Păi’ nu așa e prostul?!… Dacă îi vorbești frumos, elegant, cu aluzii fine, îți sare în cap. Așa că mai bine faci ca șeful proștilor (sociali, sociali, dar tot proști!) și îi spui în față cât de neghiob e! Dar o faci în spatele ușilor închise! Acolo ștergi cu el fiecare literă de a(na)lfabet, acolo îi dai foile cu litere de tipar, acolo îl pui să recite tabla înmulțirii pentru exercițiul de oratorie în kilometri împliniți. Dar nu dai în el în public!
Acum, ăstălalt, greier pofticios la acronime politice, nu avea cum să-i spună doamnei respective, între patru ochi, cât de nefuncțională e. Că nu e primit la duduia în bătătură. Iar public s-a străduit să fie cât se poate de elegant. Și i-a zis mult prea în alint, pentru perdaful politic de azi, „Tănțică incultă”…
Or, cu așa-zisă vărsătură de ură viscerală, misogin… alfabetică, nu încăpea să fie citat, de drept, nici măcar pe post de titlu de satiră. Că e stearpă vorba lui, nu „tănțica”…
Și acum, în modul cel mai serios, oare a priceput tanti Veorica despre ce e vorba?… Și, mai ales, a deranjat-o ceva? A reușit să simtă ceva? S-a deplasat ofuscat vreun gând prin dânsa? Sau a rămas la fel de tabula (inc)rasa? Poate a mișcat-o partea cu „tănțica”, deh’, femeie fiind. Dar asta nu sună rău, nu?! „Tănțica Veorica”. Parcă ar fi din Creangă, chiar dacă totul pare un ferpar á la Caragiale…
A… Și i-a mai zis „incultă”… Or, pe asta chiar că nu are cum să o nege. Dacă știe ce înseamnă incultă… Sau i-au rupt ăia de „la imagine” foaia din dicționar, să nu dea care cumva peste vreo pagină pe care, în loc de cornet de semințe de după program, să o buchisească singură pe litere. Că și pe litere, tot așa sună! Sau, de fapt, ea nici măcar nu s-a supărat?!… E prea săracă duduia cu duhul (dar fericită în împlinirea ei)… Iar până pricepe ce i se „traduce” din română în „dancileza” ei, se răsuflă treaba…
De fapt, pare că s-au otrăvit mai rău ăi din jur. Ceata aia de năpârci, cozi de topor și cauciucuri (ălea „tăntici”!) botoxate cu politică. Ba, au sărit alea de spui ca a fugit Avocatul poporului de la partid, de nu a ajuns încă nici o plângere la consiliul discriminării!
Așadar, vai de netrebnicul trubadur! Să jignească, să murdărească imaginea atât de istovită de muncă a tovarășei furnicături pesediste? Să comită o asemenea infracțiune la adresa unei „doamne premier”?
Să fie dat afară din politică! Să-i fie desființată menirea liberală, nu partidul, că de ăla are nevoie puterea pentru a mima existența unei opoziții! Și să punem bărbații drepți în lingușeală în locul lui!
Și cum se dau ăștia de gol! Singuri-singurei… Că ăl mai vehement critic a fost exact acela care, măcar ca bărbat (dacă mai are vreo treabă cu asta!), trebuie să-l sprijine pe trubadurul vorbitor. Dar tocmai el l-a atacat mai rău. Mai rău pentru că are cuvintele la el și a șușotit pre urechile încerate ale muierilor ălea pesediste care orăcăie citate din cărțile de feminism politic, izbindu-l dur pe ultimul maur (aparent) al luptei liberale actuale contra „dăncilizarea” politică a limbii române.
Evident, Crin Antonescu, vinovatul cu mari vini (și firi politice), nu a făcut-o din vreo aparentă simpatie sau eleganță față de doamnele din politică (niște doamne, nu simple „femei”!)… Că are și ăsta misoginismul la el! Ci pentru a se plasa în subcoastele politice ale acelora care l-ar putea reatârna și pe el, ca zgârci unsuros la bătrânețe, pe grătarul ultimului spectacol politic. Și a reușit să iasă în evidență pe notele greierului Orban! L-a pocnit lingvistic pe nefericitul Ludovic, direct în misoginismul ăla netalentat dedicat tănticilor inculte.
Doar că și-a pierdut și Crin câteva „petale” de neghiobie pe uscăciunea misoginismului (deh’, îmbătrânește și el!). Că ‘geaba pupat poalele celei mai de nepupat „politiciene” dacă gura î-l vorbește prin buzele păcătosului. „Această femeie”… Care doamnă? Or, măcar din prelungirea buzelor țuguiate în lingușeală putea să îi spele imaginea Veoricăi, să-i spună „această doamnă”. Că numai mâine nu sunt europarlamentarele și, deja, unii, mai mari, i-au albit mâna tănticii!
Lasă un răspuns