post-decembriste pentru pingelele de cizmar! Om trage și de șireturile de croitoreasă ale tănticii din Videle, nu?!… Ba, pe la colțuri de facebook și alte medii virtuale au apărut deja „sadoviști” de aclamare. Și numai mâine nu o să vezi frânturi din „gândirea” tovarășei pe post de opere alese…

Sunt deja destui intelectuali care încropesc presupuse dovezi ale necesității, ce să mai vorbim!, ale nevoii stringente, de o avea pe Dăncilă aici și acum! Cu noi, pentru ei! Că așa se jură „sadoviștii”: nu contează că e agramată și ‘telectual-nonfuncțională, că reprezintă doar o însumare de liniuțe și bastonașe, nici măcar faptul că nu gândește. Pentru că știe să execute. Și chiar de noi nu o vrem, ăștia o vor!

Acum va urma episodul de impunere a impertinenței. A indicațiilor, „învățăturilor” și tezelor tovarășei. Și, cel mai trist, din cuvintele ei nememorabile, dacă stăm tot așa de impasibili, vor face ăștia pancarte de regim.

Intelectualii „rasați” tac…. Tac și ăia luați pe persoană de președinte și îmbuibați la vremea lor cu sinecuri. Nici unul nu ridică vocea. Nici unul nu pune degetul pe rana deschisă de tanti Veorica în sufletul limbii române. Și nu este vorba doar de faptul că nu au curaj. Dar așteaptă să vadă cum se așează vântul schimbării. Pândesc momentul în care țățismul va deveni general acceptat și atunci vor ieși și ei la lumină. Nu pentru a o critica (iar dacă nu o fac acum, mai târziu oricum nu va mai conta), ci pentru a-și avansa disponibilitatea de „consultanță”.

Acum s-a mai aruncat o piatră în capul bunului simț… Nu curge sânge (și chiar dacă ar curge, tot nu ne revoltăm, nu?…), așa că impostura poate căpăta alte haine.

Tanti Veorica europenista a vorbit în locul intelectualilor. A doua savantă a somnului rațiunii noastre a glăsuit despre lucruri pe care nici măcar nu ar fi avut căderea să le șoptească. Cu muc de opincară și sfârc de vlădică a trasat linia punerii în evidență a valorilor noastre.

Doar că fățărnicia nu poate fi mascată de vorbe. Mai ales când este rostită de pe buzele ei. Dacă ar fi găsit un intelectual să spună, în numele ei, aceste vorbe (țării dar, mai ales, Europei), poate ar fi avut un rost. Dar așa, să vezi mototolite de gura ei cuvinte alese, care până mai ieri o dureau (!) în neînțelegerea lor, precum „bogăția culturală”, falsitatea, obrăznicia, impostura se transformă într-o intrigă, nu a prostului gust, ci a nesimțirii de partid impusă ca politică de stat.

Măcar spilcuiau un pic mesajul duduii. Nu să-i „arătam” bătrânei doamne „bogăția noastră culturală și intelectuală”, că sună atât de egoist, ci să împărtășim cu ea ceea ce avem noi! Dar acesta este exact conturul de mesaj dorit. Fluturăm aroganțe vreme de șase luni și apoi capul la cutie în fața Europei, dar cu o aroganță exponențială în fața țării. Că dacă va fi „condus” tantica Veorica juma’ de an Europa, cine va mai cuteza să-i pună la îndoială capacitatea de a fărâma printre abecedare o țară, nu?!

Aroganța se citește și din mesajul europenist pentru finalul de mandat. Că ăștia, cum au primit tezele pe care trebuie să la aibă în mapă, așa le prezintă! De-a valma. Că nu-i duce mintea să le ordoneze… Așadar, la sfârșit de mandat, tanti Veorica vrea ca Europa să ne reconfirme ca o voce puternică. Doar că, lipsește o etapă vitală: confirmarea. Că aia de „la răsărit” nu se pune! Iar preluarea (automată) a mandatului la șefia Consiliului UE nu înseamnă o confirmare a dibăciilor noastre diplomatice, pentru că nu am primit această șefie ca recunoaștere a valențelor noastre titulești, din păcate, ci pentru ca am ajuns într-o stație a parcursului european.

Și nu este meritul lui tanti Veorica, așa că, la sfârșit de mandat ar putea exista cel mult o confirmare a străduințelor și priceperii noastre. Nu o reconfirmare! Asta va veni poate de la „sadoviști”, funcție de cât de bine vor fi activat pe sub noi omuleții verzi…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*