O nouă premieră la Cenaclul dramaturgilor

Recenta piesă scrisă de Candid Stoica cu titlul „Conflict în teatru sau Moravuri teatrale” face parte dintr-un ciclu care însumează zece piese. În regia autorului, ea a fost lecturată în seara de marţi, 11 decembrie a.c., ora 19, la Teatrul de Comedie (Sala Nouă) în cadrul Cenaclului de dramaturgie, Dragon 2 (Dramaturgi goniți)  de actorii Angela Ioan, Janinne Stavarache, Radu Zetu, Cristian Moţiu, Doina Ghiţescu, Andrei Necula (de la grupul Vouă) și Ştefan Opreanu. Pe o vreme cu ploaie rece şi un vânt turbat oamenii au ieşit din case şi s-au grăbit să vină la teatru. Astfel sala a fost plină de spectatori. Neobositul și vrednicul Candid Stoica, cunoscut pentru cărţile sale în care a radiografiat societatea din timpul lui Nicolae Ceauşescu, cât şi viaţa, moravurile şi actorii de pe scenele teatrului românesc, (cărțile „Acele lucruri aiuritoare care se petrec în spatele scenei”, „Culise”, „Ridi Pagliacio”) ne surprinde acum cu această piesă care se vrea o comedie. Din piesă răzbate umorul negru, de sub coaja căruia simţim amărăciunea autorului îndurerat că teatrul românesc nu pune în scenă piese ale autorilor autohtoni. Recte, şi ale lui!

Replicile din piesă sunt dezinvolte, pline de vioiciune şi savoare. Aduc în scenă sechelele unui trecut nu prea îndepărtat care parcă se perpetuează şi azi cu aceeaşi nonşalanţă. Într-o tonalitate captivantă, Candid Stoica biciuieşte, râzând, ipocrizia, slugărnicia, corupția şi alte metehne din teatru. Precum maurul din poveste, Candid Stoica îşi face datoria. El scrie dintr-o necesitate organică şi, ca atare, biograficul nu lipseşte din nici o scriere a sa, fie ea poezie, proză evocatoare sau piese cu diverse tematici. Este capabil să aducă pe scenă personaje vii, bine conturate, convins că prin replicile acestora poate să îndrepte ceva din racilele pe care le suportăm cu toţii dintr-o veche învăţare cu răul. Are Candid Stoica orgoliul rănit sau chiar doreşte ca teatrul românesc să pună în scenă piesele autorilor noştri? Se simte răspunzător de soarta autorilor dramatici? Da! Da! Da! El nu poate rămâne indiferent la starea actuală teatrului şi a colegilor săi. Dar mai ales a racililelor sale. Nu se poate împăca nicidecum că tot demersul domniei sale ar fi zadarnic. Cu amănunte veridice din viaţa autorului, piesa e impregnată ici-colo cu citate din autori celebri precum Caragiale sau Eugen Ionesco. Sunt şi situaţii în care, pe alocuri, replicile bat pasul pe loc. Poate că  autorul, îndrăgostit de Caragiale, ar trebui să-şi reamintească faptul că acesta îşi sublima fraza până la esenţa esenţelor, că nu lăsa de prisos nici măcar o virgulă… Cu alte cuvinte, să se vadă mai cu atenţie pe sine şi aşa „Poate că o să iasă totul bine” (din „Hamlet”, trad. de George Volceanov).

A consemnat Claudia Voiculescu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*