Împăcarea cu situația

(însemnări lirice acompaniate de fanfara „Urlați până crăpați”)

 În postul Crăciunului,

la vale de Catedrala Mântuirii,

chiar în Piața Conștiinței,

cu taraf de centenar,

s-a desfășurat un târg nebun,

cu munți de cârnați, șorici, caltaboș,

sarmale, ciolane afumate,

slănină cât se poate,

spinări, picioare rășchirate,

piftie, șunci și răcituri spurcate,

carne de cal de la turci,

drob de purcel și gâtlani cu nuci,

tobă, lebăr, aspic,

să se facă voinicul din nimic,

găini în frunze de viță cu muguri de pin,

amărâte cu pelin,

știuci, carași, bibani, guvizi,

cu antricoate de omizi,

costițe înecate în uleiuri parfumate,

cazane cu varză călită, miere și acrituri,

pastramă, mezeluri, pulpe de rață,

țuică, butoaie cu vin, cozondraci și dulceață,

și-au adus patrihoții tot ce-au avut prin hambare,

și-au dat Adormiții tot ce-au avut mai bun în ei,

să facă tochitura cu mujdei,

cică sărbătoresc victoria conștiinței

că s-au împăcat cu situația umilinței,

i-au spus aleluia, au pus colac pe capac,

corupții cu corupții, noi cu amărâții.

Și ne-am pus de să-i întrecem în ciolane,

în mândrețuri de chiolhanne,

să vedem care pe care,

Ei pe noi sau Noi pe ei.

Ne-am străduit în adins

să fie toată piața un cuptor încins,

sfârâitor,

un altar mirositor,

să-l sacrificăm pe Iisus,

fiindcă numai pagubă ne-a adus,

că de când se tot naște,

nu ne mai cunoaște,

ne-a dat poruncă

s-o ținem așa, din post în post, până la Paște,

dar noi am schimbat obiceiul,

să moară bordeiul,

să moară calicia

și oricine-i sărac cu duhul,

să i se ducă buhul,

așa, să ni se ducă vestea peste mări și țări,

fiindcă în acest Post centenar avem oaspeți aleși,

pe Scaraoțchi și dracii lui,

vrem să se simtă ca acasă,

da, așa era, vă spun pe crucea mea,

căci pe fiecare tarabă, peste tot scria „ca la mama acasă”.

Iisus se chinuia să se nască printre cârnați și frigărui,

printre friptane de porc cu bere

și icre din fiere, să-ți ia orice durere,

sfârâiau jumările pe plită, și racii, și gândacii,

plite mari, pentru ghiorlani,

iar pe scena primăriei

pierzându-se detot cu  f i r e a,

cânta o leliță,

vin la neica să-ți dea guriță.

Popor de creștini și ortodox,

Se înfruptă odios

Din mădularele lui Hristos.

Așa-i la Adormiți,

când se trezesc sunt de toți dracii chinuiți,

dar o mai fi prin țara mea și vreun deștept,

poate la vreo mănăstire,

deși îl văz pe călugărul Gheorghiță

cum se pitulează după burlane

și se-nfruptă din ciolane

în neștire,

cică să-și facă bețe,

să bată la toacă veșnica pomenire.

Dar mi-a spus un băiețel,

cu colți lucioși, de vampirel,

ce tocmai mușca de jugulară un vițel:

-Nene, poate nu știi, dar la noi

Postul se ține între Crăciun și Anul Nou,

să vii atunci, că dăm bairam în cavou!

Beșteleu, feșteleu,

Că nu pot striga Văleu!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*