Comoară dacică descoperită în Dâmbovița

Mare agitație, vineri 28 decembrie 2018, în județul Dâmbovița. Căutătorii de comori înzestrați legal cu detectoare, au găsit mai multe obiecte dacice extrem de valoroase. Cei doi bărbați au luat la rând, fără prea mari speranțe, câmpurile din jurul satului, în ideea de a face și puțină mișcare după sărbători. Dar, detectoarele le-au dat semnalul mult așteptat, iar ei au săpat… Astfel, 17 monede dacice și o brățară au fost descoperite în zona satului Mărginenii de Sus (comuna Dărmănești). Toate au fost predate imediat la Primăria din localitate, urmând ca după 3 ianuarie 2019 acestea să ajungă la Direcția de Cultură a județului, conform procedurii legale. Monedele au fost identificate ca didrahme dacice de tip Vârteju-București, scrie „Gazeta Dâmboviței”. Monedele par a fi anterioare ocupației romane. Astfel de tezaure s-au mai descoperit în județul Dâmbovița, la Urseiu și Adânca. Nici unul din tezaure nu a avut, însă, și bijuterii. Conform muzeografului Irina Cârstina, chestionat pe acest subiect de către „Gazeta Dâmboviței”, descoperirea este fascinantă, mai ales că în ultimii ani nu au mai fost descoperite tezaure dacice în județ. Rămâne ca specialiștii să se pronunțe asupra tezaurului, la momentul preluării acestuia. Valoarea istorică a unui tezaur este dată și de identificarea precisă a locului descoperirii, pentru plasarea sa într-o cronologie corectă. Descoperirea va fi verificată și de polițiști, sub aspectul legalități.  Posesorii de detectoare pot căuta metale doar în afara sit-urilor arheologie. În satul Mărgineni există un sit arheologic inclus în Repertoriul Arheologic Național – o necropola tumulară din epoca bronzului. Rămâne de văzut unde au fost găsite monedele și dacă se poate reconstitui povestea acestora.

Localitatea în care a avut loc descoperirea, a aparținut pe rând județelor Prahova și Dâmbovița, la granița cărora se situează, astăzi fiind unul din cele două sate (Dărmănești și Mărginenii de Sus) ce aparțin comunei Dărmănești, făcându-se văzut trecătorului la 20 de kilometri de Ploiești și 30 de kilometri de Târgoviște. Atestat documentar la 27 mai 1510, cu 104 ani înainte de satul Dărmănești, satul Mărginenii de Sus a fost strâns legat până la sfârșitul secolului al XIX-lea–începutul secolului al XX-lea de familia boierească Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupânului Drăghici – mare comis și jupânului Udriște – postelnic, cu fiii lor, prin „dania lui Vlad Voievod cel Tânăr, fiul marelui Vlad Voievod” din 27 mai 1510. În secolele XV –XVI boierii „at. Mărgineni” erau printre cei mai puternici din Țara Românească. Importanța acestui centru s-a reflectat și în construcțiile ce se înalțau falnice cândva pe aceste pământuri. Pe aceste moșii au existat două construcții bisericești: Mănăstirea de pe Cricov, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și Mănăstirea Mărgineni, la N și NE de Cricov, ctitorita la 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino. Tot de aceste timpuri trebuie legate și Palatul Cantacuzinilor de la Filipeștii de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Pană Filipescu de pe „drumul domnișorului” – pe care „fugeau domnișorii și boierii țării în timpul năvălirilor dușmane” -, parcul și heleșteul, despre care Grigore Zagoritz scria că „la Mărginenii Pîrliți au stat în picioare până acum câteva decenii cele mai luxoase palate vechi și cea mai de artă dintre bisericile întregii regiuni”.

Satul Mărginenii de Sus rămâne pe partea dreaptă a râului Provița pe moșia mănăstirească, până în 1861, când din cauza inundațiilor, se mută într-o zonă mai ridicată, pe partea stângă a apei, unde în 1861 și-au construit biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” ce există și astăzi după mai multe renovări. Primii care s-au mutat în această vatră a satului au fost Bouleștii și Caloteștii. Deși are în spate o istorie cu care multe localități s-ar mândri, apartenența administrativă fluctuantă a satului nu a favorizat-o. Astăzi, Mărginenii de Sus numără în jur de 1220 de săteni, monumentele arhitecturale ce cândva dominau regiunea sunt distruse sau adânc îngropate. Încet, încet, satul își uită trecutul. Poate mica comoară dacică descoperită acum să atragă din nou atenția asupra acestor locuri încărcate de istorie… (G.V.G.)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*