FDGR-ul lui Iohannis, şi inima în rai, și cu…

Confruntarea publică a Forumului Democrat al Germanilor din România pe urma unor afirmaţii din presă, despre statutul său de succesor în drepturi al unei organizaţii naziste şi interzise, le încinge alura de pajura nemţească. Doar că ceea ce vedem din reacţiile celor de la FDGR este că şi o pasăre domestică se mai poate căţăra pe coteţ în semn de stăpânitor peste nişte ouă (imobile revendicate). Să fim serioşi, cine poate lua în serios cotcodăcitul despre o plângere la autoritățile Germane pentru încălcarea unui tratat dintre România şi Germania? Respectarea sau încălcarea unui tratat internaţional nu poate fi sesizată de un simplu cetăţean sau de vreo asociaţie. Pentru astfel de dispute există alte mecanisme între state.

Fără doar şi poate România asigură protecţia minorităţilor într-u mod exemplar. Chiar dacă România, a semnat un tratat de prietenie cu Republica Federala Germană în 1992 care asigură şi protecţia etniei germane din ţară, a nu se confunda acest drept cu o invitaţie pentru FDGR de a călca în picioare legislaţia ţării, declarându-se succesor al unei grupări naziste. Tupeul nemărginit al FDGR sfidează faptul că România prin Convenţia de Armistiţiu din 1944 şi Tratatul de Pace din 1947 s-a obligat pentru o perioade nelimitata să interzică toate organizaţiile fasciste. Una din cele interzise este înaintaşa FDGR. Cum să punem problema dacă FDGR se revendică de buna voie de la o hidoşenie nazistă? Dacă Grupul Etnic German a fost condamnat la Nürnberg şi interzis prin tratate cu Aliaţii, convenţii încă în vigoare şi care trebuie respectate conform constituţiei României, atunci care este legalitatea actuala a FDGR? Un premergător al unei organizaţii interzise se înscrie exact în regimul şi statutul înaintaşului fie că se identifică sau nu cu ideologia aceluia. Prin ce se arata a fi succesorul unui grup fascist nu ne interesează. Dorinţa, lupta în justiţie pentru a fi recunoscut drept urmaş al unei astfel de organizaţii este îndeajuns.

Prof. Dr. Michael Kilian, fost judecător constituţional al Landului Saxonia confirma într-o expertiză că o astfel de succesiune nu este admisă  şi că România la rândul ei încalcă prin acceptarea acestei ticăloşii Tratatul de Pace din 1947. Doar că FDGR s-a transformat după înfiinţarea sa după Revoluţie, dintr-o pasăre domestică într-o găină rebelă care se crede după ce o judecătorie ignorantă i-a acordat dreptul de succesor al fascistului „Grup Etnic German”, stăpână pe coteţ şi aşteaptă doar pentru că este şi ea pasăre să fie tratată drept pajură. Poate ar fi chiar bine sa-i solicite părerea Domnului Fabritius şi a guvernului de la Berlin, cum ar fi să se declare în Germania o organizaţie predecesoarea a unei foste grupări naziste. Trist dar adevărat este ca nimeni din partea FDGR nu s-a distanţat public şi categoric de ideologia, politica şi acţiunile din trecutul cumplit al „Grupului Etnic German”, spunându-ne cu toţi dinţi că ei îşi doresc doar patrimoniul material al râiei fasciste. Un patrimoniu care revine confrom tratatelor României, care a avut dreptul să-l confişte. Şi îşi asumă calitatea de fiul al dracului pentru a trece puntea.

În a da lecţii oricum Germania eclipsează toate ţările de pe mapamond. Să ne explice Doamna Merkel că minoritatea germana din România are voie să se declare urmaşa unei entităţi naziste şi că România trebuie să accepte încălcarea Tratatului de Pace cu Aliaţii doar să fie pe placul Berlinului. Ca să umileşti o ţară cu atâta tupeu este dezgustător. Nimeni nu contestă respectarea drepturilor minorităţilor din România. Dor sa obligi un popor sa înghită o broască pentru a fi pe placul unui hegemon nu este o noutate în România. Doar că de data aceasta broasca nici măcar nu este una proaspătă şi sănătoasa din vreo baltă, ci una din formol de la Antipa, conservata in 1947 şi expusă drept exemplu pentru râia nazistă. România trebuie să-şi învingă sila şi să înghită încălcarea celui mai important tratat de după război, care explicit interzice orice mişcare de acest gen şi să admită existenţa uni astfel de grupări autodeclarată moştenitoare unei pacoste. Cruzime întâlnită numai în lagăre de concentrare unde, nu numai evrei, ci si altei victime ale nazismului, trebuiau să arate voie buna şi veselie pe muzica de vals sau Wagner. Cât dispreţ faţa de poporul român să insişti cu obstinaţie că eşti succesorul unei mişcări care batjocorea, umilea şi sfida românii? Pline au fost plângerile la poliţie şi notele informative ale siguranţei despre aceste fapte ale „Grupului Etnic German” conduse de Andreas Schmidt, bine cunoscute de către Antonescu, dar la care România, strânsă cu uşa nu putea riposta. Slabe şanse să răspundă astăzi. Cu o ţară de talia României se pot face astfel de jocuri. Iar dacă Merkel ne va impune că, o găina este pajură atunci din supuşenie vom rescrie şi manualele de biologie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*