Arheologii au descoperit de curând într-o mlaștină de lângă Ribe, din Danemarca, un tezaur format din 252 monede din secolul al IX-lea. Un pasionat de detecție metale a găsit prima monedă la începutul acestui an, o piesă extrem de rară, cunoscută sub denumirea de „monedă chip/cerb”. Doar 11 astfel de monede au mai fost descoperite anterior pe teritoriul acestei țări nordice. Muzeul din sud-vestul Iutlandei a aflat despre descoperire pe 14 august 2018 și a contactat a doua zi pe cel care descoperise moneda. A fost începutul unei descoperiri uimitoare, care a adus la lumina zilei mai multe monede de acest tip, probabil îngropate cu o anume semnificație (posibil ca sacrificiu ritualic, ca o danie oferită zeului). Cu ajutorul pasionatului de detecție metale, arheologii muzeului au ajuns la locul descoperirii.
Utilizând detectoare de metale și dispozitive GPS de mare precizie (pentru a documenta locația exactă unde a fost găsita fiecare monedă), arheologii au cercetat zona timp de două zile. Astfel au mai fost descoperite 174 monede, dintre care 172 au fost monede de tip chip/cerb. Doar două dintre monede erau de un tip nou, unicat, având reprezentate nave vikinge (dracare; denumire apropiată de balaurii draconari ai dacilor) împodobite cu scuturi (de apărare, sau ascundere) pe avers (în loc de chip) și cerbi pe revers. Monedele erau împrăștiate pe o suprafață ovală alungită, de aproximativ 50 x 15 metri, o distribuție tipică pentru depozitele de monede care au fost împrăștiate prin treceri repetate cu plugul de arat. Modul în care s-au răspândit sugerează că nu au fost îngropate în mlaștină, ci mai degrabă îngropate în pământ, într-un singur depozit, probabil într-o pungă care s-a distrus de-a lungul secolelor. Echipa de arheologi s-a întors la locul descoperirii la sfârșitul lunii octombrie, pentru a efectua noi săpături. De data aceasta au găsit alte 78 de monede, 77 de tipul „chip/cerb” și una de tipul „navă/cerb”. Starea tuturor monedelor este excelentă, încât multe dintre acestea chiar străluceau atunci când au fost recuperate de către arheologi din sit. Descoperirea naște o întrebare cu privire la o posibilă economie monetară a orașelor vikinge timpurii. Conservarea foarte bună a monedelor va oferi experților numismați posibilitatea extrem de rară de a determina care dintre aceste monede au fost în circulație. Examinările inițiale au arătat deja că au fost folosite multe matrițe diferite pentru a bate monedele, indicând o producție semnificativă de monedă, care nu putea fi imaginată în niciun fel doar pe baza a 11 monede cunoscute înainte de această vară. Nu se știe dacă monedele se aflau în circulație, sau au fost create doar spre a fi oferite zeului, așa cum este încă o enigma faptul că monedele de tip „Koson” descoperite în zona Sarmisegetusa Regia în regatul dac, se pare că nu s-au aflat în circulație.
Dacă vom încerca să „citim” simbolismul aflat pe monedele cerb, aici apare șarpele încolăcit (timpul care se „înmelcește”) aflat în fața cerbului, ce reprezintă Naga (știința ascunsă a șerpilor), așa cum apare și pe cnemidele getice de la Agighiol, dar și pe coiful getic de aur de la Băiceni – Cucuteni (sub scaunul suveranului). În partea stângă, deasupra cerbului apare Cercul perlat al creației închis (când va veni timpul), ca un inel al Corvinilor, al Zalei de lanț cu care suntem legați de soartă (Za – Moș – e; Legătura cu Moșul cel bătrân, Zamolxe). Sub cerb apar litere (rune) sau picioare de cerb, pentru o fugă – viteză accentuată… Pe reversul monedei apar șerpii încolăciți care însoțesc unul dintre chipurile umane (cel de jos). Semnul infinitului sau numărul 8 (sau „ochelarii bufniței”) care însoțește celălalt chip uman (cel de sus) reprezintă tot știința, de data acesta cea aflată la vedere. Pe revers sunt patru chipuri umane, ca cele patru colțuri ale lumii noastre materiale. În centru, fixat prin cele două cruci apare Zeul cel Mare, în a sa nemișcare. Pe cealaltă monedă tip unicat (două-trei exemplare) aparte un vas viching („Vine – chinul lui G” (taina literei G), ca și cârlig ce ne trage la începuturi, la izvoarele timpului), ca modalitate de salvare în caz de potop planetar. Peștele reprezintă apa care va veni peste noi. (Doar peștii și cei ce vor putea pluti se vor salva). Pe monedele cerb unicat (cele două-trei bucăți), cu nava vichingă, apare șarpele ghemuit în fața cerbului (timpul care s-a strâns), dar mai apare un șarpe aflat sub picioarele cerbului, care într-un fel chiar îl aduce pe acesta pe valurile timpului. În partea stângă, deasupra cerbului apare în locul Cercul perlat al creației închis (când va veni timpul), chipul Zeului, sau al omului care știe taina (sau al omului nou pe care îl va aduce noua creație). Dacă vom aprofunda subiectul și vom face legătura cu Cerbul Sharabha din mitologia getică (Cerbul cu opt picioare), aflat pe Coifurile princiare getice descoperite la Peretu (jud. Teleorman) și Porțile de Fier (jud. Drobeta Turnu Severin; în prezent aflat la Muzeul de Artă din Detroit – SUA), dar și pe Cupele de argint și argint – aurit bitronconice (tip clepsidră) ale Marii Uitări descoperite la Agighiol (două exemplare), la Rogozen (Bulgaria – geții sudici) și Porțile de Fier (în prezent aflat la Metropolitan Museum din New York – SUA), vom avea o imagine mai completă a acestui symbol milenar.
Cerbul Sharabha este un animal mitologic ce apare periodic și aduce schimbarea. El poartă în cununa coarnelor sale ramificate Pomul Vieții. După cataclismul periodic al sfârșitului de lume, cerbul va fi ca un țap, cu un singur Ram („noi de la Ram ne tragem!”), iar apoi își va înmulți ramurile și seminția. Sus, în coroana coarnelor, are capete de vultur (Mama Gaya Vultureanca, sau „Ochiul care vede tot”). În istorie au fost două grupări; sarabii și basarabii. Primii se rugau pentru împlinirea menirii zeiești, a vrerii și a sorții. Ceilalți ridicau pumnii spre cer și spunea BA acestui Cerb Sharabha (de aceea pe stema orașului Baia apare un cerb cu capul tăiat, iar în mitologia popoarelor mezzo-americane apare un cerb cu două capete: unul viu și unul bucraniu (mort)). Primii (sarabii) așteptau „venirea celui promis”, ceilalți (ba-sarabii) conlucrau, căutând modalități de întârziere a „celui promis”, a cataclismului periodic și de salvare a omului și a civilizației (fuga de pragurile timpului; de început și sfârșit de lume). Astfel, datorită acestor descoperiri și interpretări, putem face legătura cu dacii și geții care au populat țările nordice ale Europei, după retragerea ghețarilor, ca strămoși de drept ai celor de astăzi. Așa se justifică și existența Daciei medievale de aici, dar și a denumirilor de deutsche, dania, danii, danemarca, etc… Geții de Aur primordiali au fost primii deschizători de drumuri și purtători de civilizație, după ultimul mare cataclism planetar. Ei au restabilit ordinea în haosul ce se abătuse peste lume. Dovezile arheologice vorbesc fără prea multe cuvinte în acest sens. (G.V.G.)
Lasă un răspuns